erată

Liei Bugnar

ce tristeţe trebuie să fi fost pe cuvintele care nu-şi găseau rima
pe când zăvoarele dantelatului piept se deschideau cu terţina,
aşa cum şcolarii împerechează vacanţa cu Franţa
iar afurisita de muscă pică mereu în zacuscă.

se făcea că, mergând într-o mierlă pe jos, nimerii un sonet onctuos 
şi-al meu zvon atonal şi barbar s-a prins şi s-a legănat arbitrar
într-o rimă îmbrăţişată, sfruntată, cu o interzisă silabă stelată.

apoi s-a publicat o erată.

Vino să te strâng în braţe. Gratis!

poate azi sau mâine, într-o oarbă zi
ne-om ciocni pe stradă şi ne vom privi,
poate marţi sau miercuri, într-o joi îngustă
ne-om găsi alături ca doi ochi în pustă
şi, cum trage udul spre calorifer,
ne vom strânge-n braţe, cald şi mamifer
12 oct 2006 12:17

------------------------------
Azi dimineaţă am regăsit acest "mesaj în sticlă" pe care-l lăsasem pe Hyperliteratura sub psudonimul urs, ca dedicaţie pentru necunoscuţii care comentează pe net. Era 12 octombrie 2006, la doar trei săptămâni după apariţia, pe youtube, a unui filmuleţ ce avea să stârnească un fenomen mondial: mania Free Hugs.

De atunci, filmuleţul a fost văzut de aproape 50 de milioane de oameni. Cu inima puţin îndoită l-am revăzut în dimineaţa aceasta şi-am descoperit că povestea lui simplă încă mă emoţionează, în ciuda faptului că a devenit între timp o mişcare de masă, parazitată de-o întreagă industrie kitsch (cum vă sună, de pildă, “vindem tricouri originale free hugs”?) ...Se mai vede, oare, povestea în tot bâlciul de-acum? Şi, pân-la urmă, care-i adevărata poveste? După orbecăieli printre basme, clone şi fantoşe avide să stoarcă ceva cât de mic de pe urma acestui succes, am dibuit şi istoria legendarului necunoscut Juan Mann, spusă chiar de el însuşi:
“Locuiam în Londra când lumea mea s-a întors cu fundul în sus şi m-am văzut nevoit să mă întorc acasă. Când avionul m-a lăsat la Sydeny, tot ce-mi rămăsese era un bagaj cu haine şi o mulţime de necazuri. Nimeni să îmi ureze bun venit, nicăieri unde să sun acasă. Eram un turist în propriul oraş natal. Stând acolo, le terminalul pentru sosiri, privind cum pasagerii îşi regăseau familia şi prietenii, cu braţele deschise şi feţele zâmbitoare, îmbrăţişându-se şi râzând împreună, mi-am dorit ca cineva să mă fi aşteptat şi pe mine acolo. Să fie fericit că mă vede. Să îmi zâmbească. Să mă îmbrăţişeze. Aşa că am luat un carton şi un marker şi-am scris un mesaj pe ambele feţe: Îmbrăţişări gratis. Apoi m-am dus în cea mai aglomerată zonă pietonală din oraş şi am ţinut acel carton sus. În primul sfert de ceas lumea doar s-a holbat la mine. Prima persoană care s-a oprit m-a bătut pe umăr şi mi-a spus că în dimineaţa aceea-i murise câinele. Şi că exact în acea dimineaţă se împlinise un an de când singura sa fiică murise într-un accident de maşină. Şi că tot ce-şi dorise acum, când se simţea cel mai singur om de pe lume, era o îmbrăţişare. M-am lăsat cu un genunchi la pământ, ne-am strâns în braţe, apoi a plecat cu un zâmbet. Cu toţii avem probleme, şi cu siguranţă ale mele sunt cele mai mici. Dar ca să vezi pe cineva întristat cum zâmbeşte, fie şi pentru o clipă, merită tot timpul din lume.”

săptămâna stângă

după duminică vine sâmbăta, o nouă zi
în care greierul şi furnica vor face copii.
pe primul îl vor numi spiderman şi-l vor povăţui
să sară peste ziua de vineri, dacă tot poate sări.
să ştii că joia nu-i aşa înspăimântătoare cum pare
de o convingi să se mai spele din când în când pe picioare.
miercuri are prostul obicei să întârzie, ia o pastilă,
marţi coase-ţi mâneca de buzunar şi vei inspira milă.
însă luni, prietene, chiar de-ţi par mitoman,
e ziua când batman se transformă în barman.

*dedicaţie muzicală pentru eugen istodor

coşmarul şic

azi, adus de-al nopţii plic,
am primit coşmarul şic.
nici măcar să mă ridic
nu-ndrăzneam, să nu îl stric.
când din pernă storc nimic,
la al visului portic
cârja mi-o întind calic
spre al zânelor buric.
cum să fac să mă explic:
al grădinii lor pitic
pot să fiu, sau chiar batic,
ruj ca roua pe botic,
iminei de borangic –
ochii mei sub blondul spic,
strâns în sân un arpagic,
despicării blânde ic.
eu, vâslind într-un ibric,
începusem să vă zic:
n-ai să vezi nici la butic
un coşmar aşa de şic!
cum săltam pe-al nopţii cric
şi mă gânguream peltic,
la al somnului declic
m-am trezit.
într-un bunic.
--------------------------------------------------
foto: "me, the starobrno elephant",
16th nov. 2006 in brno, by katalina

dansează cu urs

vrei să vii în patul meu? vreau
ne-am întins. două şine sub un tramvai
pe ea de pildă o chema Lorelai
cearşaf de var nestins. şi mai beau

sub pupile doi pitbuli alintaţi în exces
clima invită la somn la culcare
alint la inimă şi masturbare
cu blăniţa pe limbă facem congres

noaptea-i o cârpă sperma-i pe catifea
ce frumos e la tine ni se face ruşine
eu cu faţa la zid şi tu latră la mine
alteori ne-ntrebăm orice despre ea

lava fuge din gură spre recele lac
bat cu fruntea onixuri la peştera ta
iar fuzeea de pluş ar putea şi rata
nu pe faţă iubitule nu-i nimic nu mai fac

jeturi de mierle şi alt mal sângeros
steagul de aur s-a înfipt în plămâni
chiriaşul din uter se mută luni
să tragi dintre coapse un loz norocos

sub ureche scânceşte un pui de cometă
în curând va cădea peste ochi o macetă
iar mă bagi în faza ta? da