joi, 3 septembrie 2009

Vino să te strâng în braţe. Gratis!

poate azi sau mâine, într-o oarbă zi
ne-om ciocni pe stradă şi ne vom privi,
poate marţi sau miercuri, într-o joi îngustă
ne-om găsi alături ca doi ochi în pustă
şi, cum trage udul spre calorifer,
ne vom strânge-n braţe, cald şi mamifer
12 oct 2006 12:17

------------------------------
Azi dimineaţă am regăsit acest "mesaj în sticlă" pe care-l lăsasem pe Hyperliteratura sub psudonimul urs, ca dedicaţie pentru necunoscuţii care comentează pe net. Era 12 octombrie 2006, la doar trei săptămâni după apariţia, pe youtube, a unui filmuleţ ce avea să stârnească un fenomen mondial: mania Free Hugs.

De atunci, filmuleţul a fost văzut de aproape 50 de milioane de oameni. Cu inima puţin îndoită l-am revăzut în dimineaţa aceasta şi-am descoperit că povestea lui simplă încă mă emoţionează, în ciuda faptului că a devenit între timp o mişcare de masă, parazitată de-o întreagă industrie kitsch (cum vă sună, de pildă, “vindem tricouri originale free hugs”?) ...Se mai vede, oare, povestea în tot bâlciul de-acum? Şi, pân-la urmă, care-i adevărata poveste? După orbecăieli printre basme, clone şi fantoşe avide să stoarcă ceva cât de mic de pe urma acestui succes, am dibuit şi istoria legendarului necunoscut Juan Mann, spusă chiar de el însuşi:
Locuiam în Londra când lumea mea s-a întors cu fundul în sus şi m-am văzut nevoit să mă întorc acasă. Când avionul m-a lăsat la Sydeny, tot ce-mi rămăsese era un bagaj cu haine şi o mulţime de necazuri. Nimeni să îmi ureze bun venit, nicăieri unde să sun acasă. Eram un turist în propriul oraş natal. Stând acolo, le terminalul pentru sosiri, privind cum pasagerii îşi regăseau familia şi prietenii, cu braţele deschise şi feţele zâmbitoare, îmbrăţişându-se şi râzând împreună, mi-am dorit ca cineva să mă fi aşteptat şi pe mine acolo. Să fie fericit că mă vede. Să îmi zâmbească. Să mă îmbrăţişeze. Aşa că am luat un carton şi un marker şi-am scris un mesaj pe ambele feţe: Îmbrăţişări gratis. Apoi m-am dus în cea mai aglomerată zonă pietonală din oraş şi am ţinut acel carton sus. În primul sfert de ceas lumea doar s-a holbat la mine. Prima persoană care s-a oprit m-a bătut pe umăr şi mi-a spus că în dimineaţa aceea-i murise câinele. Şi că exact în acea dimineaţă se împlinise un an de când singura sa fiică murise într-un accident de maşină. Şi că tot ce-şi dorise acum, când se simţea cel mai singur om de pe lume, era o îmbrăţişare. M-am lăsat cu un genunchi la pământ, ne-am strâns în braţe, apoi a plecat cu un zâmbet. Cu toţii avem probleme, şi cu siguranţă ale mele sunt cele mai mici. Dar ca să vezi pe cineva întristat cum zâmbeşte, fie şi pentru o clipă, merită tot timpul din lume.

11 comentarii:

kiddy spunea...

hugzillion hugs, bud >:D<

grigoreS spunea...

Mai bine ai strange-o pe Raluca :)

s spunea...

iti spuneam odata - mai in gluma, mai in serios - ca semnul imbratisarii este marca dobrogei. vezi semnul mai cu seama la intrarea/ieşirea din Giurgeni-pod, via Slobozia/Hârşova. hehe, ştii, oamenii aia care îşi deschid braţele către toate maşinile >:D<
am pe blog îmbratişarea aia de grup, la chiustengeni, iar dacă nu mai e chiustenge.ro, a rămas această linkuire care nu ne va despărţi nikakda:) (uite, mai sus, la grig cum plânge:))

Mugur Grosu spunea...

>:D< >:D< >:D<
strângeţi, băieţi, numai strângeţi, nu risipiţi!

@sorin: când deschideţi hanul ăla slow-food musai să băgaţi în meniu şi-un Big Hug! şi-n locul bucătarului ăla de ghips de la poartă puneţi emoticonul ăsta cu braţe largi... ps. vezi că iar bântuie Mircea prin Buzău, tot încearcă să dea de tine, îndură-te şi răspunde-i la esemes :))

warnin' bros spunea...

La Creanga, la poartă
Ţuglea mână-moartă
Şade cu mult drag
Oferind BigHug

p.s.
i-am răspuns la esemeees
şi gemea aşa de deees
c-avea berea nonalcoool*
halal bere! lol lol loool

*cami-i nota de subsol, loool
maestre!-un mi bemol
pune-o pasă, şut şi gol!
lol

da, domle, inevitabilul s-a produs: hehehe, m-a prins la faţa locului, a venit cu Cami şi, cică, spuseseră acasă că au plecat până în carfur:))
am stat la un pahar de 100% no alc. dupe care Cami, cică, hai, să mergem, că se închide la carfur. zic: lasă, tu, că poliţia se sesizează abia după 48 de ore de la dispariţia de acasă. la care, un muncitor de pe teren: no, la copii se sesizează imediat!
lol

Mugur Grosu spunea...

bună-i berea, nu-i carmol,
nici carfurul ca la mol! :)

Mugur Grosu spunea...

...iar o halbă de petrol
te transformă-n sex-simbol!

Mugur Grosu spunea...

...la a doua-i cam nasol
dar scapi de colesterol :))

warnin' bros spunea...

lol

Mugur Grosu spunea...

dacă vrei s-o arzi frivol
dar să fie nonalcool,
poţi s-o iei şi pe nămol
la nudişti la techirgiol! :))

warnin' bros spunea...

loool