A publicat 12 cărţi, dintre care jumătate de teatru. Nu-şi spune, însă, nici scriitor, nici dramaturg, ci doar “autor de texte”. A împlinit, de curând, 43 de ani, şi s-a văzut pus în scenă de 34 de ori. Ultima premieră a avut-o luna trecută, la Teatrul Naţional din Timişoara, cu textul Aeroport, nominalizat la Uniter ca cea mai bună piesă a anului – a treia nominalizare, în cinci ani, la un premiu pe care l-a şi primit odată, în 2006. S-ar spune că-i merge din plin, că n-ar avea motive să latre la steaua sa. Şi totuşi s-a întâmplat: „pentru 3 ani n-am mai vorbit aproape cu nimeni despre teatru, n-am mai scris, am refuzat orice ofertă sau contact, n-am mai mers la niciun festival, pur şi simplu părăsisem filmul ăsta. Nu ştiu de ce - eram scârbit, nu mă mai bucura. Iar dacă arta nu te bucură sau, în fine, nu-ţi trezeşte nişte chestii din adâncuri, mai bine zici pas... Au fost mai multe lucruri care m-au adus din nou la computer şi în ceea ce înseamnă pentru mine teatru...“
Dar când a făcut-o, şi-a pregătit o întoarcere în stilul său. Exploziv, cu jerbe de vene tăiate... O scrisoare deschisă adresată Parlamentului, care radiografia fără menajamente fracturile dintre instituţiile publice de teatru şi dramaturgia contemporană românească.
Iniţiativă la care au aderat, imediat, mulţi confraţi, şi care-a fost botezată după numele său: Caraman. Ştefan Caraman (...)
*
Articolul poate fi citit integral doar în revista VIP din săptămâna aceasta
**
foto şi grafica de Mugur Grosu - pentru volumul Stăpânul lumii [2002, Ex Ponto]
12 comentarii:
Citindu-l pe Craman, e greu sa nu vrei sa-i vezi si piesele puse in scena.Ma intreb insa ce finalitate va avea initiativa care-i si poarta numele. Daca nu ma insel sunt deja 4 luni de cand a initiat-o.
sincer să fiu, nu mi-am făcut multe iluzii cu partea legislativă - acolo-s chestii mai serioase de discutat, te miri ce frigărui violet sau mall-uri care vor înlocui Parlamentul [în fapt, asta şi e Parlamentul, ca orice instituţie publică de la noi, un mega-mall, dar pt. "cumpărători" de elită...] mai important, însă, mi se părea că Iniţiativa deschidea calea unei etern amânate dezbateri. dar totul s-a consumat foarte iute, din câteva indignări şi afecte prin presă ("comunism!" "naţionalism!" , "aberaţii!"), câteva ţopisme pe bloguri, şi gata. înapoi la frigăruile violet şi bideurile spălării pe creier
esti rau mugurele:) pai natia asta din ce sa traiasca? mai deunazi era un fraier din occident care spunea ca povestea violeta acolo ar fi fost discutata vreo doua zile, nu ca aici vreo doua anotimpuri. e semn ca aia nu aprofundeaza ca romanul:) pai unde vezi tu o televiziune ocupata 247 de episoade cu elodia? nu vezi decit aici:) pai?
măi, eu cred că visul tău secret e să-l auzi pe mircea badea spunând "trăim în Ţara Caselor Moi şi asta ne ocupă tot timpul de antenă!"
mersi dragule:) am priceput apropoul:)
Poate îţi place şi poezia naivă.
Mai ştii...
--
Un om căra în spate
Un dram de naivitate.
http://www.ivcelnaiv.blogspot.com/
anaid, de acord cu prima parte a comentariului tau: "citindu-l pe caraman, e greu..."
@Mario Desi esti barbat poate era mai indicat sa scriu"citindu-l pe Caraman, e greu sa nu te indragostesti de randurile sale"
Tipic romanesc e si ce se intampla aici; Mugur zice una, ceilalti comenteaza alta; plus link-uri... artistic vorbind e o mica situatie dramatica :)
caraman (ala cu scrisoarea pierduta, remix)
PS: Numele meu este, totusi, cAraman
multumesc
Domnule Caraman nu-mi pare ca sunteti mai putin roman decat cei ce scriu pe aici,..........omeneste vorbind , nu-mi pare deloc situatia "dramatica" :)
"cu jerbe de vene tăiate..." uf, ce suntem în stare să scoatem pentru un prieten...
Trimiteți un comentariu