Festivalul se amână

Am citit azi pe Facebook o notă semnată de Silviu Dancu, coordonatorul PR al Institutului Polonez Bucureşti şi, nu în ultimul rând, prietenul meu (motiv pentru care puteţi ignora anumite accente elogioase din documentul transcris mai jos). Pentru mine a fost foarte plăcută simpla rememorare a unor istorioare "locale" pe care le credeam îngropate, inclusiv aproximările inerente - care, cel puţin în nările mele, recuperează cuvenitul parfum al unor fapte de semi-clandestinitate... Tocmai de-aia mi-am şi reprimat impulsul de-a face corecturi, completări, comentarii. Îmi permit doar să adaug aici, din mica-mi arhivă, două afişe "de epocă" (aşa-numitele teasers) pomenite-n articol. Să ne fie de bine.

Fără nostalgie... pe bune!
de Silviu Dancu

"De curand m-am intalnit cu un amic si el imi povestea despre modul in care si-a propus sa promoveze, intr-un mod diferit, ultimul album al unei trupe indie romanesti. L-am ascultat, dar nu am fost prea surprins de ideile lui. Nu pentru ca ar fi fost proaste sau lipsite de imaginatie, ci pentru ca, pur si simplu mi-erau familiare. I-am spus povestea unei campanii de promovare realizata cu un deceniu in urma, in Constanta, de niste oameni care au organizat festivalul EroTICA. Entuziasmul cu care a primit povestea m-a uluit. Si m-a pus pe ganduri. Ba chiar a tb sa ma repet pt ca a vrut sa inregistreze cele spuse de mine. Lucru riscant pt ca eu vb din amintiri si pt ca implicarea mea in acel proiect a fost aproape zero.
Pentru mine, festivalul cu pricina -  care a avut 3 editii la inceputul acelui deceniu - a insemnat numele celor care l-au facut posibil si, mai apoi, numele celor care au participat la el. De fapt, EroTICA insemna Asociatia Arte/Litere ASALT, adica in primul rand - si asta strict din pct meu de vedere - Mugur Grosu si Mircea Tuglea (sau invers, ordinea mi se pare irelevanta). A insemnat si Gili Mocanu, Stefan Caraman, Harry Tavitian, George Vasilievici, Sorin Dinco, Grigore Soitu, Aurel Gheorghiu-Cogealac si multi, multi altii. Acum scriu ce-mi vine in minte, sunt departe de a face istoricul asociatiei sau al festivalului. Una peste alta, ca-n orice chestie vie, nu despre armonie intre membrii sai era vorba, ci despre tensiunea inerenta "facerii de ceva"! Si chiar s-a facut. Asociatia avea la ora aceea poate cea mai mare biblioteca virtuala si cea mai mare galerie virtuala (daca nu ma insel, Liternet a aparut cu un un an, doi mai tarziu). Dpdv grafic arata induiosator dupa criteriile de azi, dar nu conteaza. (O parte din) biblioteca mai poate fi vazuta aici iar galeria aici. Avea supliment de cultura si opinie tiparit in paginile Observatorului de Constanta, numit Suplimentul de Marti, in cinstea Cenaclului de Marti - adica acea idee din 1991, ticluita de Mircea Tuglea si Sorin Dinco si mai apoi moderata de Marin Mincu [mai multe aici].Chestia e ca festivalul EroTICA a debutat mai timid, mai focusat pe literatura, apoi a inceput sa "atace" artele vizuale, filmul, teatrul. Erau un Stefan Peca sau un Porumboiu (de ex.) care primeau premii sau erau invitaţi în festival. Era treabă serioasă.

Dar sa revin la campania publicitara. A fost una cu adevarat alternativa. Sa nu uitam contextul: suntem in 2002. Este al doilea mandat (si jumatate) al lui Ion Iliescu. Pruteanu anunta apocaliptic moartea limbii romane si propunea introducerea unei legi de mentinere in viata a acesteia. Nu suntem nici in NATO, in UE nici atat, abia de s-a ridicat obligativitatea vizelor. Chestiile astea conteaza. Daca nu ma insel, in toata tara exista doar un mall, cel din Vitan! Dar, e drept, desi deja acuzata de schimbari nefiresti, Vama Veche inca nu avea asfalt si borduri! Alte lucruri care spun ceva despre Romania acelor ani. Nu existau facebook, twitter, myspace etc., iar blogul inca era o chestie revolutionara. Si chestia asta conteaza, asisderea... Chiar mult.

Deci, cum s-a facut? In primul rand, a fost cea mai iubita editie de catre sponsori. Afisele au fost tiparite gratuit. Cum aratau afisele? Roz! Si cu ceva vreme inainte de eveniment anuntau discret, cu alb pe roz, ca "Festivalul se amana!" Care festival? Asta se intrebau si oamenii prin statii de troleibuz. Unii manifestau o tristete inexplicabila, ca si cum pierdeau ceva, fara sa stie ce. Altii se bucurau, spunand ca mai bine, abia nu se mai cheltuiesc bani publici (btw bani publici nu prea existau). Apoi au aparut poezii lipite pe spatele tetierelor tuturor microbuzelor private din oras. Tot gratis. Era ceva sa vezi elevi de liceu sau studenti avand lipite pe genti poezii "furate" de pe tetiere. Apoi au fost niscai scandaluri politice. Va amintiti de senatorul Pruteanu. Acum incercati sa va inchipuiti ca va duceti la un telefon public, in zona centrala si nu puteti vorbi pt ca receptorul este imbracat intr-un prezervativ! Va uitati in jur si realizati ca in mai tot orasul e la fel. Nu poti vorbi... neprotejat. Asa ca limba romana a supravietuit. E drept, mai greu i-ar fi fost sa se inmulteasca. Chestia a devenit notorie mai ales cand, intr-o cabina telefonica unde era un poster al senatorului, cineva a trecut cu pixul nr de mobil al acestuia. Si era pe bune. Imaginea receptorului cu prezervativ pe fundalul pozei cu senatorul a aparut in presa. Probabil ca senatorul a avut cele mai multe apeluri sau sms-uri primite vreodata. Ion Iliescu decreteaza: golanii sunt la Constanta. Festivalul isi pregatise terenul. Avea de gand sa gazduiasca literatura, arta, film, performance? Macar sa fie in context. Putin inainte de deschidere, Piata Ovidiu a suferit - peste noapte - modificari uluitoare: Ovidiu a primit o mantie roz, de 4 metri, in copacii din jur fructele interzise erau niste cubulete roz. Politia a strans tot, caci era fara autorizatie. Se spune ca primarul s-a amuzat copios si a oprit orice forma de penalizare. Poate ca asa a fost...
Nu a fost un loc unde s-au desfasurat evenimentele: au fost mai multe. Din nordul in sudul orasului existau "hotspot"-uri ale festivalului. Erau implicate cluburi, cafenele si institutii publice (ma refer strict ca spatiu). Cum le gaseai? Observand cuburile roz care formau un traseu de pe trotuar spre intrare. Uite asa, cateva saptamani, viata a fost roz. Final orgasmic: intalnirea dintre organizatori si investitorii care au sustinut evenimentul. Unde? La un hotel de 5 stele din Mamaia! Gratis! Am fost uimit sa vad aceast miracol: oamenii de afaceri ne placeau si ne ziceau "e timpul sa facem impreuna astfel de chestii"!!!! Cum dracu' am putut lasa sa treaca asta? Dar nu am mai facut ptr ca mai toti cei implicati au parasit orasul. Si apoi, pt ca, intr-un anumit fel, acel succes real al Festivalui parea sa fie un cantec de lebada al Asaltului. De fapt, ultima editie a fost realizata de un grup din cadrul asociatiei, autointitulat "ParteR" (PR + arte), neconstituit juridic, dar din care faceau parte membri ai Asalt. ParteR-ul inseamna - din nou pt mine - mai ales Mugur Grosu si George Vasilievici. ParteR-ul a avut propria sa istorie. S-a transformat intr-o fundatie care a pus bazele teatrului Arca de la Clubul La Scena. Din nou, pt mine,  fundatia inseamna Mugur Grosu, Victor Scoradet, Dan Hornoiu.

Uneori ma gandesc ca Asalt a fost un moment foarte imp pt viata si piata culturala din Constanta. Ca, terminandu-se, a pacatuit. Apoi imi revin si-mi dau seama ca lucrurile nu exista musai pt a ramane, ci pt a produce efecte. Cei din asociatie - sau o parte a lor - mai sunt cunoscuti drept "Grupul de la Constanta" sau "Fratia Chiustenge", denumiri cel putin autoironice, cat timp numai de grup sau mai ales de fratii nu poate fi vb intr-o chestie care a adunat individualitati cat se poate de diferite. "Grupul" nu intreprinde mai nimic acum (ca proiect comun), dar e foarte viu in ceea ce face fiecare in parte.

Si sa revin. Cu 10 ani in urma s-au intamplat lucruri mai alternative decat acum. Ma refer la modul de exprimare al unei strategii de promovare. S-au facut chestii intr-un oras de provincie, care ar fi creat entuziasm in Bucurestii de azi. E frumos. Mi se pare chiar frumos. Asa ca povestea mea s-a incheiat cu sticla de bere golita, cu muzica indie pe fundal si cu un zambet nostalgic. Pe care-l ascund in fum de tigara."