Poezie en gros

Cu sârguinţa vânătorului pornit la pescuit cu maşina de cusut, Felix Nicolau a publicat pe blogul său, în mai bine de două luni, un răspuns foiletonistic la ancheta "Iarăşi poezia..", iniţiată în luna mai de revista Paradigma. [Pentru a citi episoadele, clic aici: 1, 2, 3, 4]. În ultima sa intervenţie, "criză şi crizaţi", răspunsul e mai scurt decât întrebarea:
"Cât despre criza poeziei, eu o înregistrez la nivel semantic. Adică avem o poezie scrisă tehnic foarte bine, cu din ce în ce mai puţine burţi, însă nu prea spune mare lucru. E o criză de conţinut, de mesaj puternic. Probabil pentru că poeţii trăiesc prea mult într-un mediu de seră şi se interesează doar de cultura poetică. Experienţa lor culturală e îngustă. Uneori am senzaţia că ei sunt asemenea politicienilor, rupţi de viaţa adevărată, reală."
Deşi mi se-ntâmplă tot mai rar, am simţit tentaţia să comentez. Dar o eroare fatală mi-a înghiţit comentariul sub pixeli. Aşa că am pus pe hârtie ce-aveam de zis, să-i trimit prin poştă. Glumesc. Rândurile alea nu fac un timbru. Le-am pus aici:
"Aş duce chiar mai departe analogia cu politica. Poezia (să continuăm această generalizare stânjenitoare) s-a "trezit" ecranată de zarva discursurilor despre poezie. Ce nu făcuse discursul critic - al cărui metalimbaj a tăiat punţi, a otrăvit fântâni şi-a pârjolit ogoare în calea cititorilor - a reuşit discursul "electoral" al ariviştilor şi animatorilor de tot felul, preocupaţi mai degrabă să-şi hăcuiască vreo feudă privată. La fel ca-n politică, deşi ţintesc de zor către public, sfârşesc în celule clientelare tot mai înguste, ce rivalizează pe rupte, disputându-şi feudele, iar cei străini "comentează" prin absenteism. Atât elitismul cât şi populismul (ba chiar mesianismul) discursurilor despre poezie fac acest spaţiu nefrecventabil pentru intelectuali cumsecade, "obişnuiţi" - care cândva făceau grosul cititorilor de poezie. Acum e taman invers: mii de scriitorbi  îşi scot ochii pentru colţii de argint ai unui mistreţ-cititor abia bănuit."
Anchetatorii doreau să afle şi nişte tendinţe noi, care merită semnalate. Şi m-am gândit la colhozurile literare din ultimii ani, care s-au făcut şi s-au desfăcut ca să se facă iar, şi mai multe şi mai mărunte, fabrici şi uzine de literatură, câte-n stele şi-n lună.Şi vreau neapărat să vă semnalez şi eu ceva. La atâtea colhozuri şi fabrici de literatură - care, pe criza asta, mai mult ca sigur produc pe stoc - era cât se poate de firesc şi de natural s-avem şi-un depozit de poezie. Şi iată-l, puteţi să-l pipăiţi cu un singur clic: DEPOZITUL DE POEZIE!
Un demers cât se poate de onorabil şi admirabil, un rapel la decenţă şi excelenţă care-a strâns deja numeroase premii naţionale şi nu numai.

Pentru că "industrializarea generală a poeziei, introducerea obligatorie a rimei în discursul administrativ-legislativ, înlocuirea politicii de stat prin Poetică de Stat, ar putea oferi pe viitor o şansă reală pentru supravieţuirea factorului uman!"
Un proiect al mogulului literar Mitoş Micleuşanu. (Evident, ca orice mogul, cu numeroase proprietăţi literare offshore, va nega că e implicat. Mai vorbim când va fi arestat)