duminică, 5 decembrie 2010

Miez

Am pierdut câteva suflete în ultimii ani. Parcă mi-am pierdut degetele. Parcă mi-am pierdut pleoapele. Sau plămânii. Chipul nu-mi mai încape-n oglinzi de atâtea absenţe. A trecut, iată, un an de când îmi stăruie întrebarea asta în minte, doar pentru că ea deschide ultimele secvenţe filmate cu magistrul MM şi, practic, ultimele sale cuvinte: Cum e să fii mereu în miezul realului? Cum e, cum e să fii mereu în miezul realului. Şi cum e când miezul se mută în tine? Şi cum e dacă realul e doar o periferie?

4 comentarii:

an inmigrante spunea...

vezi că am tunat "uşor" videodocumentul. din raţiuni mediatice, ofcors. l-am pus şi pe FB, dar nu ştiu încă reacţia youtube la conţinut.

ps Georg e hepi:)

an inmigrante spunea...

a, fii atent, o chestie "fani"... ieri, când încercam să fac o cronologie a "emigranţilor", nu - dar chiar a fost o imagine de-un negru absolut - nu ştiam care a fost derularea: Georg s-a dus după MM sau MM a dat fuga să-l prindă din cădere?
hah!

Mugur Grosu spunea...

cred că raiul lor e mai aglomerat decât iadul nostru

an inmigrante spunea...

:))
paşol na turbinca!