Plagiat, debut, rebut

Vă invit să citiţi textele de mai jos şi să îmi spuneţi dacă halucinez sau e vorba de un plagiat „exemplar”. Primul e semnat de Gabriela Mâncu şi încheie volumul său de debut Număr scame, apărut în 2009 la Vinea, distins cu „Marele premiu pentru debut în poezie” la Premiile Vinea, ed. a XVIII-a şi nominalizat la "Premiul naţional de poezie Mihai Eminescu 2009 - Opera Prima". Întâmplător, am şi cunoscut-o pe autoare (descoperind o fire mai mult decât agreabilă), cu ocazia lansării sale, planificate, iniţial, la Gaudeamus, la acelaşi eveniment unde urma să lansez şi eu a doua ediţie a unui volum, alături de Mihail Vakulovski (după cum unii dintre voi ştiţi deja, în cele din urmă s-a reeditat un accident de acum doi ani, şi evenimentul s-a amânat...). Volumul Gabrielei a fost recomandat polifonic şi călduros de o mulţime de oameni de treabă precum Mihail Gălăţanu, Claudiu Komartin, Felix Nicolau, Răzvan Ţupa etc. Din spusele lui Ovia Herbert, la ediţia din seara trecută a Poeticilor Cotidianului, Claudiu Komartin a recitat şi elogiat un text din volumul Gabrielei. Toate bune, dacă Ovia nu şi-ar fi recunoscut, la lectură, propriile cuvinte, din volumul inedit Inhalaţii, care urma să apară la Pontica dacă Marin Mincu ar mai fi rămas printre noi. O versiune a textului văzuse, însă, lumina tiparului, fiind publicată-n revista Tomis în 2007 (cred că-n septembrie am înaintat-o chiar eu spre publicare, la rubrica Pariuri, în data de 2 august 2007, ora 9.23 a.m., după cum am aflat din arhiva e-mail). Acesta a fost şi motivul pentru care mi-a telefonat, rugându-mă să verific. Am verificat şi-am avut aceeaşi reacţie ca şi el în seara lecturii: am înţepenit. Mi s-a făcut mie ruşine! Situaţia e atât de stânjenitoare încât nu o pot comenta nici acum. Pur şi simplu, gândul că o tânără scriitoare ar fi ales să-şi rateze astfel debutul mă lasă mut.
Citiţi şi cumpăniţi singuri.
Sublinierile marchează fragmentele care se regăsesc în texele ambilor autori.

1. Gabriela Mâncu: Mă scufund

sunt într-un gol
pierd prea mult
nu pot scăpa de ură
creşte ca un muşchi peste tot corpul
o scot la plimbare
mă urăsc pentru că descopăr cea mai fragilă
parte a mea
nu o bănuiam până acum
aştept să scap dintr-o altă încercuire
la dracu, nu se mai termină
în loc de cap ai televizorul unde
rulează filmele greţoase ale celorlalţi
gândurile nu mai sunt împotrivă ci pentru
vreau să fiu pentru tine
o intrare continuă
o să mă tragi de limbă
până se va face autostradă între noi
îmi place să mă electrocutezi
este mai mult decât o beţie
cum am reuşi să ne continuăm unul pe altul în lipsă
în lipsa unui drog mai devastator
nu mai spun nimic
prizez înfometată liniştea
ne-am rănit prea mult cu propriile nereuşite
ieşirea din încercuire este aproape
nu o văd dar
urlă la mine.
(...)


2. Ovia Herbert:

sunt. ura creşte. mă scufund.

- sunt într-un gol mă scufund – p.
pielea crescută peste ochi va cădea suflată de vânt. insuflată.
- mă înveţi să mă dăruiesc. pierd prea mult.-
nu pot scăpa de ură creşte ca un muşchi peste tot corpul.
o scot la plimbare.
- mă urăsc pentru că descopăr cea mai fragilă parte a mea. nu
o bănuiam până acum.-p.
la dracu aştept să scap dintr-o altă încercuire. nu se mai termină.
- îmi lipsesc zilele când nu suntem împreună . minutele când nu te pot atinge.-p.
în loc de cap ai televizorul unde rulează filmele greţoase ale celorlalţi.
-gândurile nu mai sunt împotrivă ci pentru. vreau să fiu pentru tine o
intrare continuă.- p.
o să mă tragi de limbă până se va face autostradă între noi doi.
- îmi place să mă electrocutezi. vino şi intră. vreau să-ţi absorb umezelile.
este mai mult decât o beţie.-p.
cum am reuşi să ne continuăm unul pe altul în lipsă.
în lipsa unui drog mai devastator.
-m-am gândit cu groază la faptul că aş putea să te pierd. mi s-a furat somnul.-p.
nu mai spun nimic. prizez înfometat liniştea. am dozele pregătite.

- ne-am rănit prea mult cu propriile nereuşite. am aşteptat atâţia ani ca să ce –p.
ieşirea din încercuire este aproape . sub privirea mea. nu o văd dar urlă la mine.
..................................................
actualizare (1): Am discutat cu Gabriela Mâncu la telefon şi, cum era de aşteptat, îşi menţine poziţia: textele îi aparţin, deci Ovia ar fi cel care minte. A promis că va publica amănunte pe blogul său. Voi reveni cu un link. După încă două zile, nu a publicat încă nimic... A publicat, în sfârşit, un text după 4 zile [link]

Aşadar, suntem exact în acelaşi punct din care-am plecat, şi care uneşte două paralele. Ecuaţia rămâne aceeaşi: avem un plagiat, un debut şi-un rebut (textul furt). Cineva minte aici, cineva a semnat un text (nici măcar memorabil) care nu-i aparţine. O editură sau o revistă are probleme. Iar nişte chibiţi aruncă cu pietre. Unele m-au nimerit şi pe mine. Să le fie de bine. Nu sunt în măsură să judec, dar nu cred că mizeria asta ar trebui ţinută sub preş. Şi nu pot să spun să fie lumină iar lumina să fie. Iată vinovăţia pe care mi-o asum.
...................................................
actualizare (2):
La propunerea unui comentator, zic să-l invităm în boxa autorilor cu personalitate multiplă şi pe Claudiu Toşa. Lucrurile stau cam aşa: tot în 2007, pe 19 noiembrie, acesta a publicat pe site-ul Agonia poemul "dimineaţa", din care un anumit fragment a reapărut în 2009, uşor adus de la spate, în poezia "ca o autostradă", semnată de Gabriela Mâncu pe acelaşi site. Din motive care îmi scapă, în cartea Gabrielei acel fragment de poem nu mai apare, dar poate fi citit în continuare pe site, unde găsim şi următorul comentariu al lui Mihai Constantin:

"e un text mult prea straveziu inspirat din http://agonia.ro/index.php/poetry/1754370/dimineata. dincolo de vocea f asemanatoare, de parca poemul tau din 2009 ar putea fi continuarea poemului lui claudiu tosa din 2007, iata doar un mic exemplu:

Tosa:
îţi ating oasele albe şi netede
măduva deasă,
terminaţiile nervoase şi
impulsurile care-ţi fac
carnea să tremure

şi tu:
un maldăr de oase netede şi albe
măduva
terminaţiile nervoase
şi impulsurile care
îmi fac ceafa
să pară
foarte ascultătoare

asa-i ca e plagiat?
este, e cam cusuta cu ata alba. de ce nu te inspiri si tu din - zic la intamplare - paul celan? de ce trebuie sa se inspire oamenii dintr-o comunitate literara gen agonia unii din altii? nu ti se pare ridicol? desi departe de mine sfaturi editoriale de genul, cred - cu toata convingerea si parerea de rau - ca ar trebui sa ti se scada nivelul. si: "sa-ti fie rusine, mancu gabriela!" :))


Ca şi în cazul de faţă, autoarea nu i-a răspuns. Ştim doar că fragmentul acela nu mai apare în carte...
...................................................
actualizare 3: Ovia Herbert a publicat pe blogul său un "autodenunţ": un material în care au fost inserate, în glumă, şi două texte publicate de mine în 2001 şi 2004 (în Haltera cu zurgălăi şi antologia Generaţia 2000). Mărturisesc că, deşi am zâmbit, mi s-a făcut rău: la urma urmei, dacă acceptăm ce s-a spus aici, că proba anteriorităţii nu e suficientă, atunci orice om cu prieteni bine ţintiţi s-ar putea servi liniştit din cărţile altora, afirmând că textele sunt, de fapt, ale sale. Şi nimeni n-ar putea arbitra asta, pentru că declaraţiile celor doi autori s-ar anula reciproc. Şahistic vorbind, după regula asta, toată literatura contemporană s-ar putea bloca într-un şah etern. Interesantă perspectivă.
...................................................
actualizare (4): O precizare, pentru cititorii în stele care nu ştiu să citească un titlu: când văd afişul spectacolului Take, Iake şi Cadîr, nu prespun că autorul vrea să-mi transmită că Take = Ianke, sau că Ianke, de fapt, e Cadîr. Ci că între personajele astea există o anumită relaţie. Aşa şi aici, avem trei personaje: un plagiat, un debut, un rebut. În rolul lor joacă un actor, sau mai mulţi...
...................................................
actualizare (5): Am o veste tulburătoare. Azi, la lansarea antologiei "iubirea e pe 14 februarie", am avut ocazia să întâlnesc un alt martor, care mi-a confirmat, privindu-mă în ochi, o informaţie pe care nu o făcusem publică, pentru că nu o ştiam direct de la sursă şi aş fi alimentat inutil alt scandal. Azi mi-a confirmat chiar autorul, cu vorbele sale. E oribil ce o să vă anunţ, dar în acelaşi mare poem de la final unde se afla şi textul lui Ovia, mai e un fragment plagiat, care apartine, de fapt, Elizei Nicolaina:

”am fost întotdeauna lângă calea ferată. am privit trenurile de marfă cărând scânduri şi blocuri de marmură şi seminţe de brad. de multe ori dincolo era un drum de noapte pe care îl priveam uimită. stau lângă calea ferată. frica este alături. mi se lipeşte de toate degetele. buricul tău luceşte. îţi rănesc umerii.”

Singura diferenţă e că în volumul Garielei Mâncu textul e frazat diferit şi-au fost eliminate semnele de punctuaţie. În rest, cuvintele sunt identice. Iată cum îl (re)găsim la paginile 71-72, fără niciun indiciu că ar fi un citat:

"am fost întotdeauna lângă calea ferată
am privit trenurile de marfă cărând
scânduri şi blocuri de marmură şi seminţe de brad
de multe ori dincolo era un drum de noapte pe care
îl priveam uimită

stau lângă calea ferată

frica este alături
mi se lipeşte de toate degetele buricul tău luceşte
îţi rănesc umerii"

Eliza mi-a spus că a scris acel text prin 2003, poate şi mai devreme prin 2001-2002! Fragmentul acela fusese citat de Ovia într-un material mai amplu, şi probabil a fost preluat "la pachet", când i-au fost "împrumutate" şi textele sale. Îmi este greu să cred că şi Ovia, şi Cătălina şi Eliza mint cu neruşinare. E din ce în ce mai urât, nu mai vreau să aud de acest subiect.
...................................................
acualizare [6]
Medeea Iancu a infirmat ipoteza lansată, printre alţii, de Claudiu Komartin, că ar fi scris acel text împreună cu Ovia şi cu Gabi:
"Nu, nu am scris nimic cu Gabi, textul este al lui Ovia. Nu am scris astfel de poeme."
Eliza Nicolaina a revenit, pe 1 februarie, cu o declaraţie fără echivoc:
"dupa ce am trecut prin diverse stadii ale dezamagirii, perplexitatii, furiei, dezgustului consider ca trebuie sa avem un deznodamant al acestei povesti urate.
am afirmat deja, vineri seara, ca textul citat de Mugur in ghilimele imi apartine. este un text in lucru, de sertar, preluat mai de mult de Ovia, mereu cu ghilimele.
o afirm din nou.
ma asteptam la o replica a autoarei GD.
nu mai sunt dispusa sa astept.
propun o dezbatere publica, o discutie sau o alta forma de confruntare, in cadru legal a chestiunii, oricand, oriunde. cu cat mai repede, cu atat mai bine.
lucrurile nu pot ramane asa.
nu pot admite ca un text al meu sa fie folosit oricand de oricine. sau un text al unui alt autor.
in plus, sunt oameni care au fost blamati si acuzati pe nedrept pentru ca au incercat sa restabileasca adevarul.
daca vom lasa lucrurile asa, tot timpul va pluti asupra noastra ca si breasla/casta un aer nesanatos de lehaminte, compromis si promiscuitate creativa si morala"
şi
"revin
dupa o convorbire cu reprezentantul editurii Vinea.
editura aduna in acest moment probe si va veni cu un punct de vedere oficial in maxim 10 zile.
linistitor, firesc, responsabil".

Editura Vinea a confirmat.
Până atunci, orice alt comentariu mi se pare de prisos.
Gând bun.