zapoezie de la Terinte

În ultima-mi vizită la Chişinău, prilejuită de Salonul de carte şi [re]lansarea volumului de zapoezie [n.m. prescurtare neaoşă pt. zapping poetry] "Troleul 43 s-a spânzurat cu cordonul de la capot", printre mulţi oameni de treabă care mi s-au lipit de inimă ca timbrul pe plic l-am reîntâlnit pe Sergiu Terinte, un tip extrem de simpatic şi înzestrat de la care-am primit şi-un CD aburind al trupei sale NO SHAGGA. Acum am mai avut o surpriză plăcută, pe când urmăream un clip scenărit de finul şi prietenul meu, Sandu Vakulovski: Sergiu a făcut o zapoezie ca la carte decupând şi remixând titlurile din primul număr al ziarului Timpul - care-a împlinit recent 10 ani. Vă imaginaţi că un promo aniversar al unei gazete dâmboviţene ar putea ceda poeziei măcar două secunde, nu 2 minute? [de experimente avangardiste nu mai vorbesc...] Ave Timpul, Sergiu & Sandu! Uneori mă gândesc că nu-i aşa rău că avem două patrii :)

premiul SIC

Nu dau doi bani pe premii dar aş fi ipocrit să spun că nu mă bucură să le primesc, mai ales când sunt însoţite de bani. Şi cum bucuria fără fudulie e ca plapuma pe ţambal, daţi-mi voie să anunţ că volumul "troleul 43 s-a spânzurat cu cordonul de la capot", pe care l-am lansat joi în Chişinău, a primit Premiul pentru Poezie al Salonului Internaţional de Carte din Republica Moldova. Mulţumesc Bibliotecii Naţionale, care m-a făcut iar să mă simt ca acasă, ba chiar niţel mai bine de-atât :) Bucurie!

Mai bine mai târziu decât prea devreme

Am auzit vorba asta la naşul meu şi se potriveşte la fix cu ce urmează să spun.
Cu câteva momente în urmă (mai e puţin şi răsare soarele) am desfăcut, cu oarecare sfială, un pachet. A stat o vreme-n rucsac, apoi pe podea, cercetat cu prudenţă de pisicuţa Ferdina. În cele din urmă m-am îndurat, l-am învârtit între degete şi-am scos, cu oarecare nervozitate-n falange, o carte. A patra mea carte. E prima oară când trăiesc bucuria asta (mă rog, o oarecare bucurie), deşi au trecut aproape doi ani de când a ieşit din tipar. Şi nici măcar nu-i prima ediţie, ci a doua. Dar abia acum o ating. A mai fost o ocazie, anul trecut,  când am văzut-o la vânzare pe Ocaziipunctro, dar mi s-a părut prea scump moftul. Nu doar că o ating, dar o şi pregătesc de lansare: mâine, la Salonul Internaţional de Carte din Chişinău [standul Republica]. Am sentimentul că de data asta totul va merge uns, măcar că nu va avea loc pe malul Dâmboviţei. Asta pentru că la primele două tentative - în 2007, la prima ediţie, şi în 2009, când ieşise a doua - lansările, programate la târgul bucureştean Gaudeamus au eşuat în cel mai psihedelic mod cu putinţă, cum de altfel şi merita o carte sucită ca asta. Editorul, infatigabilul Nicolae Tzone, aproape că m-a băgat în sperieţi întrebându-mă, cu retorica de rigoare, dacă la mijloc n-o fi vreun blestem - pentru că fiecare ediţie a fost sabotată de câte-un un incendiu bizar la editură. Am regăsit recent un e-mail fluviu de-al său din care pescuiesc rândurile mai palpitante:

"Draga Mugur,
iti scriu ca sa-ti spun ca iti inteleg supararea, pentru ca eu sunt de cel putin o mie de ori mai suparat decat tine.
Nu vreau sa incep cu explicatii inutile, sa caut scuze (...) Pur si simplu s-a intamplat ceva de cosmar - o explozie la panoul electric, care a defectat in lant ghilotina, masina de termoclei etc. Aici unde stau acum, si unde e si tipografia, e un munte de carti in diverse stadii de realizare, si e un miracol aproape ca nu a ars totul.
Te invit la mine, sa vezi cu ochii tai (...) Ce ma intriga si ma lasa mut, ca sa zic asa, este ca si acum doi ani s-a intamplat aproape acelasi lucru - un incendiu in sediul din antim, chiar cand era cartea ta la cateva ceasuri de finalizare. Sa cred ca e vorba de un "blestem mugur grosu"? Nu, pentru ca la volumul celalalt, de poeme, nu s-a intamplat nici un incident. (...) Iar acum doi ani, fiica-mea a lasat pe aragaz o oala in care pusese ulei sa prajeasca ceva si a uitat de ea - apartamentul fiind cuprins de flacari. Am stins focul cu greu, nu se mai vedea la 10 cm de fum, si acum am semne pe brate de arsuri. Stii bine cat de mult am dorit ca totul sa iasa ireprosabil la acest targ, programul fiind pregatit in asa fel incat sa nu se poata rata. (...) De altfel, fara incidentul de sambata, totul a fost extraordinar, totul s-a desfasurat impecabil, lansarile au fost, mai toate, memorabile (...) Tot ceea ce s-a intamplat sambata e reparabil - cartea este,  draga mugur, totusi, tiparita, peste 40 de milioane fiind deja cheltuiti pentru producerea ei, chiar daca si cu cateva ore, regretabile, de intarziere. (...) Daca ma gandesc bine, ceea ce s-a intamplat putea fi mult mai grav, puteam pur si simplu sa fiu scrum la propriu. Viata, din fericire, merge mai departe. (...) Chiar nu conteaza ca deja s-a cheltuit o gramada de bani si de timp pentru cartea ta - iti dai seama cam cat s-a lucrat luindu-se fiecare coala tiparita si impaturindu-se, fila cu fila, manual, pentru ca e pe hartie dubla. Manopera la ea este echivalenta cu manopera la zece carti obisnuite. (...) Daca ti-e imposibil sa vorbesti cu mine, voi intelege si te asigur ca nu-ti port nici un fel de ranchiuna. Nu-ti cer sa faci nici un compromis cu tine. In acest caz te-as dispretui la nesfarsit.
(...)
nicolae tzone"

Păzea Chişinău, sosesc!

inevitabil, s-a născut mâine

moni stanila: jazz
mugur grosu: tu urci pe bicicletă, eu pedalez şi el înaintează

moni stanila: gata
mugur grosu: şi eu am fost cu cheia la gât. dar eu eram uşa.

moni stanila: val
mugur grosu: vorbiţi pe rând şi spuneţi acelaşi lucru

moni stanila: fluture
mugur grosu: dorea atât de mult să poată-nota!

moni stanila: cuvânt
mugur grosu: tăcere extremă

moni stanila: filtru
mugur grosu: minte-mă în gând

moni stanila: azi
mugur grosu: inevitabil, s-a născut mâine

şi aşa mai departe...

aşadar, a venit vara Tiuk! Prilej cu care am fost întrebat: Ai avut vreo perioadă a foamei în viaţă? Cu ce asociezi foamea? Ce să fac, am răspuns!

remix Radu Ianovi

Ieri la clubul de lectură Institutul Blecher au citit Ştefan Manasia şi Radu Ianovi (aka Radu Dumbravă). Poezie. La Radu am simţit impulsul de-a remixa ce-a adus păstrând ce m-a atins, aşa că am făcut live un zapping poetry, încropind un poem, unul singur, din textele lui. Iată-l:

tu ştii să dansezi
eu ştiu să duc gunoiul, pe cea mai cumplită beznă, îmbrac
bluza pe dos şi alerg pe scări până trezesc toţi vecinii
o femeie bătrână care are mai multe buchete de flori la picioare. le vinde ca să-şi
păstreze memoria
logica mea subţiată de vise şi deschideri
de pleoape
e noapte şi degeaba e noapte
o să plec de aici din pieptul meu salvator
lucrurile se năruie cu o eleganţă a lor
noaptea se lasă ca o prelată pe deasupra noastră şi orchestra
mai face o pauză
cât mirele să sărute mireasa
când dragostea părăseşte mari teritorii din creier
câmpul ăsta cu arbori de pe care varul se scurge ca
zâmbetul din gura unui mort
de câteva luni de când te cunoaşte a devenit propriul său muzeu
trupul meu stă atârnat de o privire puţin confuză
pentru mine o zi nu începe ca o explozie oarecare însă
fiecare noapte se termină ca stingerea unui incendiu
până ajung propriul meu dresor
am învăţat o matematică a unghiilor tăiate
în grabă
obişnuit să-mi potolesc foamea cu gesturi
din încheietură
cu muzica mea am acoperit muzica altora
în fiecare seară mă gândeam cum ar fi să o scot
afară pe geam
am inventat o tehnică a însuşirii
sărutului doar pentru a recunoaşte poziţia ei ghemuită
pe străzi, în salopete murdare umblă tot felul de
orfani şi smintiţi
au secretele lor şi sunt oameni pe care cândva
i-am iubit, mereu apar alţii

Zapping poetry - reloaded

Adina Luncan, care studiază artele la Gerrit Rietveld Academie, mi-a făcut recent o surpriză cu acest foarte scurt video art, care continuă seria Zappin' poetry*. În fapt, trei extrase din volumul Troleul 43 s-a spânzurat cu cordonul de la capot.


* [proiectul zappin’ poetry nu-şi propune să genereze noi obiecte în câmpul culturii, ci le cercetează, uneori cu umor, pe cele "adormite" în realitatea învecinată, punându-le în dialog şi înzestrându-le, temporar, cu o "conştiinţă" nouă, eventual literară...]

pret pentru sterilet meduza

vizitatorii pe care mi i-au trimis azi motoarele de căutare doreau o mulţime de ciudăţenii, din care-am priceput doar acest zapping-poetry colectiv:

de-acu nainte
trupul
фреза моноблог
IMAGINI AUSVICI
pret pentru sterilet meduza
imi place gang bang
mobilizare generala
closet veceu cu pioneze
dineu cu prosti text

experimenTiuk!

Recent, mi-am găsit ultima carte (Troleul 43 s-a spânzurat cu cordonul de la capot, ediţia a II-a) la vânzare pe Okazii.ro. Eu n-am intrat încă în posesia unui exemplar, deşi la toamnă se face anul de la pseudolansare. Aşa că am vrut să o cumpăr, măcar pentru absurditatea gestului, dar costa 25 de lei, plus taxele poştale, ceea ce mi s-a părut exagerat chiar şi pentru un autor pe care-l preţuiesc din toată inima...
Azi am aflat că preţiosul volum a primit premiul experimenTiuk! al revistei Tiuk! Aş fi spus că e primul premiu literar care mă onorează, dacă n-ar fi şi singurul pe care l-am primit în ultimii 9 ani, de la debut, lucru valabil şi pentru cronicile literare cu care mă pot făli: mulţime vidă. (În fapt, şi premiul de debut l-am refuzat, dar cică nu se pune, că le-am luat banii...) Ce tristeţe-i în ţara asta, frăţie! Azi i-am scris lui Mihail Vakulovski aşa: "bătrâneţe fără tinereţe şi moarte fără de viaţă, asta aveau în program când m-am născut, şi parcă n-a mai schimbat nimeni canalul de-atunci...". Iată un lucru despre care nu se prea vorbeşte în ocaziile astea: în ţara asta atât de tristă, cu zeci de mii de scriitori cu tiraje confidenţiale, majoritatea premiilor literare se dau în condiţiile în care te autopropui expediindu-ţi volumele, iar autorii care vor să fie băgaţi în seamă petrec mai mult timp la poştă, cu expedierea cărţilor la reviste şi jurii literare, decât la masa de scris. E un lucru despre care nu prea vorbeşte nimeni: a lua un premiu literar pe la noi spune, de regulă, doar că te-ai autopropus, că te-ai milogit, că te-ai băgat în seamă, că te-ai agitat, că de fapt nu eşti aşa cool cum îţi place să pari, că te-ai izmenit să-ţi expediezi cartea la toate comisiile şi redacţiile lui peşte prăjit, să pupi şi tu un cur de establishment cultural... Şi, mai ales (având în vedere tirajele confidenţiale în care se publică pe la noi) că volumele tale n-au prea ajuns pe la cititori pentru că ai epuizat jumătate din tiraj pe jurii şi cronicari. Aşa că a nu fi cronicat, premiat, antologat şi invitat pe la colocvii, congrese şi alte chiolhanuri literare autohtone ar trebui să fie un titlu de glorie: e semn că mai e o speranţă cu tine. Iar a NU publica va face din tine o rara avis. Mulţumesc, Tiuk! Promit că nici anul ăsta n-am să scot din sertar vreunul dintre volumele care-aşteaptă, de-atâţia ani, bezna tiparului. Bezna sertarului e mai cool ca orice sicriu :)

M-am ciuruit!

Am observat, în ultima vreme, un mit cultural pe care-l voi demonta aici foarte lesne: acela că Mugur Grosu ar fi scriitor. Până şi Wikipedia i-a făcut o pagină de prezentare.
Dacă pentru a fi numit scriitor e suficient să-ţi apară numele pe nişte cărţi, atunci l-am putea numi scriitor şi pe Grosu! Dar şi Ceauşescu a semnat câteva sute de tomuri şi nu îl găsiţi în istoriile literare. Vărsător, ca şi dictatorul, Mugur Grosu a publicat, deocamdată, doar patru cărţi, dar nimic nu ne garantează că se va opri aici.
Cine ştie ce-ar mai putea urma, poate vreo Epocă de Iridiu: e de notorietate megalomania nativilor din Vărsător, le-ntinzi un deget şi-ţi pun pe el Casa Poporului. E bine să lămurim din timp lucrurile. Penultima sa carte a fost, de fapt, o colecţie de sms-uri trimise şi primite de dânsul în șapte ani. Nu vă miroase a cult al personalităţii? Iar asta nu e nimic.
Ultimul său volum* zdrobeşte una dintre credinţele noastre cele mai sfinte: aceea că scriitorii scriu, aşa cum vameşii vămuiesc. O să credeţi că vă înjur dacă spun că Mugur Grosu n-a scris acolo nimic: doar a decupat nişte titluri din ziare (în special tabloide) pe care le-a combinat aberant, le-a lipit pe hârtie şi a strâns fotocopiile într-o aşa-zisă carte de poezie.
O să spuneţi că la fel făcuseră şi dadaiştii, dar şi ăsta-i mai degrabă un mit, plus că ei cultivau arbitrarul total şi s-au ostenit măcar să transcrie. El nu, dar a manipulat cu perversitate cuvintele decupate, pentru a compune nişte mesaje absconse, parazitând credibilitatea de care se bucură informaţiile din ziare.
Dar iată şi câteva „versuri“: „ghinionul anului: moartea a fost călcată de tren pe când mergea să depună contribuţia pentru pensie“. Sau: „şase metode simple de a reduce riscul apariţiei unui sân: buretele de baie, arborii din zonă, 3 tone de fân, tăcerea, un cutremur, Duhul Sfânt“. Sau: „zgomotul valurilor a părăsit Portul Constanţa, deşi era sub sechestru impus de Tribunal“. Dacă şi asta se poate numi poezie, atunci eu voi fi preşedintele României!
(Mugur Grosu)

* Mugur Grosu, Troleul 43 s-a spânzurat cu cordo­nul de la capot, Ed. Vinea, 2007 / ediţia a II-a în 2009.

** articol din nr. 5 al revistei Kamikaze / Autocritica literara

haina face po em

după cum mulți dintre voi știți deja, ziua de azi are-un parfum special, de autobază, pentru că la ora 19.00 lansez la Târgul Gaudeamus a II-a ediție a volumului Troleul 43 etc. o parte dintre voi știți, de la prima lansare, de ce am și firave emoții... dar nu din cauza asta n-am pus geană pe geană noaptea care-a trecut: am sărbătorit așa cum ne șade mie și foarfecii mele mai bine, prin muncă... toată noaptea și toată ziua de ieri am decupat ziare, sute și sute de titluri și tipărituri care-au inundat camera pentru a strânge în cele din urmă din ele 5 zappoeme foarte zglobii... pe care le-am lipit cuvânt cu cuvânt pe țolul festiv cu care mă voi echipa la lansare.. musai să vedeți asta, e cea mai bună dovadă că haina face po em, dar mă abțin să pun, deocamdată, vreo fotografie pentru că vă aștept acolo. o să transcriu, însă, cele 5 texte, pentru că le simt încă bine căldura la piept după ce le-am probat atât... revin mai încolo cu foto sau film, să vedem. pax & chili!

1.
catastrofă la nivel înalt
Dumnezeu depistat cu porcină
liderul frigorific la standarde europene
nu mai contează pe piața externă
judecata de apoi s-a mutat la tribunal
toată lumea câștigă
moartea nu mai sună la ușă
și-a făcut blog.
poarta iadului
ar putea accepta fecundarea in vitro
bebelușii mâncăcioși și lebedele negre
ce pot satisface și cele mai exigente
țipete de vikingi
au trecut cu bine prin criză
ce bine e să fii
pradă vulturilor
portocalii!
frumoasa din pădurea adormită
își face fabrică de mobilă în provincie
începeți să mă iubiți
mărul lui Adam
mi-a lăsat o nepoată
pe malul lacului

2.
a doua
mânecă
cu vedere
spre pădure
șoarecele magic
invadat de
omuleții verzi
vocea de mătase
sub un
duș rece
cifrele seci
niște iepuri
cu priză
ia-ți vidanja
pe drumul tău!

3.
1989
un troc stânjenitor
2009

4.
departe de soare prin orient
când muntele vine la Mahomed
locomotiva din biscuiți răsare
pe buzele tuturor

5.
noiembrie
tobogan
de carne
între gunoaie
și termopane
fărădelegile libidoului
se transformă rapid
într-o fabrică
de pâine

Troleul 43 se întoarce!

"Pentru a ajunge la poezie nu e întotdeauna nevoie să scrii. Este suficient să citeşti cu atenţie, înarmat cu un foarfece cu privire metalică, pătrunzătoare, şi auz ascuţit. Pentru a ajunge la poezie trebuie să fii pregătit în orice moment să tai în carnea vie a realităţii, să decupezi de acolo fragmente care nici nu visau ele să ajungă părţi ale aceluiaşi întreg.
Mugur Grosu ştie să vadă şi ştie să decupeze ceea ce vede. Fiind un poet cu umor, Mugur nu are nici o problemă să îşi trimită foarfecele la plimbare prin paginile ziarelor, iar foarfecele, ca un cîine de vînătoare bine pregătit fizic şi psihic, niciodată nu se întoarce acasă la Mugur cu mîna goală.
Poemele-colaj ale lui Mugur Grosu par rezultatul întîlnirii deloc întîmplătoare dintre un foarfece cu imaginaţie şi un poet cu umor (sau invers) pe o masă de disecţie acoperită cu ziare."
Iulian Tănase





















Cuvintele de mai sus, care-ar putea îmbujora de emoţie chiar şi o gogonea, n-au fost obţinute de la unul dintre părinţii Adorei sub ameninţarea cu foarfeca, deşi textul lasă loc pentru unele interpretări... A fost suficient un telefon bine ţintit, după lăsarea întunericului. Nu i-am spus asta, o să afle acum: nu eu l-am ales. Am mânuit telefonul pe întuneric, am apăsat pe taste aiurea lăsând întâmplarea să facă alegerea. Când i-am auzit glasul la telefon mi-am spus că ar trebui să joc mai des ruleta asta rusească, şi că, în genere, ar trebui să credităm întâmplările cu mai mult discernământ...

Textul născut din minunata întâmplare va ferici coperta celei de-a doua ediţii a volumului "Troleul 43 s-a spânzurat cu cordonul de la capot", ce va ieşi în curând pe străzi şi prin pieţe şi va începe să latre la lumea bună, cerşind eutanasierea fostului său stăpân.

actualizare: ceva pufos - pufosul perfect, cum ar spune reclama - mi-a oferit şi Octavian Soviany, pe blogul său. sorin dinco a scos şi el din pieptar un ţambal din vată de zahăr, pe Hyperliteratura.
ah, încep să mă obişnuiesc. o fi bine?

actualizarea actualizărilor: am aflat cu bucurie că voi lansa cartea în compania lui Mihai Vakulovski, care va scoate din cuptor volumul de teatru nEUROCHIRURGIE. am complotat să fentăm formalitățile inevitabile unui astfel de eveniment și, pe lângă alte nimicuri pe care le punem la cale, să ne tragem frumos de șireturi și să vorbim fiecare despre cartea celuilalt. Mihai a deconspirat deja pe blogul său detaliile evenimentului de la Gaudeamus [sâmbătă, 28 noiembrie, ora 19,00, Pavilionul Central Romexpo- nivel 3.20, stand 215 – Editura Vinea], dar a omis să anunțe și cartea sa. Frumoasă figură, zic, frumoasă reverență:
"Mugur Grosu este un exemplu viu că poeţii adevăraţi trăiesc poezia, o respiră, o lipesc pe pereţi (asta se vede şi-n carte, pereţii lui Mugur fiind plini de… colaje poetice). Aşa cum unii se gîndesc numai la bani, Mugur vede poezia peste tot, chiar şi în… ziare. „Troleul 43 s-a spânzurat cu cordonul de la capot” este un experiment marca Mugur Grosu, care decupează anumite fragmente din ziare, le lipeşte cum are el chef, iar ce iese – scrie-n carte. Un experiment fain, cursiv, plin de umor şi ironie, realist pînă la un absurd dada, ca-n Harms şi Urmuz, Ionesco şi teoriile lui Tristan Tzara, ca-n viaţa multor poeţi."

Zapping Poetry - volumul 2 / Ed. Vinea

Bookfest, 2007. Vă invit la lansare.
...just another coffee-book!

Vineri, 8 iunie, ora 18, la Romexpo / Editura Vinea / [STAND 227, Nivel 4,5]
lansez al doilea volum din seria Zapping Poetry:
"press / troleul 43 s-a spânzurat cu cordonul de la capot" [Ed. Vinea, 2007]
[după "sms / ei respiră şi fac dragoste ca şi fluturii", Ed. Vinea 2006]

de data asta un zapping măcelăresc în presă, un mix de titluri din ziare...
la locul faptei va fi şi o instalaţie cu colajele originale.

*dacă spatiul permite, vă popun o instalaţie interactivă; aduc special pentru asta câteva mii de cuvinte [...decupate din ziare]






















după târg, volumele pot fi procurate la librăriile partenere Ed. Vinea / ICARE
[INSTITUTUL PENTRU CERCETAREA AVANGARDEI ROMÂNEŞTI ŞI EUROPENE]
sau, prin comandă directă, la:

Editura VINEA
Str. Mitropolit Antim Ivireanul, nr. 45, ap. 5, sector 5
Bucureşti, cod postal 040111
tel./fax +4 021 3370018 / mobil +4 0723349138
e-mail: edituravinea@yahoo.com
nicolae_tzone@yahoo.fr






















proiectul zappin’ poetry nu-şi propune să genereze noi obiecte în câmpul culturii, ci le cercetează, uneori cu umor, pe cele "adormite" în realitatea învecinată, punându-le în dialog şi înzestrându-le, temporar, cu o "conştiinţă" nouă, eventual literară...

atât pentru cei ce mânuiesc foarte iute ştampila cu „s-a mai făcut“, cât şi pentru entuziaştii ce se grăbesc să lanseze curente şi manifeste, autorul subliniază că nu a intenţionat să revendice vreun patent cultural şi, cu riscul de-a părea anacronic, aminteşte că acest demers poate fi considerat drept o simplă extensie literară a tehnicii ready made, o asumare smerită a discursului lui marcel duchamp privind actul electiv ca parte importantă şi aproape suficientă a celui de creaţie. departe de ambiţia originalităţii, autorul nu găseşte nici un motiv rezonabil pentru a-şi refuza un instrument cultural generos - idee pe care-o găseşte la fel de hazlie ca cea de-a spune pictorilor de azi să lase pensula pentru că a folosit-o deja da vinci...

zappin’ poetry sondează şi deturnează secvenţe cotidiene de poezie brută, inocentă, accidentală. pe scurt, nonfictivă. atât. restul e meditaţie.

zapping poetry 02 / press / extrase din noul volum

Zapping Poetry - the movie