marți, 1 martie 2011

viaţa revăzută şi adăugită

cel mai lung poem pe care l-am scris
a-nceput cu mult înainte de mine
:

(...)
dar am zărit şi-n ograda voastră sperietoarea de ciori,
pentru că şi voi vă-ntrebaţi
separat,
poate prea separat,
ce se-ntâmplă

(...)

fireşte, tot greul se petrecuse deja
cu mult înainte de naştere.
dormeam în sângele bunicului meu
şi el m-a purtat aşa prin ger, schije şi gloanţe
prin cele mai aglomerate aorte ale istoriei:
doar la Stalingrad au căzut peste două milioane.
vreo 200.000 erau din părţile noastre,
m-aş fi putut număra şi eu printre ei, nimeni n-ar fi ştiut,
nimeni nu era sigur,
nici măcar mâinile care goleau tabla de şah:
jucătorul Paulus se trezi cu un tic incontrolabil al ochiului
care apoi îi afectă partea stângă a feţei
iar numitul Ciuikov se căptuşi cu-o eczemă teribilă
aşa că fu nevoit să-şi petreacă restul războiului
cu mâinile bandajate.
de-acolo am prima mea amintire din moarte,
primul semn că găurile se suprapun, uneori, peste găuri.
oare la Stalingrad să fi fost? sau la Cotul Donului?
nu-mi mai amintesc bine, dormeam în sângele lui.
doar o aşteptare chinuitoare şi lungă
de câteva sute de kilometri
liniştea uscată şi grea înainte de moarte,
toţi ştiau asta. şi-o aşteptau cu o floare în mâini.
bunicul meu, însă, s-a culcat liniştit
şi-a pus vestonul pe pământ, s-a întins şi-a căzut imediat
într-un somn adânc: să mă trezeşti peste două ore,
atât i-a spus ordonanţei,
şi-a adormit. şi imediat avu un vis tare ciudat,
visul acela care mă ţine încă în viaţă:
veni cineva şi îi spuse: ioane,
te vei trezi şi vei primi un ordin
de înaintare. veţi coborî o vale şi-apoi
veţi urca un deal,
apoi veţi coborî iar
şi când veţi urca, tu să nu mai mergi înainte:
acolo-şi vor găsi toţi sfârşitul.
imediat cum se trezi uită totul.
veni şi ordinul, porni cu trupele înainte
apoi coborî o vale, urcă un deal şi coborî iar.
şi când urcă, deodată i se deschise în faţă tot visul.
îşi aminti, cu lux de-amănunte, tot ce avea să se-ntâmple acolo.
şi-aşa a fost. toţi ceilalţi, sute de mii de făpturi, au murit.
ai lui nu.
iar eu am dormit în sângele lui încă treizeci de ani.
încă nu-mi amintesc ce-am visat.

* o versiune mai lungă (revăzută şi adăugită recent) poate fi citită doar în revista Echinox din luna martie. Cuvenitele mulţumiri lui Bogdan Odăgescu.

** foto de Camelia Hâncu: Mugur Grosu la Câineni, 2006

14 comentarii:

Ioana Dunea spunea...

mu gur gro su

an inmigrante spunea...

na dir de lir

Anonim spunea...

Exceptional!

o.h. - nevralgii-alimente spunea...

pai gata te transformi in ceva grav
varsta bolile regretele visele ehe

te integrez in rulvis sau te pun si in
psiherul?

Unknown spunea...

Daca esti interesat de link-exchange astept un mail pentru detalii

Anonim spunea...

hahaha
made my day>
"mi-au cerut iarăşi actele.

le-am spus că nu le am.

totuşi mai căutaţi-le.

totuşi nu le-am găsit.

am scos toţi banii,

i-am desfăcut pe genunchi.

era ceva obscen acolo.

ca o fustă de Barbie peste cracii mei desfăcuţi.

hai, acum defloraţi-mă. aşa m-au fixat în poziţie.

i-am numărat rar, sub ochii lor, nu ieşeau.

totuşi mai căutaţi.

totuşi căutaţi-mă dumneavoastră.

cum să vă caut eu, nu se poate.

mai căutaţi.

mai caut de vreo trei zile, doamnă,

că mai am până la următoarea chenzină

şi n-am.

aşa deci. făceam conversaţie. era bine. acum

putea să mă şi împrumute, dacă tot ne apropiasem aşa,

poate ieşea şi vreo scenă fierbinte. paltonul

şi-a scos sufletul la aerisit: fie, pun de la mine restul.

dă-i încoa.

vai,

sunteti generoasă!

lăsaţi.

ne străduim să lăsăm,

dar 48 de lei

se cam ataşează de tine

după ce-aţi petrecut atâta timp împreună

aţi tras unul de altul până acum,

v-aţi strâns unul în altul de frig,

v-aţi abţinut de la toate ispitele,

ca orice ultimă mare iubire

dar viaţa e crudă, da,

viaţa mea fără titlu,

semnaţi aici.

aşa.

luaţi şi asta.

e valabilă până la 11 noaptea.

nu mai trebuie să perforaţi.

luaţi şi biletul,

mai are un capăt bun.

vă doresc o zi bună.

o zi bună?

o viaţă bună n-aveţi?

că nu vă costă mai mult decât ziua,

iar din azi

oricum n-a mai rămas mare lucru."

c perta spunea...

f misto! te pup pe scafarlie :)

Anonim spunea...

revin:
nadir în cel mai jos zbor al rândunicii! îţi cade cerul în cap de cât e de încărcat cu noroaie autobiografice. scrise la prima suflare, fără respect pentru un cititor care n-ar avea de suspinat la angoase, transpirări şi alte cazne existenţiale etc. aşa de jos a ajuns Echinoxul, să publice realmente en-gross verbiajul ăsta?!

apoi, o altă lipsă de onestitate s-ar putea nota faţă de cititorii blogului MG. un delir livrat la grămadă - cum altfel? -, din care MG virează către un final lacrimogen, construit pe un imaginar muzeistic, a la Petre Ispirescu, din care ar fi urmat să se nască cel care v-a persuadat să-i plângeţi de milă. c-aşa-i în poezie... ridicol!

şi, evident, toate salivele astea sunt MIŞTO, nu?

Mugur Grosu spunea...

Anonim 3: îmi amintiţi de nemulţumitul care zbiera din sală la înregistrarea albumului Burnt Weeny Sandwich, iar Fank Zappa i-a răspuns aşa: "Everybody in this room is wearing a uniform, don't kid yourself." Cum nemulţumitul a continuat să zbiere, a completat: "You'll hurt your throat. Stop it."

Anonim spunea...

dar nu am ţipat, domnule. aş putea spune că v-am şoptit câteva sfaturi, dacă le înţelegeţi. dacă nu, le retrag, însă ţineţi minte că revistele literare nu sunt secţii ale Spitalului Obregia. le-am încercat şi eu odată, dar am renunţat şi, de câteva luni, mă simt mai bine. ceea ce v-aş dori şi dvs.

Mugur Grosu spunea...

eul, în genere, e doar o butaforie. mai ales în literatură. e pionul de sacrificiu, dacă-mi permiteţi. cât despre nebuni, nu-i risipiţi la supărare, greu dai un mat fără ei. mai ales prin părţile noastre: luaţi aminte la Partidul Revoluţionarului Dac, cred că se pregăteşte mutarea capitalei la Sarmisegedusa obregia! :)
http://prd.ucoz.org/

Anonim spunea...

Stimate domn, v-am dat ignore! ar trebui să-mi mulţumiţi pentru asta.

Alexandru Potcoavă spunea...

Excelent text!

Levent Feizi spunea...

smecher poemul