Am pierdut câteva suflete în ultimii ani. Parcă mi-am pierdut degetele. Parcă mi-am pierdut pleoapele. Sau plămânii. Chipul nu-mi mai încape-n oglinzi de atâtea absenţe. A trecut, iată, un an de când îmi stăruie întrebarea asta în minte, doar pentru că ea deschide ultimele secvenţe filmate cu magistrul MM şi, practic, ultimele sale cuvinte: Cum e să fii mereu în miezul realului? Cum e, cum e să fii mereu în miezul realului. Şi cum e când miezul se mută în tine? Şi cum e dacă realul e doar o periferie?
4 comentarii:
vezi că am tunat "uşor" videodocumentul. din raţiuni mediatice, ofcors. l-am pus şi pe FB, dar nu ştiu încă reacţia youtube la conţinut.
ps Georg e hepi:)
a, fii atent, o chestie "fani"... ieri, când încercam să fac o cronologie a "emigranţilor", nu - dar chiar a fost o imagine de-un negru absolut - nu ştiam care a fost derularea: Georg s-a dus după MM sau MM a dat fuga să-l prindă din cădere?
hah!
cred că raiul lor e mai aglomerat decât iadul nostru
:))
paşol na turbinca!
Trimiteți un comentariu