duminică, 17 ianuarie 2010

Sunt ridicol, şi nu mă tratez

Revista Observator Cultural a găzduit în ediţia cu numărul 508 un articol stupefiant, semnat de Alexandru Şipa: „Harry Tavitian sau ridicolul la Ateneul Român“ – o „anti-cronică“ a unui spectacol pe care autorul nu s-a sfiit să spună că l-a urmărit doar pe jumătate. Chiar şi aşa, în locul cronicii unei jumătăţi de spectacol, domnul Şipa a preferat să umple o cantitate impresionantă de spaţiu cu aprecieri pe care le-am putea uşor confunda cu atacul la persoană. Mă voi feri de această capcană, şi nu voi emite niciun comentariu legat de persoana care-a semnat articolul(şi despre care aflu, din propriile sale mărturisiri, că se mândreşte cu realizări profesionale absolut remarcabile, precum „Premiul I – etapa judeţeană – muzică uşoară la Cântarea României, 1987“). Mai mult, voi porni de la premiza că domnul Şipa are dreptate, şi că prestaţia lui Harry Tavitian la Concertul de Crăciun de la Ateneu a fost un spectacol ridicol. Situaţie în care mă văd nevoit să mă auto-denunţ: şi eu sunt ridicol! Pentru că m-am numărat printre „intelectualii perverşi“ (cum îi numea domnul Şipa, în ‘91, pe fanii lui Tavitian) care-au urmărit şi concertul acesta cu sufletul la gură, până la ultima undă, şi l-au aplaudat cu inima plină de-abjecţii intelectuale dintre cele mai fine. Sunt ridicol, şi o spun cu mândrie, ba mi-aş pune şi-o insignă în piept, ca pe vremea Golaniadei. Şi-aş împărţi sute de insigne ca asta şi celorlalţi ridicoli din sală, care-au rămas în Ateneu să asculte şi-au aplaudat cu aceeaşi abjecţie nesătulă. Şi aş trimite nişte insigne din astea şi redacţiei Observator Cultural, pentru ridicolul de-a fi publicat, în ediţia anterioară, o cronică suspect de elogioasă a acelui spectacol ridicol. Şi-am fost la fel de ridicoli, cu toţii, ca pe vremea când insistam să ovaţionăm pe-ntuneric, când nu ştiu ce labe oculte din spatele scenei tăiau, pe neanunţate, lumina chiar la concertele lui Tavitian (ce act de cenzură mai diabolic ar fi putut născoci comunismul decât tăierea luminii la astfel de festinuri porceşti, unde serveam uriaşe raţii de libertate şi mai cerşeam, cu neruşinare, şi supliment?). Asta-mi aminteşte de-un alt mare ridicol, Niccolo Paganini, pe seama căruia confraţi mai puţin hăruiţi, dar smintiţi că le-ar putea lua pâinea de la gură, consacraseră zvonuri sinistre, ajunse şi-n presa vremii, cum că ar fi un ocnaş care şi-a măcelărit soţia, sau chiar posedat de diavol. Şi căruia labe la fel de oculte şi „nepervertite intelectual“ aveau grijă ba să-i cresteze corzile de la vioară, ba să-i bată cuie-n pantofi chiar înainte de intrarea pe scenă, ba să umple oraşele de afişe că nu-şi va mai ţine concertul. Ridicol a fost şi Thelonious Monk, la începuturi, când pricepuţii epocii îi reproşau că-i lipsit de cea mai elementară tehnică muzicală, etichetându-l drept un pustnic naiv, sau un savant idiot, ale cărui idei muzicale ar fi fost mai degrabă intuitive decât rod al studiilor, cunoaşterii şi exerciţiilor intense... Chiar şi prestigioasa revistă Down Beat a dat-o în bară, descriindu-l iniţial pe Monk drept unul care, „în general, cântă prost, deşi interesant, la pian“, acuzându-l că ar şi falsa, încălcând cele mai elementare norme de interpretare!... În fapt, ceea ce pricepuţii epocii nu pricepuseră de la început era că Monk nu avea nici cel mai mic interes pentru gâdilarea urechilor, şi nicio consideraţie pentru auditoriul leneş: „cum să foloseşti notele diferit. Despre asta e vorba. Doar să foloseşti notele diferit“. Şi tot aşa. Permiteţi-mi să salut această onorabilă castă a ridicolilor, şi să mă bucur din toată inima că am privilegiul să fac parte din ea. Măcar pentru faptul că Harry Tavitian mi-a dat peste cap toată viaţa încă din primele întâlniri, de la care-au trecut peste trei decenii... Sunt ridicol pentru că n-am niciun chef să mă vindec de asta, şi să mă umplu de-nţelepciunea ţeapănă a unor semne de circulaţie.. Sunt ridicol pentru că soarele nu mi-a cerut niciodată părerea unde şi când să răsară. Şi bine-a făcut!

* Îi mulţumesc lui Mihail Vakulovki pentru viteza de reacţie - articolul a fost publicat şi în cea mai proaspătă ediţie a revistei Tiuk! C'est absolument ridicule!! :)

14 comentarii:

uhitto spunea...

n-am cuvinte... ma gindesc la drama "lansatorului" care a rabdat 30 de ani impostura lui Tavitian...

clarobscur spunea...

pe mine m-au cenzurat pe obs. cult
poate-i mai bine asa

Anonim spunea...

Si pe mine m-au cenzurat, dar macar imi recunosc lasitatea - nu mi-am facut publica identitatea pt. ca, sincer, tonul inchizitorial al lui Sandu Sipa m-a inspaimantat, parca citeam Romania Mare! N-am vrut sa devin si eu tinta unor atacuri atat de infame. Jos palaria in fata voastra, Domnilor!

Anonim spunea...

mugur, i nee you...cosmin...fleetwood...call me pls:D

Anonim spunea...

Ma adaug si eu in gasca ridicolilor si culmea nu-mi pare rau ci chiar ma bucur. Emil

Iulian Tănase spunea...

Este incredibil că Observator cultural, o gazetă pe care o credeam civilizată, publică mizeriile acestui dobitoc agramat. Am citit şi am rămas interzis. Mugur, eu zic să-l batem. Nu rău: nişte perechi de palme şi cîteva şuturi în cur.

uhitto spunea...

nu merita nici macar un scuipat... ai dezonora scuipatul...

Iulian Tănase spunea...

Ca să par intelectual, am să parafrazez o vorbă a lui Gilson: Harry's jazz always buries its undertakers.

Radu spunea...

hai sa va zic eu ceva din casa, din TVR: Sipa chiar cere bataia, si-a furat-o odata de la un coleg, dar rau de tot, de i-a mutat si falcile din loc. si nu era prima data, si-a mai cerut tainul si de la bateristul Corneliu Stroe si, poate nu va vine sa credeti, de la Johnny Raducanu! trebuie sa ai cu adevarat ceva stricat in tine ca sa poti stirni in oamenii aia nobili reactii asa violente. inseamna ca ai decazut sub demnitatea de om, chiar si sub cea de ciine, ca nici intr-un ciine nu-ti vine sa dai cu piciorul!

Mugur Grosu spunea...

prieteni, m-aţi înseninat şi înveselit teribil. dinspre partea cu bătaia, însă, chiar de-o fi ruptă din rai (sau mai degrabă din MAI...), nu m-aş înghesui să-l bat pe împricinat nici la scrabble (unde mă şi pricep, cât de cât...) - mi-a inspirat doar silă şi milă...
pax & chili!

tolea spunea...

si voi va puneti mintea cu toti ratatii. cine dreaq sta sa/l asculte pe Shipca. abia si/a facut un pustiu de reclama. daca era ceva de/njurat, era snorizarea de la Ateneu, de cacao, chiar si pentru un festival al berii prin ciorogarla, cu mititei si tiberieni expirati la gratar & mustar... neaparat si mustar!

Mugur Grosu spunea...

după un lung şi pasionant schimb de replici, Ovidiu Şimonca m-a convins să-i trimit un text până luni, care va apărea în Observator Cultural. voi anunţa "la momentul oportunist" ce şi cum... promit însă de acum că nu-l voi altoi nici măcar cu o cratimă pe laureatul judeţean de mai sus... într-adevăr, i-am acordat prea multă atenţie.

Anonim spunea...

ia mi si citeste aici, cretinule :)

http://kaosmoon.blogspot.com

Mugur Grosu spunea...

fă-mi tu rezumatul, pe scurt. că n-am nici timp nici răbdare să urmăresc ce vrei să transmiţi :)