vineri, 22 ianuarie 2010

Plagiat, debut, rebut

Vă invit să citiţi textele de mai jos şi să îmi spuneţi dacă halucinez sau e vorba de un plagiat „exemplar”. Primul e semnat de Gabriela Mâncu şi încheie volumul său de debut Număr scame, apărut în 2009 la Vinea, distins cu „Marele premiu pentru debut în poezie” la Premiile Vinea, ed. a XVIII-a şi nominalizat la "Premiul naţional de poezie Mihai Eminescu 2009 - Opera Prima". Întâmplător, am şi cunoscut-o pe autoare (descoperind o fire mai mult decât agreabilă), cu ocazia lansării sale, planificate, iniţial, la Gaudeamus, la acelaşi eveniment unde urma să lansez şi eu a doua ediţie a unui volum, alături de Mihail Vakulovski (după cum unii dintre voi ştiţi deja, în cele din urmă s-a reeditat un accident de acum doi ani, şi evenimentul s-a amânat...). Volumul Gabrielei a fost recomandat polifonic şi călduros de o mulţime de oameni de treabă precum Mihail Gălăţanu, Claudiu Komartin, Felix Nicolau, Răzvan Ţupa etc. Din spusele lui Ovia Herbert, la ediţia din seara trecută a Poeticilor Cotidianului, Claudiu Komartin a recitat şi elogiat un text din volumul Gabrielei. Toate bune, dacă Ovia nu şi-ar fi recunoscut, la lectură, propriile cuvinte, din volumul inedit Inhalaţii, care urma să apară la Pontica dacă Marin Mincu ar mai fi rămas printre noi. O versiune a textului văzuse, însă, lumina tiparului, fiind publicată-n revista Tomis în 2007 (cred că-n septembrie am înaintat-o chiar eu spre publicare, la rubrica Pariuri, în data de 2 august 2007, ora 9.23 a.m., după cum am aflat din arhiva e-mail). Acesta a fost şi motivul pentru care mi-a telefonat, rugându-mă să verific. Am verificat şi-am avut aceeaşi reacţie ca şi el în seara lecturii: am înţepenit. Mi s-a făcut mie ruşine! Situaţia e atât de stânjenitoare încât nu o pot comenta nici acum. Pur şi simplu, gândul că o tânără scriitoare ar fi ales să-şi rateze astfel debutul mă lasă mut.
Citiţi şi cumpăniţi singuri.
Sublinierile marchează fragmentele care se regăsesc în texele ambilor autori.

1. Gabriela Mâncu: Mă scufund

sunt într-un gol
pierd prea mult
nu pot scăpa de ură
creşte ca un muşchi peste tot corpul
o scot la plimbare
mă urăsc pentru că descopăr cea mai fragilă
parte a mea
nu o bănuiam până acum
aştept să scap dintr-o altă încercuire
la dracu, nu se mai termină
în loc de cap ai televizorul unde
rulează filmele greţoase ale celorlalţi
gândurile nu mai sunt împotrivă ci pentru
vreau să fiu pentru tine
o intrare continuă
o să mă tragi de limbă
până se va face autostradă între noi
îmi place să mă electrocutezi
este mai mult decât o beţie
cum am reuşi să ne continuăm unul pe altul în lipsă
în lipsa unui drog mai devastator
nu mai spun nimic
prizez înfometat
ă liniştea
ne-am rănit prea mult cu propriile nereuşite
ieşirea din încercuire este aproape
nu o văd dar
urlă la mine
.
(...)


2. Ovia Herbert:






























sunt. ura creşte. mă scufund.

- sunt într-un gol mă scufund – p.
pielea crescută peste ochi va cădea suflată de vânt. insuflată.
- mă înveţi să mă dăruiesc. pierd prea mult.-
nu pot scăpa de ură creşte ca un muşchi peste tot corpul.
o scot la plimbare.
- mă urăsc pentru că descopăr cea mai fragilă parte a mea. nu
o bănuiam până acum.-p.
la dracu aştept să scap dintr-o altă încercuire. nu se mai termină.
- îmi lipsesc zilele când nu suntem împreună . minutele când nu te pot atinge.-p.
în loc de cap ai televizorul unde rulează filmele greţoase ale celorlalţi.
-gândurile nu mai sunt împotrivă ci pentru. vreau să fiu pentru tine o
intrare continuă.- p.
o să mă tragi de limbă până se va face autostradă între noi doi.
- îmi place să mă electrocutezi. vino şi intră. vreau să-ţi absorb umezelile.
este mai mult decât o beţie.-p.
cum am reuşi să ne continuăm unul pe altul în lipsă.
în lipsa unui drog mai devastator.
-m-am gândit cu groază la faptul că aş putea să te pierd. mi s-a furat somnul.-p.
nu mai spun nimic. prizez înfometat liniştea. am dozele pregătite.

- ne-am rănit prea mult cu propriile nereuşite. am aşteptat atâţia ani ca să ce –p.
ieşirea din încercuire este aproape . sub privirea mea. nu o văd dar urlă la mine.
..................................................
actualizare (1)
: Am discutat cu Gabriela Mâncu la telefon şi, cum era de aşteptat, îşi menţine poziţia: textele îi aparţin, deci Ovia ar fi cel care minte. A promis că va publica amănunte pe blogul său. Voi reveni cu un link. După încă două zile, nu a publicat încă nimic... A publicat, în sfârşit, un text după 4 zile [link]

Aşadar, suntem exact în acelaşi punct din care-am plecat, şi care uneşte două paralele. Ecuaţia rămâne aceeaşi: avem un plagiat, un debut şi-un rebut (textul furt). Cineva minte aici, cineva a semnat un text (nici măcar memorabil) care nu-i aparţine. O editură sau o revistă are probleme. Iar nişte chibiţi aruncă cu pietre. Unele m-au nimerit şi pe mine. Să le fie de bine. Nu sunt în măsură să judec, dar nu cred că mizeria asta ar trebui ţinută sub preş. Şi nu pot să spun să fie lumină iar lumina să fie. Iată vinovăţia pe care mi-o asum.
...................................................
actualizare (2):
La propunerea unui comentator, zic să-l invităm în boxa autorilor cu personalitate multiplă şi pe Claudiu Toşa. Lucrurile stau cam aşa: tot în 2007, pe 19 noiembrie, acesta a publicat pe site-ul Agonia poemul "dimineaţa", din care un anumit fragment a reapărut în 2009, uşor adus de la spate, în poezia "ca o autostradă", semnată de Gabriela Mâncu pe acelaşi site. Din motive care îmi scapă, în cartea Gabrielei acel fragment de poem nu mai apare, dar poate fi citit în continuare pe site, unde găsim şi următorul comentariu al lui Mihai Constantin:

"e un text mult prea straveziu inspirat din http://agonia.ro/index.php/poetry/1754370/dimineata. dincolo de vocea f asemanatoare, de parca poemul tau din 2009 ar putea fi continuarea poemului lui claudiu tosa din 2007, iata doar un mic exemplu:

Tosa:
îţi ating oasele albe şi netede
măduva deasă,
terminaţiile nervoase şi
impulsurile care-ţi fac
carnea să tremure

şi tu:
un maldăr de oase netede şi albe
măduva
terminaţiile nervoase
şi impulsurile care
îmi fac ceafa
să pară
foarte ascultătoare

asa-i ca e plagiat?
este, e cam cusuta cu ata alba. de ce nu te inspiri si tu din - zic la intamplare - paul celan? de ce trebuie sa se inspire oamenii dintr-o comunitate literara gen agonia unii din altii? nu ti se pare ridicol? desi departe de mine sfaturi editoriale de genul, cred - cu toata convingerea si parerea de rau - ca ar trebui sa ti se scada nivelul. si: "sa-ti fie rusine, mancu gabriela!" :))


Ca şi în cazul de faţă, autoarea nu i-a răspuns. Ştim doar că fragmentul acela nu mai apare în carte...
...................................................
actualizare 3: Ovia Herbert a publicat pe blogul său un "autodenunţ": un material în care au fost inserate, în glumă, şi două texte publicate de mine în 2001 şi 2004 (în Haltera cu zurgălăi şi antologia Generaţia 2000). Mărturisesc că, deşi am zâmbit, mi s-a făcut rău: la urma urmei, dacă acceptăm ce s-a spus aici, că proba anteriorităţii nu e suficientă, atunci orice om cu prieteni bine ţintiţi s-ar putea servi liniştit din cărţile altora, afirmând că textele sunt, de fapt, ale sale. Şi nimeni n-ar putea arbitra asta, pentru că declaraţiile celor doi autori s-ar anula reciproc. Şahistic vorbind, după regula asta, toată literatura contemporană s-ar putea bloca într-un şah etern. Interesantă perspectivă.
...................................................
actualizare (4): O precizare, pentru cititorii în stele care nu ştiu să citească un titlu: când văd afişul spectacolului Take, Iake şi Cadîr, nu prespun că autorul vrea să-mi transmită că Take = Ianke, sau că Ianke, de fapt, e Cadîr. Ci că între personajele astea există o anumită relaţie. Aşa şi aici, avem trei personaje: un plagiat, un debut, un rebut. În rolul lor joacă un actor, sau mai mulţi...
...................................................
actualizare (5): Am o veste tulburătoare. Azi, la lansarea antologiei "iubirea e pe 14 februarie", am avut ocazia să întâlnesc un alt martor, care mi-a confirmat, privindu-mă în ochi, o informaţie pe care nu o făcusem publică, pentru că nu o ştiam direct de la sursă şi aş fi alimentat inutil alt scandal. Azi mi-a confirmat chiar autorul, cu vorbele sale. E oribil ce o să vă anunţ, dar în acelaşi mare poem de la final unde se afla şi textul lui Ovia, mai e un fragment plagiat, care apartine, de fapt, Elizei Nicolaina:

am fost întotdeauna lângă calea ferată. am privit trenurile de marfă cărând scânduri şi blocuri de marmură şi seminţe de brad. de multe ori dincolo era un drum de noapte pe care îl priveam uimită. stau lângă calea ferată. frica este alături. mi se lipeşte de toate degetele. buricul tău luceşte. îţi rănesc umerii.

Singura diferenţă e că în volumul Garielei Mâncu textul e frazat diferit şi-au fost eliminate semnele de punctuaţie. În rest, cuvintele sunt identice. Iată cum îl (re)găsim la paginile 71-72, fără niciun indiciu că ar fi un citat:

"am fost întotdeauna lângă calea ferată
am privit trenurile de marfă cărând
scânduri şi blocuri de marmură şi seminţe de brad
de multe ori dincolo era un drum de noapte pe care
îl priveam uimită

stau lângă calea ferată

frica este alături
mi se lipeşte de toate degetele buricul tău luceşte
îţi rănesc umerii
"

Eliza mi-a spus că a scris acel text prin 2003, poate şi mai devreme prin 2001-2002! Fragmentul acela fusese citat de Ovia într-un material mai amplu, şi probabil a fost preluat "la pachet", când i-au fost "împrumutate" şi textele sale. Îmi este greu să cred că şi Ovia, şi Cătălina şi Eliza mint cu neruşinare. E din ce în ce mai urât, nu mai vreau să aud de acest subiect.
...................................................
acualizare [6]
Medeea Iancu a infirmat ipoteza lansată, printre alţii, de Claudiu Komartin, că ar fi scris acel text împreună cu Ovia şi cu Gabi:
"Nu, nu am scris nimic cu Gabi, textul este al lui Ovia. Nu am scris astfel de poeme."
Eliza Nicolaina a revenit, pe 1 februarie, cu o declaraţie fără echivoc:
"dupa ce am trecut prin diverse stadii ale dezamagirii, perplexitatii, furiei, dezgustului consider ca trebuie sa avem un deznodamant al acestei povesti urate.
am afirmat deja, vineri seara, ca textul citat de Mugur in ghilimele imi apartine. este un text in lucru, de sertar, preluat mai de mult de Ovia, mereu cu ghilimele.
o afirm din nou.
ma asteptam la o replica a autoarei GD.
nu mai sunt dispusa sa astept.
propun o dezbatere publica, o discutie sau o alta forma de confruntare, in cadru legal a chestiunii, oricand, oriunde. cu cat mai repede, cu atat mai bine.
lucrurile nu pot ramane asa.
nu pot admite ca un text al meu sa fie folosit oricand de oricine. sau un text al unui alt autor.
in plus, sunt oameni care au fost blamati si acuzati pe nedrept pentru ca au incercat sa restabileasca adevarul.
daca vom lasa lucrurile asa, tot timpul va pluti asupra noastra ca si breasla/casta un aer nesanatos de lehaminte, compromis si promiscuitate creativa si morala
"
şi
"revin
dupa o convorbire cu reprezentantul editurii Vinea.
editura aduna in acest moment probe si va veni cu un punct de vedere oficial in maxim 10 zile.
linistitor, firesc, responsabil
".

Editura Vinea a confirmat.
Până atunci, orice alt comentariu mi se pare de prisos.
Gând bun.

203 comentarii:

1 – 200 din 203   Mai noi›   Cele mai noi»
Anonim spunea...

my goodness, ce oribilitate de gest.

uhitto spunea...

scirbos de-a dreptul... ma intreb daca nu cumva si alte texte nu sunt "imprumutate"... ma intreb... de fapt de ce ma mai intreb? a scris ea undeva "scuze, nu stiu unde mi-a fost capul"?

Iulian Tănase spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
oana spunea...

halucinatia docet...

anaidroana spunea...

nu,nu,nu,.........n-a copiat, nici nu a adus "imbunatatiri".........., e doar o intamplare,sau poate reincarnare ha ha ha ha !!!!!

razvan_tupa spunea...

Ma bucur ca instinctele de tabloid va tin in viata si asa de interesati de poezie.
1. textul Gabrielei Mancu este mult mai lung decat ceea ce apare citat de Mugur.
2. Ce ati zice daca fragmentele respective au fost scrise intr-o improvizatie de Gabi Mancu, Ovia Herbert si de inca o persoana.
3. Oricum mi se pare ca lipsesc multe date in actul tau justitiar. Cred ca te-ai grabit sa arunci cuvinte. Cu toate lipsurile alea de documentare (nici macar nu ai incercat sa afli cum a fost cu poemul) cred ca e normal sa iti ceri scuze pentru graba ta. Dar asta e doar parerea mea.
4. Iulian, iti dai seama cum era daca Newton si Leibniz ar fi locuit impreuna in perioada aia?!!!!

si tot asa.

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Mugur Grosu spunea...

iată ecuaţia:
în 2007 am primit un text de la Ovia Herbert pe care l-am înaintat revistei Tomis spre publicare şi unde a şi apărut cu semnătura Ovia Herbert.
în 2009 regăsesc acel text, întins pe aproape două pagini în cartea semnată de Gabriela Hâncu. eu asta am citit - un text semnat de cineva, apoi de altcineva. atât. nu suntem la curtea supremă de justiţie literară, şi nu mi-am dorit să fac taman eu pe judecătorul. nici măcar arbitru nu vreau să fiu în acest meci sordid. înţelegeţi fiecare ce vreţi.

Mugur Grosu spunea...

am spus, cu toată onestitatea, că-mi este MIE ruşine de fapta altuia. şi, până la urmă, vorba unui prieten, să vezi că voi ajunge să-mi cer şi scuze!
şi deja se aruncă cu vorbe grele, şi cineva s-a grăbit să-mi ceară şi asta. nu-i bai, fac şi asta, dacă rezolvă problema: îmi cer scuze că atât m-a dus mintea, când am fost rugat să aduc această mărturie. se putea şi altfel – făceam pe niznaiul, pe împăciuitoristul, rămâneam băiat de comitet şi, cu puţină intervenţie divină, treaba trecea nevăzută, gabi mâncu lua premiul nobel iar peste o sumă de ani, prin cine ştie ce accident, cineva aşeza alături cartea şi revista şi nu mai era nimeni să-l dumirească cine de la cine a luat şi de ce. măcar acum se găsesc avocaţi din oficiu, ba-i avem şi pe împricinaţi vii, să ne dumirească.

m-am amestecat în acest subiect dintr-un simplu motiv - am fost rugat să aduc o mărturie. am verificat şi-am adus-o. nu fac poliţie literară, doar am pus, unul lângă altul, documentele de care dispun, chiar dacă mi-a displăcut ce-am văzut.
nu ştiu, încă, luna în care textul lui Ovia a apărut în revistă, pentru că arhiva online a Tomisului e încă în reconstrucţie (se poate, însă, verifica foarte lesne la biliotecă). ştiu, însă, data exactă la care-am trimis grupajul pentru tipar datorită arhivei de e-mail: joi, 2 august 2007, ora 9.23 a.m.

Mugur Grosu spunea...

dedicaţie specială penrtu Răzvan Ţupa:

0. foarte bun bancul cu tabloidul, dar nu mă atinge din două motive -a) acest text apare pe blogul meu, nu în ziar. b) în peste 10 ani de publicistică, deşi n-am avut privilegiul să-mi aleg mogulii, n-am publicat un singur rând de care să-mi fie ruşine, sau care să nu fie fundamentat pe buna credinţă, oricât de "greşit" aş fi scris. pentru documentare, ai la dispozitie si o carte, Măcelărie, pe care ţi-am dăruit-o şi din care te poti lămuri cam ce şi cum oişnuiesc să scriu.
1. poemul Gabrielei are 5 pagini, iar citatul de mai sus le acoperă pe primele două. dacă te uitai cu atenţie, vedeai şi punctele de suspensie din paranteze, semn că textul continuă. dar nu pricep relevanţa acestei obiecţii - dacă fur un casetofon dintr-un magazin, ce relevanţă are că am plătit televizorul?
2. dacă textele erau o operă colectivă, mi se părea firesc să fie semnate ca atare, iar cel care le publică să ceară acordul co-autorilor. n-am găsit nicăieri nici cel mai mic indiciu. în particular - Ovia susţine că textul lui a ajuns la tipar înainte să o cunoască pe Gabi. oricum, deşi ştiu ce insinuezi, nici aici nu văd relevanţa.
3. nu e un act justitiar. razvan, iti amintesti bancul cu prietenul platon si adevarul? nu era un banc.
4. cred că iulian, cu tactul şi umorul lui semi-superb, încerca să transmita cu totul altceva. Leibniz - Mâncu? să ne păstrăm, totuşi, simţul proporţiilor...

ovia spunea...

câteva precizări:
pe gabi mâncu am cunoscut-o după aproximativ patru luni după ce i-am trimis lui mugur textul pentru "tomis". mai mult, textul acesta era scris inainte de aparitia in revistă (erau variantele pentru un eventual volum). dovezile sunt în mailurile personale trimise către anumite persoane apropiate pentru aş da o părere despre texte. dacă ar fi să invoc doar acest lucru. nu mai pun la socoteală caietele unde îmi scriu înainte textele. aşa că, doar prin gânduri telepatice şi flacăra violet gabi putea să ştie despre acest text insgnifiant.

culmea ironiei este faptul că eu i-am citit o mare parte din volum întâmplător la mugur acasă pe 2 ianuarie, dar nu am ajuns la ultimul text din volum.buna ironia vietii! mi-a plăcut ce am citit şi în urmă cu câteva zile chiar i-am spus personal acest lucru.
surpriza frumoasă s-a petrecut la "poetici", joi seară, când claudiu komartin a citit acest text din volumul ei, bănuiesc întâmplător. normal că am rămas mască, nu îmi venea să cred că este vorba de un text semnat de gabi. pentru a mă dezmetici din starea de mic şoc ( între glumele lui cosmin şi ale lui robert), după ce claudiu a terminat de citit, m-am dus şi i-am cerut volumul să recitesc. chiar nu mi s-a părut ce am auzit.

pe scurt asta este povestea.

mă întreb dacă a fost o greşeală din partea lu gabi în momentul culegerii, ansamblării, remontării volumului atunci când la publicat (ceea ce este posibil), după o lună de zile de la publicare cum de nu şi-a dat seama că acela nu este textul ei. mi se pare hilar. amuzant etc.
nu am nici o pretenţie de dat în judecată pentru un simplu poem, dar mă miră al naibii, de ce nu mi-a spus înainte de al publica?
se pot folosi ghilimele. se poate da un nume. o variantă se poate găsi, dacă ei i-a plăcut atât de mult acest text, încât l-a publicat în propriul volum. felicitări! îl putem numi poem colectiv dar să ştiu şi eu. să nu fiu luat prin surprindere şi puţin cu spatele. cine ştie ce se poate întâmpla.

şi poate mă lămureşte chiar gabi.
eu cred în puteri paranormale. dar mai ales în zen. mai ales în transferul gândurilor şi dicteu semi automat.
gabi însă mi-am dat nişte idei pe care le pot folosi... cine ştie...

ovia spunea...

scuye pentru greselile din text. este dimineata si imi este somn rau...

uhitto spunea...

intre povestea matematica si ce am citit mai sus exista oarece diferente notabile:
1. bibliografie minimala: http://en.wikipedia.org/wiki/Leibniz_and_Newton_calculus_controversy. a se vedea finalul, pentru ca metodele nu sunt identice. nu e singura intimplare matematica in care doi sau mai multi ajung la demonstratii similare pentru anumite conjecturi. diferenta consta in faptul ca matematica e un limbaj universal unde sintagmele nu apartin unora sau altora. as putea sa dezvolt, dar nu are rost. ginditi-va ca o problema data in clasa rareori e solutionata diferit, desi in teorie se spune ca multimea solutiilor e infinita, dar daca notatiile (denumirile de variabile, topica si asezarea in pagina) sunt la fel ca ale vecinului meu de banca nu prea cred ca profesorul e atit de imbecil incit sa nu stie ca unul din noi a copiat dupa celalalt.
2. e adevarat ca probabilitatea ca o maimuta care "scrie" la o masina de scris sa insiruie on piesa de shakspeare e mai mare ca zero cu o singura conditie, aceea ca experimentul sa fie dus la infinit. cum marja de timp de care vorbim este finita nu avem de a face cu o probabilitate (limita cind n tinde la infinit a f(n), unde f este frecventa).
3. in schimb este considerat autor distinct in studiul matematic al paternitatii textelor acela ce este mult mai aproape de un text ca structura (fonetica, gramaticala, etc), iar "intimplarea" de a folosi intr-o arie mica de text aceleasi sintagme poetice este exclusa. pentru cei interesati pot specifica ce inseamna "mult mai aproape", mai ales ca asta mi-a fost lucrarea de diploma la facultate.
lasind la o parte diferentele de mai sus raminem cu o problema, aceea a obiectului muncii. cu mugur m-am certat adeseori la singe pe diverse subiecte, dar stiu foarte clar ca el crede in ceea ce spune si nu o face pentru audienta sau de dragul bagatului de fitile (cazul tabloid). povestea cu cinci sau doua pagini e irelevanta. exista o prelucrare a textului lui ovia. putem presupune ca i-a luat dumnezeu mintile gabrielei si s-a apucat sa modifice un text crezind ca e al ei ca sa-i dea o forma mai "buna". nu e nici primul nici ultimul autor care face asa. sunt doar curios ce spune acum.

Mircea Ţuglea spunea...

Ovia, credeam că scrii mai bine!
Am citit volumul cu pricina şi-i slăbuţ, nu se merită... Nu cred totuşi c-a fost nominalizat la Opera omnia, poate Opera prima...

razvan spunea...

pentru Mugur Grosu. fara dedicatie. Macelarie nu are nici o treaba aici. E un volum bun, printre cele mai bune pe care le-am citit in stilul ala.
Cu atat mai mult imi pune un semn de intrebare in legatura cu ceea ce scrii mai sus. dar probabil ca este o metoda noua sa scrii fara sa il intrebi si pe celalalt.
ei uite ca nu fac eu treaba ta, nu o sa-ti spun ce si cum. Si cred ca, dupa ce ai sarit sa "depui marturie" orice fel de marturie este pentru tine formula "plagiat debut rebut" (suna al naibi a judecata), o sa fie foarte greu sa ai si parerea celuilalt.
dar, macar te-ai scos la nr de comentarii pe post . de aici tabloidul.

ionut spunea...

tipa asta a mai plagiat si texte scrise si publicate anterior de claudiu tosa, pe poezie.ro unde sunt amandoi membri, i-au fost si semnalate...
am ascultat-o si eu citind din volum la 'poetici' si erau poezele de doi lei jumate. nu inteleg de ce o tot lauda unii si altii pentru ca scrie prost. adica inteleg, cel putin in ceea ce-i priveste pe cativa din cei enumerati in articol de mugur :)

e rusinos, jenant jenant

Anonim spunea...

de ce se ascunde gabi mancu ?

Anonim spunea...

Eu nu îl inteleg pe ţupa.

Nu înteleg de ce încearcă el să transforme o simplă constatare de bun simţ şi fără tam-tam a lui Ovia într-o grabă sau act justiţiar. Ar fi trebuit să tacă mâlc? ar fi fost mai penibil Ovia...tot el să-şi ceară scuze? E o uşoară pervesitate sau lipsă de verticalitate ce ţine tot de o afinitate A lui ţupa faţă de personajul pus acum uşor la stâlpul infamiei. Cum ar trebui să să sune această scuză? "Dragă Gabi Mâncu îmi cer suze că am descoperit că m-ai plagiat. Te rog să mă ierţi iar altă dată nu se va mai întâmpla? Reuşita demenţiala a acestei "Artizde" al cărui volum l-am răsfoit şi eu în treacă meargă mi s-a părut o poezie ca o jelanie tipic feminină. În fine...l-am tratat atunci ca pe un debut decent. Acum situaţia este complet alta. Păcat... această scăpare a Gabrielei poate pune în discuţie valaditatea întregului volum.. volum nominalizat şi la o serie de premii. Ce s-ar fi întâmplat dacă lua premiul Eminescu... Hilar de-a dreptul... cred ca Gabi nici ea nu ştie ce a făcut crezând că de fapt este textul ei rătăcit... într-un volum făcut în grabă. Pe căi nebănuite te pot duce " chiloţii tanga ai inspiraţiei?" Aceasta este de fapt graba şi neglijenţa de care ar fi trebuit să vorbească d-l ţupa...în rest este e un banc bun ce va rămâne istoria literară a tinerilor scriitori de la Vinea. Îi doresc lui Ovia să intre in primii 10 din Topul 300 cei mai plagiaţi. Hai să o iertaţi pe Gabi, se mai întâmplă şi dintr- astea...să nu aruncaţi cu pietre în biata Maria Magdalena dar nici să o trataţi ca pe o Elena din Troia şi să vă luaţi la bătaie. Nu i-aş imputa Autoarei decât o naivitate nemaivăzută...

Anonim spunea...

oameni buni ideea de furt literat e una grozava
io zic asa hai sa ne furam cu totii si ramanem la stadiul de literatura la comun.glumesc.somebody needs to pay.
oricum poemul e unul prost,macar sa fi plagiat si fata asta un text bun ca sa stie magarri pentru ce plange si pentru ce si-a bubuit debutu.

Iulian Tănase spunea...

Dragă Razvan, ne cunoaştem de prea mult timp încît să nu ne permitem extravaganţa unei discuţii principiale.

Sper că eşti de acord că principiile sînt sau ar trebui să fie mai importante decît persoanele. Cum intuiesc că răspunsul tău este „da“, îţi propun să facem total abstracţie de persoanele de faţă. Îl vom păstra doar pe Mugur, şi vei înţelege de ce. Dar te vom păstra şi pe tine, din aceleaşi motive .

Persoanele, cum ziceam, nefiind importante, putem face următoarele două substituţii: Mihail Sadoveanu în locul lui Ovia Herbert şi Chuck Palahniuk în locul Gabrielei Mâncu (sorry, nici o asemănare între membrii care compun fiecare pereche în parte). Mai putem presupune că există o lume posibilă în care se întîmplă o situaţie oarecum, dar nu întru totul, asemănătoare celei din lumea actuală, despre care discutăm aici. (Îmi vei ierta, sper, această tranmundanitate şi n-o vei considera imundă, imundană, mondenă.)

Situaţia este aceasta: primele două pagini ale ultimului capitol din „Fight Club“ sînt preluate, mot-à-mot, din „Baltagul“ lui Sadoveanu. Mugur descoperă acest lucru. Tot ce ştie el este că paginile din „Fight Club“ sînt aceleaşi cu cele din „Baltagul“. Palahniuk nu a avut nici măcar inteligenţa de a traduce în engleză acele pagini, le-a lăsat în română, dar asta este o altă problemă. Mugur mai ştie că nicăieri în romanul lui Palahniuk nu se face referire nici la „Baltagul“, nici la Sadoveanu. Sadoveanu îi confirmă lui Mugur că paginile acelea nu sînt scrise împreună cu Palahniuk şi nici că ar exista vreo înţelegere secretă între cei doi. Bazîndu-se doar pe aceste informaţii, Mugur denunţă situaţia, făcînd-o publică.

În această lume posibilă, principiul „Furtul trebuie denunţat“ se aplică întocmai. Dar nu de către toată lumea. Fiindcă aici, în această ciorbă modală, apari şi tu, Răzvan. Ce faci tu? Tu introduci nişte variabile cu scopul de a relativiza principiul. În timp ce Mugur este un – scuzaţi expresia! – kantian, mînat în luptă de etica datoriei faţă de principiu, tu, Răzvan, eşti un utilitarist (sau, mai degrabă, un inutilitarist), mînat în luptă de etica datoriei faţă de prieteni. Sigur, este foarte onorabil să fii prieten cu Chuck Palahniuk.

(Pentru a nu primi replici inutile la ce am scris: în lumea posibilă pe care am imaginat-o, dovezile pe care le are Mugur sînt suficiente pentru a denunţa public situaţia.)

Mircea Ţuglea spunea...

"Palahniuk nu a avut nici măcar inteligenţa de a traduce în engleză acele pagini, le-a lăsat în română, dar asta este o altă problemă."
Adorabil...

despoT spunea...

pentru că mă distrează teribil tendinta de a enumera si fiindcă, ca să zic asa, ar trebui să întocmesc un chestionar pentru master:

1. a vorbit cineva cu gabriela mâncu?
a) da.
b) nu.
c) nu vorbesc cu ea.

2. a luat cineva legătura cu editura?
a) da.
b) nu.
c) nu vorbesc cu tzone.

3. ovia si-a exprimat pe undeva opinia?
a) da.
b) nu.
c) nu vorbesc cu ovia.

4. considerati că o chestiune delicată (precum un plagiat) ar trebui discutată, înainte de publicarea acesteia, cu TOTI cei implicati?
a) niciodată
b) nu
c) uneori
d) da
e) întotdeauna

5. în copilărie, ce tip de animălute preferati să chinuiti?
a) nici unul.
b) de pluș (plush).
c) reptile.
d) caini pisici warm fuzzy stuff.
e) nu am fost un copil mofturos.

6. va calca pe nervi liniutele, bulleturile, numerotarile, etc?
a) niciodată
b) nu
c) uneori
d) da
E) întotdeauna

gata. am facut si temele, mi-am facut si patul, plec la joaca. :D

viscuprosti spunea...

poate ca fata are vreun job unde foloseste in mod automat ctrl C+ ctrl V si a dat "paste" involuntar in volumasul dinsei textului respectiv. E putin probabil , totusi, sa nu fi fost un gest voluntar, cu intentie. Se pare ca domnisoara tocmai si-a dat ctrl X din viata literara si a trecut cu crtl V intr-un rusinos anonimat.

Anonim spunea...

daca abia in 2007 ai citit textu.... si abia acu ai bagat batzu in cacat.... aoleooo , greu domnu ziarist greu.... Vezi sa nu te trezesti scriiind despre apocalipsa stand in iad

angeline spunea...

domnu Anonim, cartea cu plagiatul abia a aparut pe piata. nu vad cum putea vorbi "ziaristul" in 2007 de un plagiat comis in 2009. asta-i una. acum. Mugur a vorbit, a prezentat niste date, n-a dat cu tarnacopul, ne-a invitat pe noi sa le masuram. eu una, daca mai avea indoieli, mi le-a spulberat Ovia, care-a jurat pe rosu ca n-o cunostea pe Gabi cand a publicat varianta aia in Tomis. poate minte. cineva minte, asta e clar. asa ca as vrea si eu foarte mult sa stiu ce spune Gabi. nimeni nu o opreste sa se exprime. nu ced ca mugur i-a cenzurat comentariul. dar Gabi sta pe burta, npoate-si plange de mila, dar nu spune nimic. si-a trimis, in schimb, avocatii. case closed?

Angeline spunea...

Iulian, genial comentariu. cuceritor. aproape ca m-am indragostit de tine :)

sora_de_razboi spunea...

Ovia e prea boem pentru a fi remarcat el insusi plagiatul printr-un text pe blogul propriu. Daca are cineva curiozitatea sa bage un ochi acolo, va vedea ce publica pe blogul sau: propriile texte literare, citate din textele altora (bine atribuite) si lucruri frumoase despre oamenii si scriitorii care-i plac.
Mugur, frumos gestul tau. Il apreciez. Cind am vorbit cu el la telefon despre toate astea, Ovia era doar mirat ca un copil. Ridea. Nici macar nu era revoltat sau furios sau ceva, ci ridea ca de un gest de o prostie aproape naiva.
Iulian, mi-a placut muuuuult ce ai scris cu Palahniuk si Sadoveanu. Chiar delicios.
Cit despre Tupa, desi l-am apreciat de cind ma stiu pe omul asta, in cazul de fata nu-l inteleg . Felul in care arata cu degetul mi se pare aproape naiv, la fel ca plagiatul comis de Gabi.
Sa fiu a naibii de povestea asta nu-i stupefianta. Iata inca un lucru care-mi arata ca nu-i chiar asa bine sa stai prin Bucuresti, nas in nas cu altii scriitori toata ziua. Ajungi dracului sa incurci textele intre ele si, de la prea multi aburi pufaiti sau trasi pe nas intr-o noapte, sa ai amintiri false despre geneza textului care deodata ti se pare al tau.
Sa auzim de bine.

anaid spunea...

Cel mai cunoscut caz de furt in literatura romana(din cate stiu eu,s-ar putea sa fie si altele)este cel al scriitorului Eugen Barbu ,care a fost acuzat de mari scriitori ca Marin Sorescu si Nicolae Manolescu, ca ar fi copiat din carti straine anumite pasaje, pe care le-a folosit in romanele "Incognito" si "Principele". Asa ca ce va mirati? furtul intelectual e in plina expansiune, poare asa functioneaza in perioada de recesiune intelectuala. :)

cmyk spunea...

@ despoT:
cu totii suntem nerabdatori sa aflam ce are de spus Gabriela. dar ea se pare ca nu vrea sa vorbeasca cu noi. asa cum a venit ovia si ne+a spus versiunea lui.
apoi, ce intelegi tu prin "publicat"? suntem pe un blog, da? nu o instanta revuistica traditionala, nu o carte (!), ci un mediu dinamic: comentariul pe care il fac acuma adauga continut textului de mai sus! de altfel si mugur si+a inceput expunerea cu o invitatie, de+aia ma si bag in vorba. asa ca gabi, daca n+are nimic de ascuns, poate veni sa adauge versiunea ei, explicatii, informatii sau lamentatii, ce vrea. ce mare filosofie, frate? sa vina sa spuna simplu si clar ce si cum, ce atatea insinuari, bascalii, divagatii si solii imbufnate, blabla. prea o dati in blabla
daca are ceva de zis sa spuna chiar ea

Anonim spunea...

ce inteleg eu de aici e ca ovia si gabi au avut candva o aventura in care si-au amestecat chiar si hartiile si apoi s-au despartit, iar la partajul hartiilor au aparut unele erori.

poate ca gresesc, dar asta rezulta din toate astea

ps: mi se pare absurd sa crezi ca un text care nu e al tau iti apartine

ionut spunea...

misto jetul lui iulian tanase, l-a primit in plin dl tzupa. asta e cand, ca de obicei, vbesti aiurea si mai ales foarte evaziv

Madi Toader spunea...

Buna ziua. Va rog sa imi oferiti o adresa de e-mail la care va pot contacta. Va multumesc!

Madi Toader spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
despoT spunea...

ce atatea insinuari, bascalii, divagatii si solii imbufnate, blabla. prea o dati in blabla :))

sub nici o forma nu ma voi lasa asezat in vreo oala, tabara sau cutiuta/sertaras, cu atat mai putin de catre un necunoscut imbufnat. asta ar trebui sa spun, nu? ba sa mai zic eventual ca este o chestiune de orgoliu. sau poate ar trebui sa devin vadit „defensiv”, asa incat sa stiu ca imbufnatul va declama asta de indata ce va citi comentariul meu.

insa nu toate cele mentionate mai sus mi-au apasat butoanele. a reusit, iata, sa ma mobilizeze tristetea profunda provocata de acest contact cu un seaman. mai exact, maniera in care limba asta uneori complicata devine obstacol si nu liant intre mine si seamanul meu.

PUBLICÁ, públic, vb. I. Tranz. A face cunoscut tuturor ceva prin tipărire, afișare etc.; a face să apară, a tipări cărți, articole, informații etc. – Din lat. publicare. (DEX 98)

PUBLICÁ vb. v. anunța, bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, încunoștința, înștiința, ponegri, vesti. (sinonime)

trecand peste ridicolul exprimarii folosite de imbufnat - (!), ci un mediu dinamic:, referindu-se cel mai probabil la internet/web2.0/blablabla.ro - nu vad cum mijloacele de publicare (media) ar putea sa incurce natura actiunii de a publica.

de asemenea, de vreme ce vede tabere, ulcele, cutiute si categorii pe aici, nu inteleg de ce imbufnatul a decis sa ma aseze in vreuna. in definitiv, eu nu am contestat vreo clipa plagiatul. ma gandeam numai ca, inainte de publicarea unui astfel de material, ar fi fost interesanta documentarea pozitiilor tuturor celor implicati direct: plagiat/plagiator/editor. ba chiar, stiind ca lui mugur nu ii sunt straine instrumentele gazetaresti, am gasit ironica situatia. e un soi de dialog surd.

chiar si imbufnatul gaseste de cuviinta sa isi imagineze ce pozitie ar putea avea in acest „dialog” g.mancu (asa ca gabi, daca n+are nimic de ascuns, poate veni sa adauge versiunea ei, explicatii, informatii sau lamentatii, ce vrea.). nu comentez.

nu solesc, nu apăr, nu musc. e foarte adevarat ca situatia este extrem de delicata. il inteleg foarte bine pe mugur cand spune „Mi s-a făcut mie ruşine!”. si din acest motiv probabil nu ma intereseaza situatia, in ansamblu, decat prin prisma faptului ca ii cunosc, cel putin tangential, pe fiecare dintre oamenii astia. mai putin pe imbufnat. pe imbufnat nu il cunosc. dar nu-i bai. eu sunt „de gashka”. am si profil pe facebook. ma imprietenesc des. :D

sd

cmyk spunea...

@ despoT:
ridicol de lung comentariul tau, cu extrase pedante din dex asezonate cu (dez)imbufnari irelevante. deduc ca ai inteles comentariul, dar te+ai limitat la un copy+paste. deci ai priceput ca mugur a publicat, dar si ca ovia herbert, eu, tu si altii am publicat aici, expunand diverse detalii sau puncte de vedere (pentru ca formatul e diferit, ne permite, iar semnalarea nu apare in presa ci intr+un mediu similar unui cenaclu. unde opiniile celor care se exprima "public" modifica in permanenta integul format, tema articolului si comentariile de la subsol) doar gabi a ales sa nu "publice", sa nu expuna in acest spatiu public punctul ei de vedere.
in logica ta ( si a cehstionarului tau la plural) fiecare dintre noi, cei ce ne "publicam" aici punctul de vedere, trebuia sa ii sunam pe autori, pe editorii care+au girat+o pe grabriela, pe sefii sau patronii revistei tomis care+au girat plagiatul (sau originalul) lui ovia (sper sa fii de acord macar cu faza ca, din punct de vedere legal, cand doi autori semneaza acelasi text, in doua locuri diferite, in fata legii asta e un plagiat, indiferent care ar fi motivele, iar in lumina afirmatiilor lui ovia, cineva minte, ori el ori gabi! indiferent care ar fi situatia, cineva minte! deduc ca tu crezi ca ovia minte, l+ai sunat pe ovia inaine sa faci aceasta insinuare grava? eu supralicitez si spun ca fiecare dintre cei care "publica" aici ar trebui sa sune si la institutiile care au acordat isbn+ul si issn+ul cartii si revistei, ba chiar si pe cititorii care au dat banii pe acele carti si reviste, pentru ca, pana la urma, ei (sau noi) sunt (suntem) cei furati.

cine sunt eu? un cititor. e relevanta persoana? adevarul e doar o variabila trista, care se schimba in functie de prietenii? ma bucur ca nu am nicio relatie personala cu nimeni din cei adusi in discutie. tu spui ca ai. poate de+aia si vedem lucrurile diferit. si unde e tragedia?

anaid spunea...

"ne-am rănit prea mult cu propriile nereuşite"- cam aici a inceput despartirea unei presupuse aventuri,si au luat-o fiecare pe drumul sau!ha ha ha

despoT spunea...

nici o tragedie. nu toti ci doar mugur sa ii sune pe toti ar fi fost fain. „discutia publica” se fundamenta in termeni mai clari. atentie... nu cred ca ovia minte. cred insa ca tie ti-au scapat suficiente informatii. de altfel, sunt aproape convins ca nu ai inteles mai nimic din moderatele mele interventii aici. vezi tu, iubitorule de etichete, de aici vine tristetea mea. din faptul ca exprim un apel la echilibru, relaxare, decenta, toleranta si, desigur, intelepciune iar grila eclectica dintre tine si restul iti traduce ca o apar pe gabriela mancu, insinuez ca ovia herbert minte si iti permite sa arunci in prostie „diagnostice tragice” ca acelea de mai sus, iti arunca atentia in chestiuni absolut irelevante precum natura dinamica, multi-directionala a comunicarii pe blog. din acestea decurge tristetea mea. nu din conditia adevarului in perceptia mea asupra lumii si vietii. interesanta pentru mine este ipocrizia personajului pe care il joci sau care te joaca... ipocrizie ce decurge dintr-un contrast galagios, tipator. pe de o parte discuti pe un ton categoric, implicat, despre o oarecare situatie, emitand judecati de valoare „pe mai multe adrese”, „predicand apriorismul”, permanenta, calitatea imuabila a adevarului (cosmic?) iar pe de alta parte perorezi pe tema neimportantei persoanei, a individualului, pe tema anonimatului darz, corect... si de aici mai rasare tristetea mea. de unde asemenea grozavii? de unde atata confuzie?

desi as fi putut sa iti raspund cam asa:

ridicol de subtirel comentariul tau, imbufnatul meu anonim. desi eufemismul acesta nu e nici pe departe la fel de graitor ca altele de mai sus (ex. grila eclectica). e interesant pentru mine cat de mult se pot confunda oamenii ca tine cu mize de acest tip. ce te atrage de fapt? ai vrut sa te faci doctor cand erai mic? ai carti de cultura generala in casa? maxime si aforisme? biblioteca din sufragerie? nu? nu-i nimic, mai bag o fisa data viitoare. la consideratii arbitrare ne pricepem cu totii. depinde numai cat de josnic iti permiti sa fii. :D

btw: ce ai raspuns la intrebarea 5? :D

cmyk spunea...

@ despoT:
hilar e ca apelul tau la decenta & echilibru a esuat doct & glorios intr-un atac la persoana (fie si anonima). in ce priveste tema insa e irelevat. asa ca nici nu raspund. in particular, e relevant cel mult faptul ca ai nevoie de atatea cuvinte pentru zona de margine a subiectului, ca insisti atat de mult pe "imoralitatea" initiatorului, dar nu spui nimic despre imoralitatea de fond. despre furt. oricat de alambicata ar fi situatia, tot furt ramane. sau, mai grav, o grava "confuzie" a unei autoare care asteapta premii si recunoastere, dar nu+si recunoaste nici ea propriile texte (iar daca+s ale ei, atunci nu+s ale lui ovia, care totusi pretinde, pana la proba contrarie, ca nici nu o cunostea cand le+a scris) prin perdeaua ta de fum ai ocolit de fapt subiectul, nascocind vinovatii colaterale si, cel putin din punctul meu de vedere, irelevante. eu, ca cititor, vreau sa stiu adevarul, atat. puteai sa mi+l spui simplu si la obiect, si te respectam pentru asta. ai ocolit chiar si faptul ca gabi insasi se sustrage. putea comenta chiar ea, nu prin avocati echilibrati si dezinteresati. chiar nu cred ca+i atat de greu sa faca asta, de complicat si de imposibil. deci raman la parerea mea, toate trancanelile astea nu fac doi bani. nu mai bine puneai chiar tu mana pe telefon, dca tot o cunosti, o invitai sa cometeze chiar ea sau macar ne comunicai rezultatul documentarii tale, daca tot te+ai ostenit atat? ce atata mister si filosofie. restul e frazeologie, blabla. papa. nu o sa+ti mai raspund. salut

ovia herbert spunea...

Sorin hai sa ne relaxam,deoarece situatia chiar a scapat de sub control, nu ai cum sa detii controlul la tot ce se intampla, in viata aceasta, nici in urmatoarea(imi doresc sa existe.)

si mai vin cu precizari:

nu am de gand sa o dau in judecata , deoarece mi se pare ipocrit sa ma lupt pentru asa ceva. Acel text era unul in lucru pentru viitorul volum. In momentul de fata nu mai are aceeasi forma. Este posibil sa nu mai apara deloc. Deci un text modificabil in timp fara o miza extraordinara pentru mine. Mai grav ar fi fost daca el ar fi fost scos dintr-un volum publicat.

In anii acestia de cand ma invart de multe ori ma retrag din viata literara nu am uzat de lucruri intentionate extra-literare pentru a-mi face un nume. \Cei care ma cunosc cred ca pot confirma.

clarobscur spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
maimultverdedecatlung spunea...

ce nebunie..

oooo spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Mugur Grosu spunea...

actualizare: Am discutat cu Gabriela Mâncu la telefon şi, cum era de aşteptat, îşi menţine poziţia: textele îi aparţin, aşadar Ovia minte. A promis că va publica amănunte pe blogul său. Voi reveni cu un link.

Aşadar, suntem exact în acelaşi punct din care-am plecat, şi care uneşte două paralele. Ecuaţia rămâne aceeaşi: avem un plagiat, un debut şi-un rebut (textul furt). Cineva minte aici, cineva a semnat un text (nici măcar memorabil) care nu-i aparţine. O editură sau o revistă are probleme. Iar nişte chibiţi aruncă cu pietre. Unele m-au nimerit şi pe mine. Să le fie de bine. Nu sunt în măsură să judec, dar nu cred că mizeria asta ar trebui ţinută sub preş. Şi nu pot să spun să fie lumină iar lumina să fie. Iată vinovăţia pe care mi-o asum.

viscuprosti spunea...

am auzit ca posteaza poezii acolo unde postez si eu . Ma rog la Doamne Doamne sa nu ii placa fetei asteia nimic din ce scriu eu, dar nimic nimic nimic.

mihaelaursa spunea...

e un trucaj! urmariti traiectoria bratului!

razvan tupa spunea...

multumesc, Mugur. ma bucur ca ai descoperit, in sfarsit ca nu se afla nimic asa.
felicitari sustinatorilor oricum.

cand ti-am spus asta mai devreme ai crezut ca am eu ceva cu prietenul Platon :P

nu era mai usor sa intrebi asta de acum trei zile?

sora_de_razboi spunea...

Dupa ultima interventie a lui Mugur, ulterioara discutiei cu Gabi, m-am cam infuriat. Daca iei versurile alea doar dupa stil si-i apartin lui Ovia. Este la mintea ... gainii, la care mi-e teama ca acel blond capsor se pare ca nu se ridica.

Ovia, asa cum ti-am spus si la telefon, tu las-o numai asa, blind, ca sa o te trezesti ca poetesa te da pe tine in judecata pentru plagiat. Hahaha, fascinanta lume literara romaneasca.
Futu-i, nu ma mai intreb ce naiba caut eu un Bucuresti. Cluj sau Timisoara, here I come. As soon as possible.

Mugur Grosu spunea...

?
ce am descoperit, Razvan?? nu pricep. suntem exact unde eram si acum 3 zile: doi autori care pretind ca acelasi text le apartine. daca aveam cea mai mica indoiala ca Gabi va sustine altceva o sunam din prima zi. dupa ce am citit pogonul de comentarii am sunat-o si, dupa doua ore de discutii telefonice, in care n-am priceput nici macar de ce refuza sa vina sa comenteze aici, am retinut doar ce stiam si in seara de vineri. ar fi fost culmea sa spuna -"da, mugur, a fost un moment de ratacire, nu stiu ce s-a intamplat de-a ajuns textul ala in cartea mea." deci nu vad care-i noutatea. ovia spune ca-i textul lui, ea spune ca-i al ei. asta-i motiv sa rasufli usurat? nu pricep. cineva a plagiat. nu ti se pare o chestiune destul de grava?
am o singura certitudine: cel care a facut-o a fost constient de asta, pentru ca singura variabila in textul ala e un cuvant care la gabi e la feminin (infometata) iar la ovia e la masculin (infometat). cineva a facut si modificarea asta, cand si-a insusit textul. de ce? mister. am insa o nelamurire: presupunem ca ovia este hotul. innemernicia sa de poet turbat a furat textul gabrielei si l-a publicat in tomis. ok. atunci de ce m-a sunat pe mine rugandu-ma sa verific? sa se autodenunte? sa-si faca reclama ieftina, presupui tu. desi uiti ca initiativa de a face public cazul a fost a mea. daca omul avea chef de scandal si de autopromovare o facea chiar la poetici. nu cred ca un borfas ar fi atat de naiv incat sa-si aprinda singur paie in cap semnaland singur o hotie de care nu s-a prins nimeni, e absurd. dar nu imposibil! nu spun ca e nevinovat, n-am spus nici ca gabi ar fi vinovata (reciteste cu atentie toate afirmatiile mele, din text si din comentarii. cred ca derapajele sunt in alta parte si te invit sa le vezi singur. acum: avem un caz clar de plagiat. nici ovia, nici gabi (din ce mi-a spus mie) nu recunosc ipoteza ta ca ar fi fost un text scris de amandoi/trei sau cum vrei s-o iei. fiecare sustine, la fel de vehement, ca celalat si-a insusit textul celuilalt/celorlalti. mai mult, in ultimul mesaj, ovia imi semnala in acelasi poem final din cartea gabrielei un fragment care i-ar apartine elizei. nu mai insist. spune-mi tu ce sa cred. si, mai ales, nu ti se pare ca, indiferent cine-i vinovatul, avem de-a face cu un plagiat? chiar merita relativizat subiectul? sa punem repede presul peste gunoi pt. ca avem doar declaratia versus impotriva declaratiei ei si viceversa? e o situatie care se rezolva cu documente si martori. eu am depus partea mea de marturie - cu documentele care mi-au fost solicitate. orice alt document s-ar dovedi la fel de util pentru limpezire. dar cu tacticile astea de intimidare a martorilor, cand orice om care are curajul sa spuna ce stie e acuzat imediat ca-i scandalagiu, manelist, urechist etc, cred ca sansele sa limpezim subiectul scad considerabil, si-n loc de un hot vom avea doi. asa e mai bine?

razvan tupa spunea...

cum iti spuneam, Mugur. Nu inteleg de ce ar veni cineva sa raspunda unor acuzatii facute din avion si in raspar?
Acuzatia si raspunsul se obtin inainte sa incepi circul, Mugur. Este o simpla problema de bun simt.
Mahalagismele si alte lucruri pe care le-ai incurajat in felul asta nu folosesc la nimic si asta ma bucur ca ti-ai dat seama.
altfel, pentru orice lamuriri sigur ca iti pot raspunde oricand. Dar nu cred ca aici numai si numai pentru ca limbajul si abordarile pe care le-ai acceptat sub postarea asta nu au nici o legatura cu cautarea vreunui adevar.
In nici un caz nu cer sa se faca in surdina ceva. doar atat> atunci cand te apuci sa scrii ceva incearca sa te asiguri ca stii despre ce este vorba. Si nu doar de la o singura sursa. Altfel risti sa fii pacalit exact cum ti se intampla aici.

Mugur Grosu spunea...

razvan - am citit cuvintele "circ" si "mahalagisme" si m-am oprit. scuza-ma, dar nu pot continua sa citesc. daca asta vezi tu, reciteste cu atentie ce am scris, de sus pana jos. si daca tot vezi asta, inseamna ca nu avem minimul instrumentelor comune necesare dialogului. cu regret, dar nu. nu pot continua asa dialogul cu tine. tu spune ce vrei.

razvan tupa spunea...

draga mugur.

fix "circ" si "mahalagisme" nu sunt despre ce ai scris tu.
te invit pe tine sa citesti comentariile de sub textul tau care trag conculzii cu spor si arunca tot felul de bucurii.

Mugur Grosu spunea...

razvan.
o intrebare. tu de unde stiai ca n-am vorbit cu gabi? (repet, nici dupa ce am vorbit n-am aflat nimic nou, a spus ce stiam deja, pentru ca semnase volumul: ca textul ar fi al ei. deci n-a aparut niciun element nou in informatia expusa cu trei zile in urma in articolul de sus) deci de unde stiai ca eu nu m-as fi informat? inainte sa ma acuzi, m-ai sunat cumva si n-am auzit telefonul? ai sunat-o pe gabi? si nu fac acum decat sa folosesc uneltele tale. o sa vezi apoi si de ce

Razvan Tupa spunea...

dar, daca ai fi vorbit la inceput ai fi aflat mult lucruri care contextualizau cu totul altfel toata povestea (cum lucrau ei impreuna a, si inclusiv despre motivul morcovirii lui Ovia).

Dar alea nu sunt lucruri asa amuzante ca "plagiat, am fost plagiat! M-a batut fetele cand eream obo. si mi-a luat acadaua pe care o aveam de la mama!"

si, poate nu ai fi fost folosit in halul asta.

Cateodata ma si deranjeaza ca am lucrat cu aproape toti oamenii din zona asta si stiu ce poate fiecare, of, ovia tza mea! :P

e mult mai simplu, Mugur. Dupa ce am citit ce ai scris am sunat-o pe Gabriela sa o intreb care-i faza cu textul. Si ea nici nu stia despre ce zice Ovia.

anaid spunea...

in fine textul original apartine unuia dintre ei, iar celalat e bagat ca strutul cu capul in nisip.Bag de seama ca dati cu sutul in cur ,dar habar nu aveti cine-i strutul!lamuriti problema ,sau e mai elegant s-o lamureasca intre ei, si eventual (daca are coloana vertebrala )sa-si recunoasca greseala.

Mugur Grosu spunea...

razvan, ai spus exact ce doream sa aud. retin doar ultimele doua fraze: ai sunat-o imediat pe Gabriela. bun.
stii ce mi-a spus mie Gabriela la 5 dimineata, cand am vorbit la telefon? (si-am rugat-o sa repete de doua ori, sa ma asigur ca aud bine). ca ea abia ieri a aflat de toata povestea asta. am insistat: cum, n-ai vorbit cu razvan?! (stiam de ce intreb, iata-ma si detectiv...). si mi-a raspuns, fara echivoc: NU!!! iata o mica dovada ca minte. sau poate minti tu? sau poate sunt eu mincinos?
razvan, eu ce sa fac acum, sa ma indoiesc de ce spui tu, sau sa o cred pe ea ca nimeni n-a anuntat-o ce se discuta aici, si de-aia a tacut timp de 2 zile si jumatate?
q.e.d.

sora_de_razboi spunea...

Asta ca au lucrat impreuna este o mare minciuna. Eu stiu textul de cind lucra Robert la el, de prin 2006. Imi amintesc exact pasajele citate din mesaje sau texte de-ale Elizei Nicolaina. Le-am citit in caietele lui Ovia si apoi i le-am batut eu pe computer.
Asa ca am un singur sfat pentru micuta Gabi: A SE SCUTI. Si inca ceva: Gabi&company, mi-e jale de jalea voastra. Ca sa-l pastisez pe Mugur.

Bleah.

Razvan Tupa spunea...

a, nu, mugur. eu i-am spus sa nu intre aici pentru ca nu e deloc sanatos.

Mugur Grosu spunea...

motivul pentru care eu n-am sunat-o pe Gabi inainte sa public articolul e teribil de simplu si omenesc. dupa cum am scris si-n articol, simplul gand ca o poeta si-ar fi putut rata astfel debutul m-a lasat mut. am recunoscut asta din capul articolului! erau doua posibilitati: 1 - sa spuna ca textul ii apartine, ceea ce stiam deja, pentru ca il semnase deja in volum. 2 - sa-mi spuna ca nu-i apartine. caz in care eu ar fi trebuit sa emit un denunt. esti de acord? ei bine, singura posibilitate sa aflu ceva nou in ecuatia asta era cea in care gabi ar fi recunoscut ca si-a insusit textul altuia. apoi ar fi trebuit sa public totul pe blog, spui tu. ei bine, eu, structural, nu ma vedeam in stare sa joc rolul de calau, rol spre care fusesem deja impins de apelul lui ovia - pe care, fireste, n-am avut cum sa-l refuz, din moment ce ma chemase ca martor, pe bucata sa de adevar pe care-o puteam dovedi. pur si simplu am amutit. am decis sa scot la lumina ecuatia inca nerezolvata, cu doi autori ai aceluiasi text, si ca sa luati de pe umerii mei crucea asta, motiv pentru care textul incepe cu "va invit sa..".
fiecare a facut dupa cum i-au dictat constiinta, maieul sau camasa. dupa cum vezi, insa, nici dupa doua ore de discutii cu gabi n-am aflat nimic nou. alte probe nu exista, suntem exact in situatia de acum trei zile, deci discutia aia cu "daca o sunai pe gabi era altceva" e complet inutila. mai mult, intre ce ti-a spus tie si ce mi-a spus mie despre "perioada aia" sunt discrepante cam mari, dar nu mai insist, pentru ca intindem aiurea pelteaua, si pot accepta premisa ca era obosita si nu mai stia ce spunea.
retin, din interventia ta, ca tu ai deja certitudini. eu nu. deci tu esti convins ca ovia a furat si ca minte. eu nu. mai astept date si nici n-am chef sa exprim vreun verdict.

Razvan Tupa spunea...

Cata, daca il stii din 2006, inseamna ca stii si despre ce e textul.

de ce nu ii dai in judecata pe Gabi, pe Tone. Inteleg ca ar trebui si tu sa fii platita la culegere.

sora_de_razboi spunea...

Si un ultim amanunt, pentru toti care prefera halucinatiile realitatii palpabile: in 2006 Ovia nu o cunostea pe micuta Gabi. Ba chiar mai stiu clar si cind a stat Ovia la ea in apartament: octombrie 2007. Dupa ce i-a aparut textul in Tomis. Qed.

Daca tot este nevoie sa aducem argumente din intimitatea plagiatoarei si plagiatului.

sora_de_razboi spunea...

Razvan, las-o moarta. Nu merge patinajul asta artistic cu mine. Stiu ca orice poate fi adus in discutie pentru a diminua credibilitatea oponentilor, este una dintre tacticile de baza in manipulare. Dar nu merge in cazul asta.

Mugur Grosu spunea...

razvan, demonstratia era cu totul altul: ca m-a mintit, chiar vorbise cu tine (si tu i-ai spus sa nu vina aici), dar mie mi-a spus ca n-a avut habar de nimic, ca a stat toata ziua in pat cu ics,
daca m-a mintit atat de usor, cand nici nu era nevoie, de ce as crede ca restul relatorilor sale sunt adevarate?

iata o ipoteza de lucru... daca tu ai deja un verdict, e doar optiunea ta, Platon :)

Razvan Tupa spunea...

gresit, Mugur. Eu nu cred nimic. Tocmai de-asta am incercat sa aflu mai multe.

dar te inseli, textul nu incepe cu va nvit sa, textul tau incepe cu titlul. Care este o enumerare destul de clara fara nici un fel de discutie.
iar invitatia pe care o faci in prima fraza nu este la dezbatere ci la scandal: e plagiat sau halucinez. cum sa iti spuna cineva "halucinezi". pentru ca nu asta era problema. nu e deloc obligatoriu sa halucinezi tu daca nu e plagiat.
pot sa halucineze si altii :)

Razvan Tupa spunea...

draga, Cata, despre Octombrie 2007 stii tu. dar exact astea nu sunt lucrurile care sa fie aruncate pe bloguri.

Mugur Grosu spunea...

Razvan, tu esti in stare sa te convingi si ca un soarece e elefant. titlul insira cele trei elemente ale ecuatiei: plagiatul, debutul si rebutul.
plagiatul e o certitudine
debutul e o certitudine
textul rebut (clona originalului) e o certitudine

despre asta e vorba
daca tu ai citit in alta cheie asta, imi pare rau.
ps - ce am scris in aceeasi clipa pe facebook? "o poveste care m-a lasat mut. cine minte?"
mi se pare cat se poate de dubitativ. dar limba romana-i atat de bogata incat ne-a mai daruit un organ: urechea romana. ce auzi tu e complet diferit de ce aud eu.

Razvan Tupa spunea...

mugur nu iti fac procese de intentie. nu ma indoiesc nici un moment ca tu chiar crezi asa dar>
unde-i intrebarea?

si tu zici ca in titlu sunt numai certitudini. iar in text nu ai decat parerea lui Robert. Cine altcineva ar putea sa aiba dreptate? "oh ce oribilitate de gest?", sau poate "reincarnare". cam astea au fost instrumentele marii dezbateri.
Bine, in afara de Catalina care este proba zdrobitoare dupa mine. Inca nu imi dau seama pentru ce dar este pentru ceva.

Dar, uite, ai si martori. De ce nu o puneti de un proces? parca era ceva legal, o problema morala? nu?

sa fie oare totul doar o poveste de coltul blogului?

Mugur Grosu spunea...

gresit, nu despre opinia lui Ovia e vorba acolo, ci de un lucru pe care mi l-a semnalat el (si repet, de ce ar fi facut-o? daca el e hotul, a vrut sa fie prins?)
certitudinea e ca aveam in fata doua documente cu continut identic si autori diferiti. repet, ovia apare, inevitabil in discutie pentru ca el mi-a semnalat asta!

robert cozmeanu spunea...

Dacă autoarea îşi meţine poziţia relatată de Mugur mai sus, cum că textul este al ei, atunci este cu atât mai grav şi undeva chiar stupid. Cei care staţi în spatele ei şi o sfătuiţi cum să o dreagă ar fi decent să încetaţi. Dovezile lui Ovia sunt elocvente şi îi sprijină semnalarea fraudei. Pentru că asta este: o fraudă. Un text publicat în Tomis de către Ovia şi strecurat prin nebănuite mijloace ce ţin de neatenţia sau confuzia scriitoarei sau mai ştiu eu ce în volumul ei de debut …, ceea ce e cu atât mai frapant. Acum strategia ei este una raţională. De aceea şi tace în continuare cu toate acestea ea pare să transmită următorul mesaj pentru pentru a evita oprobriul: dacă Ovia susţine că este textul său atunci să o dovedească în justiţie. Dacă nu o face atunci, el minte. Eu unul am ajuns să-l cunosc destul de bine pe Ovia şi nu ar avea de ce să mintă. Să mintă ar insemna să se denunţe de unul singur, cum vine asta? E un tip vertical care a semnalat o stare de fapt în volumul autoarei. Nici lui nu îi venea să creadă!!! Era mai degrabă amuzat! Un text al lui Ovia ajuns într-un volum de debut semnat Gabriela Mâncu debut girat de o serie de oameni importanţi în mica breaslă. Ovia sunt convins că nu o va da în judecată pentru că ar fi penibil, cu atât mai mult cu cât o şi cunoaşte. Asta nu înseamnă că ar fi trebuit să tacă mâlc. Nu a sunat-o din jenă! Din jena ei! Ovia aştepta o justificare din partea ei. El a descoperit totul după o lună abia! Bine şi aşa... Oare autoarea chiar să nu-şi fi dat seama că ăla nu era un text al ei nici măcar după ce Tzone i-a dat volumul în braţe? Mi-e greu să cred. Şi dacă e posibil sa se fi intâmplat aşa ceva, atunci vorbim despre o condiţie minimă de bun simţ pe care un poet(ă) / asumat(ă) şi publicat(ă) autoarea în cauză nu o are şi anume: aceea de a şti când anume un text este al tău! Pare absurd. Dar aici despre asta e vorba. Nu e vina editorului. El îţi girează încrederea sa în tine. Decenţa ta minimă de scriitor este să vii cu ceva tangibil, palbabil, genial sau nu, un text al tău, nu a altcuiva! Un text în care crezi. Eu nu cred că toţi poeţii cred atât de tare în poezia lor la debut. Asta nu înseamnă că ar trebui să recunoască în ei acea doză de veleitarism ci să continue să fie mai buni, să scrie o pozie în care ei în primul rând trebuie să creadă. Veleitarismul poate fi tratat şi ca o disimulare a ceea ce vrei sau îţi doreşti să pari dar nu poţi fi niciodată. Poţi doar să aproximezi o idee de glorie literară şi cu puţin noroc eşti luat de scriitor important. Insa ăsta este cel mai minimalist veleitarism. Puţini se vindecă de microbul ăsta. Presupusa amnezie a paternităţii sau confuziei cu privire la un text nu ar trebui să existe în “artileria” unui tânăr sau tânără scriitor / scriitoare. Nu inventăm acum Bohemia. În orice caz adevărul se vede cu ochiul liber. Este vorba despre un text publicat în august 2007, deşi textul a fost conceput cu mult timp înainte , din spusele lui Ovia. Iar evident este faptul că acest text a ajuns în volum de debut cu mici modificări. Dacă Ovia ar fi sunat-o să-i ceară socoteală sunt convins că autoarea ar fi negat sau ar fi încercat să modifice realităţile problemei să le ţină sub preş la mica înţelegere. Dovadă poziţia ei în continuare. Ovia a procedat cu tact iar Mugur se dovedeşte principial. Aşa ar trebui să fie normal! Este o problemă legală, însă cred că tocmai morala împiedică acest lucru. Singura miză este semnalarea adevărului. Iar dacă Gabriela susţine până în pânzele albe paternitatea textului ca fiind a sa atunci se minte singură ceea ce e, desigur, mult mai grav.

Robert Cozmeanu

Razvan Tupa spunea...

mereu mi-au placut oamenii care iti spun ce gandesti tu ;)

asta m-am gandit mereu> Ovia, ce baiat cu tact! nu ar fi meritat asta.

P.S. nu va suparati pe mine, dar nu o sa mai raspund aici. tocmai din cauza pe care o aratam mai sus> e asa degeaba!

Mugur Grosu spunea...

actualizare 2:
La propunerea unui comentator, zic să-l invităm în boxa autorilor cu personalitate multiplă şi pe Claudiu Toşa. Lucrurile stau cam aşa: tot în 2007, pe 19 noiembrie, acesta a publicat pe site-ul Agonia poemul "dimineaţa", din care un anumit fragment a reapărut în 2009, uşor adus de la spate, în poezia "ca o autostradă", semnată de Gabriela Mâncu pe acelaşi site. Din motive care îmi scapă, acel fragment de poem nu mai apare şi-n cartea Gabrielei, dar poate fi citit în continuare pe site, [la http://agonia.ro/index.php/poetry/13909684/ca_o_autostrada]unde găsim şi următorul comentariu semnat de Mihai Constantin:

"e un text mult prea straveziu inspirat din http://agonia.ro/index.php/poetry/1754370/dimineata.

dincolo de vocea f asemanatoare, de parca poemul tau din 2009 ar putea fi continuarea poemului lui claudiu tosa din 2007, iata doar un mic exemplu:

Tosa:
îţi ating oasele albe şi netede
măduva deasă,
terminaţiile nervoase şi
impulsurile care-ţi fac
carnea să tremure

şi tu:
un maldăr de oase netede şi albe
măduva
terminaţiile nervoase
şi impulsurile care
îmi fac ceafa
să pară
foarte ascultătoare

asa-i ca e plagiat?
este, e cam cusuta cu ata alba. de ce nu te inspiri si tu din - zic la intamplare - paul celan? de ce trebuie sa se inspire oamenii dintr-o comunitate literara gen agonia unii din altii? nu ti se pare ridicol? desi departe de mine sfaturi editoriale de genul, cred - cu toata convingerea si parerea de rau - ca ar trebui sa ti se scada nivelul. si: "sa-ti fie rusine, mancu gabriela!" :))

Ca şi în cazul lui Ovia Herbert, autoarea nu i-a răspuns. Care e adevărul? Ştim doar că fragmentul acela nu mai apare în carte...

Iulian Tănase spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Stefan spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
clarobscur spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Stefan spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
claudiu k. spunea...

chiar nu ştiu ce e mai oribil - plagiatul incriminat sau asemenea revărsări de ură lipsită de orice precauţii, de orice aparenţă a decenţei... dacă se ajunge aici, dragă "Ştefan", dă-mi voie să-ţi spun că eşti un om cu care nu aş vrea să stau vreodată la masă. oricum, cred că nu am făcut-o, fiindcă altfel ai fi avut o cât de mică reţinere să-mi terfeleşti (şi mie) numele în postarea ta. e prea mult jeg în vorbele tale, prea mult venin provenit din cine ştie ce complexe sau răni... mi-e milă de orice femeie care poate ajunge să urască într-un asemenea hal

Stefana spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
clarobscur spunea...

îmi cer scuze, postasem ceva aici fără să văd ceea ce era deasupra. după faza asta, nu cred că mă mai bag.
ideea rămâne: Răzvan Ţupa a fost un prost sfătuitor pe lângă Gabi.
Mugur, nervi de fier!
Mă tem că nu s-a produs, aici, decât o anecdotă douămiiplusistă, de subsol literar.
Apropo, volumul "Număr scame" e pastişant-plagiator prin natura lui de produs nu numai postmodernist, ci postdouămiist. Constantin Acosmei ar putea pretinde că titlul este luat de aici: "azi când mergeam pe stradă/ nişte copii se băteau cu pietre// în staţia de tramvai am/ văzut o femeie care/ avea un scuipat pe spate// acum stau lungit pe saltea/ şi îmi scot cu degetul/ scamele adunate în buric" (Constantin Acosmei - Azi când mergeam pe stradă..., din vol. Jucăria mortului, ed. III, Vinea 2006)

dar nu va pretinde:)

cât de orbiţi suntem de actualitatea noastră literară!...

Deşi nu are o impresie foarte măgulitoare despre Ovia Herbert, poetul Claudiu Komartin a scos la iveală, fără să-şi fi propus, un posibil caz de plagiat. El a recitat, într-un spaţiu public, o poezie din volumul "Număr scame", al Gabrielei Mâncu, recent apărut la Editura Vinea. Claudiu Komartin a prezentat textul ca fiind unul dintre cele mai reuşite din volumul de debut al celei pe care o numeşte, pe coperta a patra a cărţii amintite, "o prezenţă fulgurantă şi greu de uitat". Surpriza care a mişcat lumea tânără din literatura română actuală, este că, în marea lui parte, textul ar aparţine lui Ovia Herbert, aşa cum o arată şi numărul din august 2007 al revistei Tomis. Versificator quam poeta melior?

clarobscur spunea...

mi-am şters comentariul anterior tocmai pentru a ne feri de alţi nervi şi alte invective. eram sigur că, din turnul său vibrant, Claudiu va reacţiona imediat. "Stefan", nu cred că faci bine producând aici atacuri la vieţi personale. Poeţii sunt nişte animale foarte sensibile. Fără acele vieţi personale, ei chiar nu ar mai fi poeţi, ci altceva, nişte altceva foarte uşor confundabil... Să le lăsăm aura înaintea şi deasupra trupului păcătos, bălos, slinos, urduros, calomnios etceteros...

Stefana spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
clarobscur spunea...

Revin la o postare anulată mai sus, pentru a-mi prezenta varianta mea. Da, sunt de acord cu Iulian, când vorbeşte despre prestaţia jalnică a lui Răzvan. Din considerente pe care nu le vom înţelege obiectiv decât după ce vom da ortul popii, astfel de prestaţii pot fi jalnice pentru că, de exemplu, Răzvan vrea să dea cu cremă de bocanci peste aţa albă cu care şi-a cusut toată povestioarele de mai sus, după care pleacă spunând că n-a avut niciun rost să-şi expună toate micile teorii evazioniste într-un colţ de blog. mă miră că tocmai el, a cărui reprezentare literară actuală este aproape exclusiv bloguistică, susţine că spaţiul ăsta ar fi un fel de colţ al cârtitoarelor. şi, până aici, cred că eu, personal, nu am jicnit pe nimeni. dar nu mă voi abţine să scap ceva din bucătărie... pentru că mă gândesc la cât de rău se simt două persoane acum: Gabi Mâncu, într-un scenariu de groază care nu-i aparţine şi din care sper să iasă bine, şi Mugur Grosu, acelaşi suflet încăpător, ultrasensibil la mizerii de genul celei ce îi fusese prezentată de Ovia.
iniţial, am avut convingerea că doar o amuzantă confuzie sau zăpăcire de texte ar fi putut duce la plasarea unor versuri ale unui om în cartea prietenului său, fără ştirea proprietarului. mi-am spus că, într-un moment de derută, Gabi ar fi găsit pe acasă (casele poeţilor se mai aglomereză din când în cînd nu doar cu oameni, dar mai ales cu texte-mexte) textul lui Ovia, fără semnătură etc. poate că ea însăşi s-a uimit de unde o fi şi l-o fi pus pe seama unei febre creatoare care te orbeşte prin forţa ei demonică, cu care te seduce şi, apoi, te abandonează.
o fi spus: când dracu l-am scris pe ăsta? iote la el, că are potenţial... ia să mai bag ceva şi să-l trimit lui Ţone, pentru volum... este FOARTE POSIBIL! Între mine şi un bun prieten există o situaţie nu neapărat asemănătoare, dar de vreo 18 ani încă ne bălăcărim pe o chestiune de paternitate literară. Nu dau detalii, cunoscătorii ştiu la ce mă refer.

prudence spunea...

evidentele sunt atat de izbitoare, incat bine ca nu se starneste autorul (in acest caz ovia) sa puna la treaba un avocat zdravan (eu una asa as face, fara tagada) si plagiatorul (oricare i-ar fi numele) sa suporte consecintele. toate.
chapeau, mugur.
tomisul cam tace, insa. si nu ar trebui, deloc.
oare prietenii stiu de ce?

clarobscur spunea...

(continuare)
iniţial, aşa am zis că s-o fi precipitat momentul de derută. pentru că, m-am gândit, de ce să ia Gabi de la Ovia şi să pună în cartea ei, când ea ştie că se învârte cam prin acelaşi medii cu Ovia, că Ovia va fi unul dintre primii ei cititori, că lucrurile astea nu pot fi ascunse aşa de uşor. Iată, îmi dă dreptate situaţia iscată la numai o lună de la apariţia volumului ei de debut.

repet, iniţial, aşa m-am gândit. apoi, a apărut Răzvan Ţupa cu lipsa lui de fler, dar dând caraghios din floretă, spre Mugur: băi, las-o-n pace!

şi, apoi, apare varianta că Ovia nici n-ar avea proprietate literară pe textul presupus a fi publicat în Tomis. na! mi-am zis azi dimineaţă, pe la 6, înainte de a pleca la job.
la job, din cauza gerului, mi se apela telefonul singur, prin buzunar. îl caut şi aud cum Mugur vorbea deja cu mine. îi cer scuze, dar Mugur îmi spune că lucrurile au cam luat o întorsătură ciudăţică şi anume ceea ce spune în actualizarea 1. cum, nu ştia Gabi de ce e aici, în "colţul" ăsta de blog? Cum, ne întoarcem de unde am plecat? Nicidecum. imediat ce am avut puţin timp, am dat fuga acasă, să caut şi să găsesc numărul din august 2007, al revistei Tomis. în timp ce-l scanam, bucuros că pot ajuta puţin la lămurirea zaverei, mi-am adus aminte un amănunt care m-a amărât profund:
sâmbătă seara, în timp ce vorbeam cu Mugur şi îi ceream să o protejeze pe Gabi, pentru că nu este chiar în condiţia cea mai bună să fie expusă unui aşa război nervos, ceva mi-a tăiat din elan. Înainte de el, vorbisem şi cu Gabi la telefon, iar ea nu fusese chiar friendly cu mine şi cu restul. O înţelesesem imediat şi, chiar dacă îmi trîntise telefonul în nas, am insistat şi pentru că se auzeau în telefon nişte voci de caracudă, printre care o bănuiam şi pe cea a unei persoane care ar fi trebuit să apară în tot acest "scandal", ca să lămurească oficial problema existenţei textului pe care eu îl scanam. dar - în fericirea mă-sii de douămiism! - poeţii ăştia au mereu alte treburi mai importante... poezia nu se numără nicidecum printre treburile astea. ei, cică, trăiesc poetic, frate! îşi freacă ce-i mai de preţ din viaţa omului, prieteniile, pe kkturi de genul şi geana

textul scanat i l-am trimis lui Mugur, a apărut aşa cum mi se părea normal să repunem în discuţie datele problemei. nu valoarea lui literară se discută aici, nu itinerariile biografice ale unui autor sau altul, nu vreo acuzaţie de furt, ci lucrul-în-sine (bine, nu neapărat heiddeggerianul...). iar reacţiile sunt edificatoare.
în scurta şi agitata istorie literară a douămiiştilor, ca apendice douămiiplusist, cazul nu poate să rămână decât unul anecdotic: se va râde. motivele s-au expus deja. eu încă mă abţin şi-i urez nervi de fier lui Mugur, texte ermetice lui Ovia şi sfătuitori mai puţini Gabrielei. halal să ne/le fie!

Mugur Grosu spunea...

permiteţi-mi încă o discuţie offtopic - e necesară pentru cadrul general al discuţiei.
le cer tuturor scuze pentru derapajele regretabile de mai sus care vizau la modul flagrant spatiul vietii private si demnitatea persoanei. vă rog să nu citiţi nimic din ce vă zgârie ochiul. am încredere că ne putem păstra haina de om în împrejurări mult mai crâncene. că ne putem iubi şi în spatele baionetelor - asta-i religia mea.
sunt după o noapte grea, fără somn şi cu mult tutun, am legate de gât două deadline-uri scadente mâine dimineaţă şi nu pot monitoriza în timp real toate discuţiile. vă rog să rămânem în zona jocurilor de idei, e o dezbatere necesară, prea mult amânată, miza e uriaşă: propria noastră haină de om... să ne respectăm condiţia bipedă, măcar. îi cer în mod special scuze Gabrielei pentru comentariile care vizează divese aspecte mai mult sau mai puţin bilogice ale vieţii sale. şi vă invit pe toţi să revenim la fondul discuţiei.
mărturisesc că sunt impresionat de nivelul de participare - s-ar spune că s-a spart o bubă foarte urâtă. asta-nseamnă că avem nevoie de muuult dezinfectant. vă mulţumesc, reverenţe.
Şi cum se apropie ziua de naştere a lui Ovia, îi urez un călduros pax & chili!

despoT spunea...

oameni buni (dar, mai ales, Stefana), fascinatia aceasta maladiva, toxica pentru telenovele este studiata deja de cateva decenii. pot sa va ofer si cateva studii riguros fundamentate statistic care pot explica temeinic unele derapaje spectaculoase din subsolul acestui text. e bine totusi ca, printre aceste derapaje, se strecoara informatii pretioase. pentru acela ce va voi sa le vada, lucrurile vor fi de indata clarisime. aseara am discutat si eu cu gabi si am sfatuit-o amical sa il sune pe ovia si sa discute cu el.

spun amicaaaaal. pentru ca nu stii, Stefana, ce greu imi este, fara sa jignesc vreun pic, sa iti explic acum ca, judecand dupa „taietura rece” din cuvintele tale de mai sus, ai sansa sa fie infinit mai atragatoare decat picioarele gabrielei mancu. incerc sa imi imaginez cum ai dedus tu ca Despot Sorin umbla de asemenea dupa ea ca un catelus. ca sa nu ai impresia ca un pic mai sus incerc sa te complimentez, as vrea sa iti impartasesc, Stefana, faptul ca veninul „seducator” pe care il lasi aici tradeaza o perspectiva infinit mai demna de mila decat aceea a gabrielei cea plangacioasa si manipulatoare. dar nici asta nu ar fi o problema pentru mine daca nu mi-ai fi atins o coarda sensibila. se numeste anca si nu meriti sa iti fac cunostinta cu ea.

dincolo de asta,

e plagiat. pentru mine e clar. e rusinos, e frustrant, e scarbos. iar eu nu vreau sa acuz sau sa apar pe nimeni. tocmai pentru ca ii cunosc destul de bine pe toti cei implicati si am avut relatii bune in trecut cu fiecare dintre ei, imi doresc pentru ei o discutie civilizata, guvernata de echilibru si decenta.

nu voi mai comenta. vreau sa imi cer iertare celor pe care i-am suparat pe aici. o discutie fructuoasa va urez, chiar daca asta poate eventual sa insemne o spectaculoasa executie. pentru mine nu ramane decat gustul infect al dezamagirii.

sd

Razvan Tupa spunea...

cuul. s-a rezolvat deci. felicitari.
si acum?

ananas spunea...

acum relativizam. la asta te pricei cel mai bine, nu?

Stefana spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
ananas spunea...

@doamna Stefana, la cat de pornită sunteţi, câte informaţii oculte deţineţi şi ce detalii sordide invocaţi, aproape că mi se face frică. nu puteţi avea decât o scuză pentru patima dvs: că sunteţi rudă cu "victima" pe care, într-un fel, o căinaţi amar. doar dragostea mai ascunde atâtea minereuri de ură. sper să fie aşa.

@răzvan ţupa: ai mâncat, ai rezolvat. aşa, şi? apoi te-ai căcat. aşa, şi? apoi ai fumat. aşa, şi? apoi ai mai tras un fum. aşa, şi? apoi te-ai culcat. aşa, şi? apoi mori!

Mugur Grosu spunea...

M-am văzut nevoit să elimin ultimul comentariu semnat de Ştefana, şi care viza anumite persoane. Îmi pare rău, Ştefana, te rog să-ţi reformulezi ideile astfel încât să nu vizeze demnitatea persoanelor pusen discuţie. Sunt conştient că e un subiect delicat, care nu poate fi abordat în toată complexitatea sa dacă îl înghesuim într-un cadru aseptic, din care excludem complet persoanele implicate. la urma urmei nu discutăm despre o statuie. plagiatul, care-i doar o formă intelectuală de furt, implică inevitabil rapeluri la cadrul legal şi la etică - ieşim din ficţiune şi lucrăm la modul cel mai direct, şi mai puţin literar, cu persoane. asta nu-nseamnă că are cineva dreptul să pună la zid pe altcineva. nu mă sfiesc să anunţ că voi cenzura orice atac la persoană, de cum îl voi observa. de acum, fără preaviz.
o rog pe Ştefana să îşi reformuleze ideile din comentariul pe care l-am şters - sunt convins că ştie diferenţa sensibilă dintre atacul unei acţiuni sau idei şi mazilirea persoanei.
în general, vă rog pe toţi să vă cumpăniţi foarte bine cuvintele: consideraţi-le ca pe nişte bijuterii pe care le faceţi cadou, fie şi duşmanilor.

uhitto spunea...

e cumva distractiv, daca n-ar fi de doi lei. pare-mi-se ca miza s-a mutat de la o evidenta frauda augumentata de antecedente similare, la datul la gioale in multimea de spectatori comentatori.

cinstit sa fiu ma lasa rece cine are oarece interese la picioarele divei, treaba lui, si nu pricep de ce i se toarna in cap lui mugur semne de exclamatie sau de intrebare. oricum a fost "tandru" dupa gustul meu si dupa cum il stiu din istorii mult mai vesele.

cine si cum a dat telefon, cine si de ce a sunat la inerfon si la polonic e vax. povestea e scurta si clara dupa capul meu. gabi mancu a plagiat si gata. ca ziarist nu dau telefon hotului prins in flagrant sa-l intreb "ce vreai ma musiu".

in rest, mugur, sterge, tata, balariile ca de povesti glazurate cu laturi nu ducem lipsa.

Stefana spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Stefana spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
clarobscur spunea...

Jena de a mai fi poet
Într-un numar recent din Le Monde diplomatique, poetul francez Jacques Roubaud investigheaza migrenele serioase ale unui gen iesit aproape din contemporaneitate: genul liric.

Obstination de la poésie, articolul semnat de Roubaud trimite, contrar titlului care induce o oarecare impresie de vitalism si rezistenta a genului, spre concluzii destul de sumbre: poezia, asa cum e ea conceputa si receptata azi, se incapataneaza sa ramana in afara zonei de relevanta a fenomenului literar actual.
restul aici http://revistacultura.ro/blog/2010/01/jena-de-a-mai-fi-poet/#more-1840

claudiu k. spunea...

textul lui ovia e vorbărie fără poezie, textul lui gabi sună bine, are tăietură mişto şi tensiune. nu aveam cum să ştiu că e acelaşi text (răzuit de multe vorbe în plus) pe care l-am criticat aspru mai demult, semnat fiind - atunci -de ovia.
ergo: în cazul în care textul incriminat nu a fost scris la patru mâini sau mai multe şi apoi gabi, ovia şi medeea s-au certat şi-au început să-şi încurce textele, nu îi iau apărarea lui gabi. un plagiat e un plagiat. însă aici lucrurile au fost mai complicate. chiar şi aşa, vina îi aparţine lui gabi - ce o fi fost în mintea ei să se apuce să scrie cu ovia? pentru a intra în asemenea confuzii şi mizerii care ascund cine ştie ce altceva în spatele lor... fie că a plagiat, fie că nu, gabi a greşit - literatura nu se scrie în turmă. eventual se scrie cu prietenii apropiaţi, pentru a nu ieşi vorbe mai târziu în legătură cu paternitatea textelor. eu cu mitoş m, răzvan ţ. şi adina z. am scris în câteva nopţi din 2004 câteva dintre cele mai bune texte ale mele (noastre), şi sunt mândru de asta. ce a ieşit stă la baza unei piese ("Deformaţii") care se joacă la green hours în regia lui marcel ţop. dar dacă te apuci să scrii cu necunoscuţi, poetaştri nevorbiţi sau parteneri de moment, e normal să ajungi la aşa ceva.
Ştefana: oricine ai fi, obrazul tău e destul de hidos, nu te urâţi mai mult cu atacurile astea la persoană. sunt murdare şi fără legătură cu sujetul

no quarter spunea...

gabi sustine acum teza asta? ca ei ar fi scris la 4-6 maini si s-au incurcat textele? pai nici asa nu e bine, pentru ca nu trebuia sa puna-n volum un text comun, fara numele autorilor. dar eu nu o cred.
pentru ca nu e doar declaratia ei vs. declaratia lui ovia. mai avem si marturia catalinei george, care-a adus informatii noi privind anterioritatea textului. acum sa cred ca si ovia si catalina mint?

lansez urmatoarele ipoteze:
1.stim ca gabriela s-a mai bagat in seama si pe textele altora {avem cazul, citat mai sus, al lui claudiu tosa - cu textul lui de pe Agonia din 2007 si "replica" ei din 2009, in care, daca o studiem cu atentie, mai vedem si alte locuri comune, si o putem interpreta ca un fel de lucru pe textul altuia, ca si cum, vezi doamne, ar fi un dialog intre ei, in fapt ca si cum ai veni nepoftit la cina altuia. e posibil sa fie aceeasi situatie si aici. sa fi lucrat si pe textul lui ovia, cu sau fara stiinta lui, cu sau fara Medeea, dar DUPA ce fusese deja publicat in Tomis, de unde si diferentele.
2. sunt oameni care pot depune marturie ca textul de la finalul volumului a aparut pe ultima suta de metri, pentru ca editorul a mai cerut niste pagini. si era foarte urgent. iar autoarea a executat, pe genunchi, acel bricolaj. cu, sau fara intentia de-a plagia, doar sub imperiul urgentei. e un aspect foarte important, relevant chiar, despre care s-ar cuveni sa vorbeasca cei implicati.

pe masura ce apar noi informatii, regiditatea celor care cred ca ii sunt buni avocati Gabrielei devine tot mai ridicola. chipurile in numele igienei totale in literatura. n-au inteles o lege simpla a vietii: nu poti sa faci curat fara sa faci mudar. si daca faci curatenie in bucatarie, tot murdaresti o matura, si arunci undeva gunoiul. in plus, si dumnezeu a lucrat cu noroi cand a facut omul.
mai mult, mirosul gunoiului nu dispare daca-l ascunzi sub pres si discuti cu voce cat mai ridicata despre tabloide, manele sau alte chestii fetide din afara casei

o asemenea atitudine mentine starea de lucruri in zona insalubra care a generat furtul. deci nu te face decat complice la furt

Gelu Vlasin spunea...

Claudiu Komartin, as vrea sa-i multumesc pe aceasta cale mamei tale care, intr-un moment de luciditate (materna, biensur) a sters toate textele pe care le-am scris noi, cativa imberbi poeti noctambuli, intr-o noapte nelinistita de august, in care-si gasea linistea CVB, pe peretii apartamentului din Berceni, altfel, cine stie ce conflicte internationale s-ar fi nascut :)) Intr-o alta ordine de idei, normal ca n-am cum sa sustin pe cineva care utilizeaza plagiatul ca forma de promovare literara. Desi, daca stau sa ma gandesc bine, voi toti astia din generatia 2000 m-ati cam plagiat la greu, cu voie sau fara voie :))))) Deci ar cam trebui sa recitesc toate volumele douamiistilor ca sa vad, din curiozitate, daca exista vreunul care sa nu ma fi plagiat. Si pe ala sa-l mananc de viu...

q&lai spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
claudiu k. spunea...

@ no quarter: am înţeles. cine nu o flegmează aici pe gabi mâncu e părtaş la pretinsul ei furt. mersi

sora_de_razboi spunea...

Gunoiul nu se acopera niciodata cu un gunoi mai mare. Decit pentru prosti. Cine are ochi pentru argumente, va intelege si slalomul cu care se incearca ocolirea oricarui argument. Cea mai perversa manevra a fost asta de a acoperi grozavia unui plagiat (cica presupus) cu, cica, proasta calitate a textului originar si a poetului care detine paternitatea.
Ce comedie jalnica.

Iulian Tănase spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
passer by spunea...

s-au spus atatea lucruri aici (numai cat fac comentariile stefanei)!
dar totul e atat de t r a n s p a r e n t
incat chiar cei ce discuta, se iau de piept, isi rup parul din cap, isi argumenteaza propria originalitate si calitate,acuza circul, sau pur si simplu trec pe aici din intamplare si se mira (asa ca mine) - toti isi dau seama de inutilitatea dezbaterii (poate numai de dragul confruntarii, ca fapt "estetic").
pace tuturor si noapte buna.
make poetry, not plagiary.

Stefana spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
claudiu k. spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Stefana spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Stefana spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
claudiu k. spunea...

închei aici: dacă Gabi a plagiat (ceea ce, din argumentele prezentate mai sus, e foarte posibil), atunci va suporta (le suportă deja!) consecinţele.
va pierde încrederea arată de unii, va avea de lucrat pentru a se reabilita, pentru a ne demonstra tuturor că totul a fost un accident sau o încurcătură, iar e chiar e poetă...
ideea că un prieten a comis un furt e ceva care mă întristează (care dintre voi nu ar simţi acelaşi lucru?), dar de aici şi până la execuţiile mizere din ultimele zile e o cale lungă. pe care nu o pot parcurge decât nişte nemernici. aluziile, jignirile, atacurile la persoană (s-a făcut aici referire la lucruri şi oameni care nu au nici în clin, nici în mânecă nici cu subiectul postării lui grosu, nici cu realitatea de fapt) nu au nici o legătură cu discuţia argumentată şi aplicată pe marginea unui posibil plagiat.
din păcate, sunt atâţia isterici şi deviaţi care comentează pe net (fără să-şi dezvăluie adevărata identitate, fireşte) încât mi se face pielea de găină când mă gândesc printre ce oameni mă mişc în unele seri.

Stefana spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Gabriel Daliș spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Stefana spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Mugur Grosu spunea...

am fost rugat de un bun prieten să-i şterg comentariile pe care le făcuse aici, pentru că simpla asociere cu derapajele altor comentatori (nu dau nume) îl dezonorează. îl înţeleg. i le şterg. dacă aş avea de ales, eu aş şterge-o cu totul, nu doar din literatură, dar şi din ţara asta plină de poeţi, comentatori şi atotştiutori care n-au loc de alţii. cum scriam când am deschis acest subiect inflamant, mi s-a făcut MIE ruşine de acest furt intelectual, al cărui autor n-are curajul să şi-l asume nici în al 13-lea ceas. motiv pentru care toate lăturile aruncate dintr-o parte în alta au trecut peste capul meu. şi, inevitabil, mi-au curs mie în cap. nicio problemă, avem apă destulă. este limpede că vinovat, în cele din urmă, este cel care a văzut infracţiunea în plină stradă şi-a avut naivitatea să o reclame. vă amintiţi cum rezolvau miliţienii reclamaţiile de viol? cam aşa: "poate vă împăcaţi! căsătoriţi-vă! o fi fost un motiv, că nu te viola aşa, din senin". da, tot elanul moraliştilor de ocazie (aici sau pe blogurile pe care le administrează) s-a consumat după următorul principiu: infracţiunea în sine este un caz minor, abominabil este doar faptul că a fost reclamată! da, toate astea se întâmplă într-o ţară în care dacă violatorul şi cel violat se căsătoresc, cazul e considerat rezolvat. în timp ce culturile mai evoluate iau în serios şi cazurile de viol dintre soţi, oricât de neserios vi se pare. acolo, însă, justiţia chiar e legată la ochi. în cazul ăsta e chiar mai nasol: pentru că aici miliţienii nici măcar nu s-au ostenit să-i "împace" pe împricinaţi, deşi au insinuat şi asta, că-i o afacere între cei doi. toată osteneala lor se consumă în direcţia reclamantului.
revenind: repet invitaţia mea să vă măsuraţi cu multă grijă cuvintele. în plus, comentatorii anonimi ar trebui să se abţină să-i ia în vizor pe cei care şi-au asumat identitatea. orice astfel de comentariu care face trimitere la persoane va fi şters fără preaviz. din simplu motiv că expunerea e inegală. dacă un comentator nu-şi poate asuma propriile opinii, şi se ascunde sub o mască de latex atunci când intră în casa mea, să se abţină măcar de la conflicte cu ceilalţi invitaţi, altfel va zbura pe fereastră. nu mai stăm la discuţii sterile.

ps. Ovia Herbert a publicat un autodenunţ pe blogul său. e cumplit :) vă invit să-l lecturaţi aici:
http://inhalatii.blogspot.com/2010/01/mugur-grosu-plagiat-de-ovia-herbert.html

tot asa spunea...

gresesti, mugur. abominabil este doar faptul ca nu a fost reclamata ci scalpata.
dar glumitze stim totzi sa facem. nu toate personale.

intreb din nou. si acum?

Mugur Grosu spunea...

acualizare (3):
aşadar.
Ovia a publicat pe blogul său un "autodenunţ": un material în care au fost inserate, în glumă, şi două texte publicate de mine în 2001 şi 2004 (în Haltera cu zurgălăi şi antologia Generaţia 2000). Mărturisesc că, deşi am zâmbit, mi s-a făcut rău: la urma urmei, dacă acceptăm ce s-a spus aici, că proba anteriorităţii nu e suficientă, atunci orice om cu prieteni bine ţintiţi s-ar putea servi liniştit din cărţile altora, afirmând că textele sunt, de fapt, ale sale. Şi nimeni n-ar putea arbitra asta, pentru că declaraţiile celor doi autori s-ar anula reciproc. Şahistic vorbind, după regula asta, toată literatura contemporană s-ar putea bloca într-un şah etern. Interesantă perspectivă.

Mugur Grosu spunea...

@ tot aşa: aş spune că, dimpotrivă, "scalpaţi" au fost "reclamanţii", pentru că anchetatorii de ocazie de pe alte bloguri şi-au consumat toată energia cu rapeluri la (i)moralitatea "reclamanţilor", denunţând natura lor "tabloidă" sau "manelistă", relativizând şi coborând tot acest caz în subsolul epitetelor tari, fara continut dar de mare efect, şi alimentând astfel orice conflict periferic şi irelevant pentru infracţiunea semnalată, fără vreo legătură cu probele administrate deja, sau cu altele, pe care le putea administra singur, dacă tot consuma atâta energie pentru a semnala publicului gravitatea situaţiei.. sigur, mă pot înşela: e posibil ca formulări de o mare fineţe semantică precum "tabloizi, manelisti, antenisti" să joace un rol decisiv în administrarea cazului. îmi pare, însă, teribil de rău că trebuie să mă abţin de la acea investigaţie paralelă, pentru că nu operăm cu instrumente comune - eu nu am televizor din toamna trecută, deci n-am nici cea mai mică expertiză în privinţa funcţiei cuvântului "antenist". bănuiesc că e o probă zdrobitoare, dar nu mă pot exprima. aici nu instrumentam probe comune. le "insturmentam". lucru de la care pot lipsi liniştit.

razvan spunea...

Draga Mugur, nici manelismul, nici urechismul, nici antenismum nu stiu daca sunt imorale. iar ilegale cu atat mai putin. sunt doar irelevante. si neprofesioniste.

dar ma bucur ca incet incet eu devin cel care a venit cu atacuri la persoana. e reconfortant.

by the way, cu Tosa ai vorbit?

Mugur Grosu spunea...

@răzvan: deci avem aşa:
1. o chestie ilegală, plagiatul. asta-i o certitudine, nu din punctul autorilor de vedere, ci al instituţiilor care i-au girat pe fecare separat pentru aceeaşi operă - revista Tomis sau Editura Vinea. una dintre acele instituţii are acum o problemă, din cauza autorului care-a semnat ilict un text care nu-i aparţine. în particular, îţi spun că actualul redactor-şef al revistei Tomis mi-a telefonat azi, cerându-mi un material exact despre acest subiect. am refuzat. sunt convins că au propriile resurse de investigaţii, obiective. numele meu e deja asociat mai mult decât trebuie cu acest subiect.

2. şi mai avem o chestie, pe care-o invoci tu, şi care e "nici ilegală, nici imorală, ci irelevantă şi neprofesionistă". ok, ai identificat-o tu, go for it. preferi să insişti pe ea. nu cred că am priceput despre ce e vorba, dar am încredere că ştii tu mai bine. succes în demersul tău. n-am nimic de spus în plus.

acestea fiind spuse, e c\t se poate de limpede că avem preocupări, viziuni şi criterii complet diferite, poate că trăim şi în lumi paralele, iar unul dintre noi se hrăneşte cu oxigen iar celălalt cu dioxid de carbon. nu văd nicio infirmitate aici. niciun păcat capital. dar dacă nu ne leagă nimic comun, de ce să mai insistăm. eu spun alb, tu spui negru, eu spun "şi aşa", tu spui "aşa, şi?" acelaşi şah etern. aşa că nu te supăra dacă eu, unul, închid subiectul şi nu-ţi mai răspund. speram să apreciezi, măcar, faptul că m-am abţinut şi n-am lăsat nici cea mai mică urmă de trecere pe blogurile tale. nici măcar nu le mai vizitez. dacă tu te simţi bine în acest "colţ de blog", be my guest.

razvan spunea...

Mugur, sper iti asumi in continuare acest gest.
Mi-ar parea rau sa ramana numai un mic scandal de blog.

Cred ca abia acum, dupa ce s-au consumat toate impulsurile razboinice putem sa vorbim despre ce apara copyrightul si ce nu. mai ales in poezie.

nu iti face probleme niciodata nu m-am sinchisit de "simtitul bine", oricate lucruri imi sunt aruncate.

Mugur Grosu spunea...

@răzvan - mi l-am asumat, fără să ştiu, încă de când l-am girat pe primul autor, adică am pariat pe el, propunându-i spre publicare texul la rubrica Pariuri din revista Tomis. dacă m-am înşelat, şi textul era un furt, îmi voi pune cenuşă în cap, şi probabil redacţia Tomis îşi va cere în mod public scuze cititorilor săi. cred că şi editura Vinea, şi colaboratorii săi direct implicaţi, sunt la fel de interesaţi să limpezească acest trist subiect cât mai repede. nu doar autorii, dar şi cei care i-au girat sunt într-o situaţie stânjenitoare - şi-au pus în joc propria credibilitate. printre multe altele...

Mugur Grosu spunea...

actualizare (4): O precizare, pentru cititorii în stele care nu ştiu să citească un titlu: când văd afişul spectacolului Take, Iake şi Cadîr, nu prespun că autorul vrea să-mi transmită că Take = Ianke, sau Ianke = Cadîr. Ci că între personajele astea există o anumită relaţie. Aşa şi aici, avem trei personaje: un plagiat, un debut, un rebut. Şi atât?

Urmuz spunea...

Nu sunt de acord! Eu zic să tăiem nodul, să aruncăm sticla de şampanie şi să lansăm Plagibutul!

cosmin d spunea...

breaking news: Lui Komartin i-a placut un text de Ovia. Asta da stire

clarobscur spunea...

ă-hcrâm... Gabi Mâncu a publicat, pe blogul ei, o replică:
http://numarscame.wordpress.com/2010/01/28/replica-pompierilor-piromani/

Ninel Vranceanu spunea...

Urmaresc acest scandal cu interes dar se pare ca autoarea a gresit flagrant dand acea replica pe propriul blog..
Iata de ce... In primul rand daca setezi Anul si Data in BIoSu' calculatorului apoi Anu' si Data in Windows si apoi creezi un fisier sau scrii un disc.. ele apar cu data setate de tine
Deci daca eu acu' imi setez la calculator in BIOS 10.1.2007 si in Windows 10.1.2007 si creez un fisier, acel fisier va avea data pe care am pus-o eu. Chiar daca in realitate suntem in anul 2010 va aparea totusi data setata de mine. La fel e si in cazu' scrierii unui disk cd sau dvd... va aparea 10.1.2007. Ceasul biosului si al windowsului reprezinta reperul pentr toate operatiunile de pe un calc.
Deci de unde stim noi ca Gabi Mancu nu a schimbat ora in windows si in bios, a creat fisierul acela, apoi a scris cdul sau dvdul pe care zice ca il are? Nu avem de unde sti.. in instanta nu are nicio valoare si niciun expert in informatica nu va acorda veridicitate acestei probe. Nu's de partea nimanui dar va zic ca sa stiti. Orice pusti cu calculatoarele va poate confirma.
Iar printscreenul acela nu dovedeste nimic. Nu apare userul lui Claudiu Tosa.. e un anumit 'smoke' care ii zice ceva unei anumite mancu gabriela.. juridic nu are nicio valoare.. ceea ce insa poate face Gabriela Mancu e sa obtina o declaratie pe proprie raspundere data in fata unui notar de catre claudiu tosa sa o scaneze si sa o puna pe blog si asa poate o va crede cineva.. altfel, raspunsul gabrielei dupa mine nu o avantajeaza deloc. ba dimpotriva arata ca nu prea e in tema..

Anonimus per Scorillo spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Mugur Grosu spunea...

actualizare (5): Am o veste tulburătoare. Azi, la lansarea antologiei "iubirea e pe 14 februarie", am avut ocazia să întâlnesc un alt martor, care mi-a confirmat, privindu-mă în ochi, o informaţie pe care nu o făcusem publică, pentru că nu o ştiam direct de la sursă şi aş fi alimentat inutil alt scandal. Azi mi-a confirmat chiar autorul, cu vorbele sale. E oribil ce o să vă anunţ, dar în poemul de la final mai e un fragment plagiat, care apartine, de fapt, Elizei Nicolaina:

”am fost întotdeauna lângă calea ferată. am privit trenurile de marfă cărând scânduri şi blocuri de marmură şi seminţe de brad. de multe ori dincolo era un drum de noapte pe care îl priveam uimită. stau lângă calea ferată. frica este alături. mi se lipeşte de toate degetele. buricul tău luceşte. îţi rănesc umerii.”

Singura diferenţă e că în volumul Garielei textul e frazat diferit, cuvintele sunt identice. Nu mai spun că sună diferit de restul poemului - o voce care apare şi dispare ca o nălucă.

Eliza mi-a spus că a scris acel text prin 2003, poate şi mai devreme! Fragmentul acela fusese citat de Ovia într-un material mai amplu, şi probabil a fost preluat "la pachet", când i-au fost "împrumutate" şi textele sale. Îmi este greu să cred că şi Ovia, şi Cătălina şi Eliza mint cu neruşinare. E din ce în ce mai urât, nu mai vreau să aud de acest subiect.

razvan spunea...

Draga Mugur,
poate ca o sa razi dar mie abia acum mi se pare un subiec interesant. Asa cum ai vazut probabil in raspunsul de pe blogul gabrielei, pozitia mea este radical diferita de ceea ce o intereseaza pe gabriela.

M-am gandit la cea mai simpla modalitate in care se poate rezolva acest scandal.

Spune-mi, din punct de vedere legal, al drepturilor de autor, crezi ca este vreo deosebire intre versurile pe care le scrie cineva si formularea cuvant cu cuvant a unei stiri?

Mugur Grosu spunea...

se putea "rezolva" fara circ, printr-o discutie fata in fata, cu cativa martori alesi pe spranceana, ca la duelurile dintre oameni onorabili. dar ei nici macar nu au vrut sa vorbeasca la telefon! gabriela mi-a spus sa-i transmit eu lui ovia sa o sune, ca ea nu il suna pe el, si tot asa. tu crezi ca daca faceai un soi de talk-show cu amandoi la Poetici, iar tu in postura de moderator, iesea mai bine? sunt convins ca ai propriile motive sa crezi asta, nu le pun in discutie, iti spun doar opinia mea, poate irelevanta: din moment ce ei sunt tot in faza negarii, cred ca tot circ iesea, o spalare de rufe transformata-n spectacol, mai lipsea doar sa fie totul transmis in direct la TV...

in ce priveste povestea cealalta, cu drepturile de autor in literatura vs. presa, cred ca intrebarea e prea generala, sau poate ea contine deja un raspuns. oricum, cred ca mergem prea departe. intre presa si creatia literara sunt prea putine lucruri comune - chiar daca ambele implica, la un momentdat, scrierea, si un anumit nivel de raspundere al autorului, inclusiv in fata legii. apoi, se presupune ca presa de stiri opereaza cu informatii de interes public. chiar si asa, mi se pare de bun simt sa citezi sursa, nu vad nicio problema sa recunosti meritul celui care-a semnalat subiectul. dar stiu infinitele discutii si interpretari pe care le-au gasit cei chemati sa justifice de ce nu citeaza o sursa. stiu din experienta, din trustul in care-ai lucrat si tu, ca ni se INTERZICEA sa pomenim sursa daca era vorba de un trust concurent, sau caruia nu doreau sa ii faca reclama, desi ne vedeam obligati sa "reeditam" munca altora, adica sa schimbam nitel ordinea cuvintelor in fraza, sa reformulam, cat sa nu se poata spune ca am facut un simplu copy-paste. adica sa ne atribuim munca altora cu efort minim. nu am facut niciodata asta - chiar daca legea mi-ar fi permis, mi se parea profund incorect. si trebuia sa depun eforturi suplimentare ca sa fac o treaba curata, chiar daca, in calitate de editor, nici macar nu-mi puneam undeva semnatura, ci puneam totul in gura celui care citea de pe prompter. de altfel stii bine ca mi-am dat demisia, dintr-o suma de motive si mai nasoale... bun. insa in aceeasi institutie ni se cerea vehement sa citam, cu orice ocazie, surse din acelasi trust cu noi. sa le facem, adica, reclama, cat se poate de agresiva. despre asta e vorba! stii ca-i o practica generalizata in televiziuni. astea nu sunt "intamplari", ci tin de o anumita politica, bine pusa la punct. altfel, ce nenorocire ar fi sa citezi munca altuia? nu cred ca-mi diminueaza in niciun fel meritele, ci permit publicului sa inteleaga direct unde-s meritele mele, si motivul pentru care in competitia dintre trusturi mi-am castigat o anumita credibilitate si merit o anumita pozitie intr-o ierarhie care, la final, imi aduce si anumite foloase materiale, mai mari sau mai mici ca la altii.
altfel, nici nu cred ca era nevoie de legi pentru asta. e doar o chestiune de bun simt. si cred ca asta intriga mai tare ca furtul

Eliza spunea...

fragmentul citat de Mugur este dintr-un text embrionar schitzat prin anul 2001 - 2002. tin sa precizez ca nu este un poem efectiv. Ovia obisnuia sa-mi preia cu ghilimele fragmente din mailuri, sms-uri, notatii, chiar poeme. nu stiu cat din acel fragment a ajuns in alt context literar si nici pe ce cale. ma refer in aceasta interventie strict la fragmentul citat de Mugur si strict in forma care apare pe blogul lui. nu stiu nici cum a ajuns la Mugur.
despre acest scandal am aflat aseara cu amuzament, de la Cosmin Dragomir si am citit mai mult despre, cu tot mai multa dezamagire,astazi.
pentru a evita orice confuzie acesta, strict, este fragmentul la care ma refer:

am fost întotdeauna lângă calea ferată. am privit trenurile de marfă cărând scânduri şi blocuri de marmură şi seminţe de brad. de multe ori dincolo era un drum de noapte pe care îl priveam uimită. stau lângă calea ferată. frica este alături. mi se lipeşte de toate degetele. buricul tău luceşte. îţi rănesc umerii.”

Mugur Grosu spunea...

mulţumesc foarte mult, Eliza, pentru clarificări:
este foarte simplu, textul tău apare în volumul Gabrielei Mâncu, la paginile 71-72, în acelaşi mare poem de la final unde se afla şi textul lui Ovia. cuvintele sunt identice, doar şezarea în pagina e diferită, şi au dispărut semnele de punctuaţie:
"am fost întotdeauna lângă calea ferată
am privit trenurile de marfă cărând
scânduri şi blocuri de marmură şi seminţe de brad
de multe ori dincolo era un drum de noapte pe care
îl priveam uimită

stau lângă calea ferată

frica este alături
mi se lipeşte de toate degetele buricul tău luceşte
îţi rănesc umerii"

case closed?

Eliza spunea...

iti multumesc pentru precizare Mugur.
mi se pare ok ca ai luat atitudine.
nu intru in alte comentarii, din punctul meu de vedere totul e acum evident.

quasiote spunea...

Nu este plagiat, ci un nou gen literar, colajul poetic. :))

uhitto spunea...

o sa apara acum un dvd din 1800 toamna cu fragmentul cu pricina...

razvan spunea...

corect mugur, foarte corect.
si colajele tale cu fragmente din articole?
nu au sursa nu au ghilimele. si, sunt sigur ca ti-ar fi fost foarte greu sa obtii acordul. ce sunt?

din punct de vedere al copyright-ului spun. care, in ciuda tuturor "opiniilor" are formulari destul de clare.

clarobscur spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Mugur Grosu spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
clarobscur spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
clarobscur spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
clarobscur spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
uhitto spunea...

asa e cind calci pe bataturi instituitii, musiu mugur.

ce ti-o fi trebuit sa pui intrebari existentiale divelor dvd-urilor in floare, la umbra carora puteai si matale sa te adapi de la izvoarele nesecate ale alcatuirilor poeticesti colationate de colectivul impingator?

ma gindesc ca urmatoarele aparitii ale domniei tale vor fi "aplaudate" din belsub cu circoteli asortate si te vei trezi din fruntea bucatelor pe la coada mesei, daca nu cumva vei fi retrogradat la "pisat contra vintului".

dupa cum suna luarile de cuvint ale participantilor la festinele bugetare iti vei face rost de zimbete de complezenta si arondari la "mai vedem noi".

in curind vom afla amanunte picante despre cum ai apucat de-ai scris oarece carti plagiind dex-ul...

p.s. sunt dezamagit. nu atit de indoielile firesti de la inceputul discutiei ale unora, cit de lipsa de responsabilitate la final unde ar fi trebuit sa se spuna clar si fara echivoc sau sofisticarii dezincriminatorii ca duduia a plagiat ordinar si lipsa ei de raspuns imediat a fost doar o cautare de "dovezi" bune doar pentru analfabeti in ale pc-urilor.

Mugur Grosu spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
claudiu k. spunea...

nu v-a luat mult, iată, ca să ajungeţi şi la răfuieli personale. mugur, e dezolant. ţupa scrie câteva rânduri şi tu te lăţeşti pe jde pagini să-l contrazici sau să mături pe josul acestui blog cu el. şi mai vine şi căţelul ăla care n-a scris un rând memorabil la viaţa lui să arunce cu scăpău în ţupa? ţie îţi place bălăcăreala asta? ai nevoie de asta?

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
razvan spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
sora_de_razboi spunea...

Ce carnaval. Mugur, tu investesti mult prea multe bune intentii aici. Cu cit mai logic si rational incerci sa fii, cu atit mai adinc sapa manipulatorii. Pentru ca ei au nevoie disperata sa gaseasca ceva care sa acopere mizeria pe care incearca sa o ascunda. Cit despre faza cu hotul care striga "hotul", e arhetipala. Hehe, singurii cu adevarat relaxati dintre cei care s-au implicat in povestea asta sintem eu, Ovia si Eliza. Pe Mugur inca il afecteaza prea mult aberatiile manipulatoare.

Recomandare: jucati Asasin. O sa va foloseasca cind intrati intr-o fundatura. Plus ca-i haios.

sora_de_razboi spunea...

Haha, tocmai am vazut inca o data un detaliu care-mi arata cum oamenii scufundati in nisipuri miscatoare fac greseli neasteptate si necontrolate, desi mici si aparent neimportante, cind incearca sa sustina prostii. Asa se dau de gol. Nasol moment pentru ei. Amuzant pentru cine n-are nimic de pierdut pentru ca stie adevarul.

Mugur Grosu spunea...

fraţilor, fiii lui Dumnezeu sau Mowgli, gata! nu mai dialogaţi cu mine, am ieşit de aici. e un dialog al surzilor. nu mai ţin să spun nimic despre acest subiect. nu am ce căuta nici în aceeaşi discuţie cu voi, nici în aceeaşi literatUră. nu mă simt bine acolo. motiv pentru care, dragă Claudiu Komartin, te rog să nu te superi prea tare, dar voi lipsi de la evenimentul acela de la mall unde m-ai invitat să citesc şi care va avea loc peste 11 ore. pur şi simplu nu am ce căuta acolo. şi, probabil, în multe alte asemena locuri - lucru pe care abia încep să-l descopăr. şi mă simt bine cu asta. mi-e foarte bine. ceea ce vă doresc şi vouă.
chiar nu vă mai răspund.

clarobscur spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
clarobscur spunea...

mi-am scos cuile bătute aseară, au rămas găurile. măcar ele, găurile, să fie "memorabile", k :)

irin spunea...

bă Ţupa, tu ori eşti prost ori eşti drogat, cum te-am vazut ultima oara, să mor io. dacă tu îl găseşti pe ziaristu care să revendice ştirea că "Troleu 43 s-a spanzurat cu cordonu de la capot", îţi cumpăr 10 kile de iarbă. ţi-a zis omu că n-a preluat ştiri ci ca a decupat cuvinte din ziare dar te faci ca nu auzi si dai inainte cu copiraitu. esti praf, e clar ca nu mai ai munitie, daca ai ajuns la atacuri de-astea penibile. si cand ti-a raspuns omu, sare bou alalalt, ca cica cacat, ce naspa, vorbeste prea mult. cu voi oricum o dai, tot voi aveti dreptate. mori, ba. MURITI!

as it is spunea...

e aiurea sa faci discutii paralele la o postare cu un subiect cat se poate de clar. pt. mine e si mai simplu: Eliza nu ar minti, iar Ovia are dovada anterioritatii punerii in circulatie a poemului lui. poemul lui Gabi e un colaj din cele doua plus versuri adaugate ulterior. nu a mentionat acest lucru nicaieri in carte si a gresit. imi pare rau ca s-a intamplat asa cu volumul ei de debut si ca ea reactioneaza cum reactioneaza.

domnul Tzone va da un comunicat care sper ca va lamuri oficial lucrurile.

Anonim spunea...

oameni buni trezirea!!! ce'i cu vrajeala asta ?! doar ce am vorbit cu Tosa la telefon si a zis clar ca el NU A DAT nici o dezmintire pe messenger. ba mai mult pe 27 ianuarie i'a dat eroarea aia de messenger "you have been signed in from another machine" apoi nu i-a mers internetul cateva ore.
vorbiti intai cu omul ca sa nu ziceti ca va mint si nu va mai incredeti in toate rahaturile postate ca sa va prosteasca !!

Claudia spunea...

Colaj? Aşa numiţi mai nou plagiatul, colaj?! Nu v-ar fi ruşine obrazului, ne faceţi din vorbe ca ultimii bişniţari!

as it is spunea...

(am spus ca n-a mentionat, am spus colaj, deci am spus plagiat)

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Claudia spunea...

@as it is: a, ok. spre deosebire de dvs, alţii s-au dat peste cap să minimalizeze furtul, inventand fel de fel de subiecte paralele şi digresiunil irelevante pentru cazul ăsta

claudiu k. spunea...

trist, oameni buni, trist

CRT adevarata calitate spunea...

sfat: sa nu va fileze si politia de acuma, politia ne ridica la ceruri de-acum...

semnat CRT.

Ps: claudiu vad ca urmaresti cu foarte mult interes ceea ce se intampla inseamna ca chiar te-ai simtit penibil. Vreau sa ajungem la 200 de comentarii. Altfel pentru ce toata aceasta agitatie si ca target mi-as dori chiar sa depaseasca 200 de comentarii aceasta postare. Chemam CNN-ul si o dam si pe money channel.

poeticile mundanului spunea...

ooo, Tupa, cit te-ai chinuit tu sa omori Generatia 2000! uite ca pina la urma ai si reusit!! si-ai inceput chiar cu tine. Jesus Maria, ce-nseamna perseverenta!

Poezia multilateral dezvoltată spunea...

dragă redacţie, tocmai am scris o poezie. mi-a luat doar 1 minut, aşa că dacă-ţi place promit să mai scriu. sper să-ţi placă! e un experiment. un nou concept revoluţionar.

"pe străzi pestriţe

pe străzi pestriţe
între corpurile transpirate
pline

mi se pare că înjur sau că rog frumos
să se oprească zgomotul
percuţiei salivare
şi vocea diluată cu

maioneză

aici pe stradă SIGUR vorbesc despre
canapele când mi se taie picioarele
în mijlocul străzii ca o

maioneză

nimeni nu are mai mult

revăd acolo corpul
prăbuşit printre scaieţi gângănii tufe de cimişir şi
maioneză

am în minte glezna aceea subţire
şi pulpa albă

au trecut aproape doi ani
este vară din nou un anotimp copleşitor

iar furia ei bine
furia mi s-a domolit
distilată prin atâtea lucruri şi vorbe şi
maioneză

sunt un om politicos şi singur"

redactia spunea...

vai ce text... intertextual!

maioneza :)) m-am prapadit de ras

Anonim spunea...

oameni buni, cine-i komartin? vreau neaparat sa-l cunosc. claudiu komartin, te rog mult, vreau să ne cunoastem. am ceva foarte important sa-ti comunic. lasa un semn aici cu o adresa de mail pentru ca vreau sa iti spun ceva ce te va limpezi in cautarile tale. stii tu la ce ma refer

Poezia multilateral dezvoltată spunea...

draga redactie,
vai ce mă bucur că v-a plăcut! dacă vreţi, mai trimit! până mâine veau să scot un volum, şi să-l propun la o editură spre publicare. credeţ că am vreo şansă? pupici!

şlomo spunea...

Această postare este posibil să devină o nouă postare “cult” . Aşa cum există filme cult, cărţi cult, femei cult, barbaţi cult, curente cult etc şi o postare poate deveni cult. E un nou termen cu nuanţele care urmează să apară

Poezie multilateral dezvoltată (2) spunea...

Câtă suferinţă!

Câtă suferinţă poţi îndura înainte de-a ajunge
om mare şi bogat!
ţi-am promis cu ocazia ultimului sărut că am să cumpăr
o maşină americană aerodinamică de treierat
aerul e bâhlit de la bocancii tăi vechi lăsaţi pe pervaz.
acum îi ţii lângă pat şi visezi că într-o dimineaţă te vei scula
îi vei încălţa şi vei ieşi din pământul proprietar care urcă în tine
victorios şi umil
acum trăim cu totul deplasaţi
dar ăsta este paradisul invers
urina lui adâncă şi binecuvântată

iubesc bocancii tăi vechi
de câte ori te văd sălbatică şi mare cu picioarele groase
cu ceva din ridicolul oamenilor blonzi
plină întotdeauna de impertinenţă tăcută şi de mirare
iubesc pielea lor roasă şireturile rupte
şi tălpile ferfeniţite
pentru că sunt o parte din tine
sunt o parte din respiraţia ta întretăiată
seara în vatra caldă cu buzele plină de mămăligă
năduşiţi
vom face copii
din veninul gros pe care îl scuipi cu năduf
în ligheanul de lângă pat

tu eşti bocancii tăi ponosiţi
şi nu mai fuma atât
să nu ajungi într-o lume întunecată

încheietura îngălbenită a mâinii tale
se-ntinde după bocancii iubiţi
cum se întindea cândva după toporişcă sau fierăstrău

femeia de serviciu le ştie pe toate
ea chiar poate să evalueze

se unesc punctele stingem lumina
nu facem consum

Anonim spunea...

Poetizam poetizam, da' o lege mai citim si noi? http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/8_1996.php/

Ca baiatu' a avut o problema clara si voi o dati prin par. Ca daca vrem drepturi de autor ne trebuie mai intai proprietate, nu? Si ce-ar fi sa incepem cu proprietatea sensului cuvintelor pe care le folosim.

plagiat? hm, cam tehnic. Dar nu va faceti probleme si altii si-au prins urechile. Bine, nu au dat si pe nas ceea ce trebuia sa dea pe alta parte. dar daca nu va incordati, se duce in directia in care trebuie.

noname spunea...

n-as vrea sa dezamagesc pe nimeni, nu ma asteptam la asa ceva.
dar am un mail cu manuscrisul lui ovia, de acum cativa ani in care e textul cu pricina.
deci, e tare trist. gabi m-a dezamagit profund.

Anonim, dar sa stiti si voi spunea...

Art. 4.
(1) Se prezuma a fi autor, pana la proba contrara, persoana sub numele careia opera a fost adusa pentru prima data la cunostinta publica.

Art. 13.
Utilizarea sau exploatarea unei opere da nastere la drepturi distincte si exclusive ale autorului de a autoriza:
a) reproducerea integrala sau PARTIALA a operei;

Art. 16.
Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza traducerea, publicarea in culegeri, ADAPTAREA, precum si ORICE ALTA TRANSFORMARE A OPEREI SALE PRIN CARE SE OBTINE O OPERA DERIVATA.

Ovia Herbert spunea...

sunt aici. aştept revelaţii

câinele şlomo spunea...

cainele şlomo se trezi intr-o dimineata gândac. blana avea o culoare ciudată. vorbea putin raguşit... încă înţelegea limbajul oamenilor

Haralamb Apostoloaiei spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Haralamb Apostoloaiei spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
pt. anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Ilarion spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Haralamb Apostoloaiei spunea...

redactia
am scris un haiku ce parere aveti despre el?

ploua cu himene transcedentale
iar noi ne sarutam necontenit.
lumea era numai a noastra.

(©)Haralamb Apostoloaiei

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
237 spunea...

Amin? :)

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Mihaela spunea...

Foarte penibil. Eu nu cred că printscreenul acela dovedeşte vreun lucru. Să demonstreze Gabriela Mâncu că era Claudiu Tosa cel cu care vorbea. Eu mă îndoiesc că era el. Şi oricum n-are nici o valoare proba. Penibil de-a dreptul penibil. Şi povestea cu cdul este la fel, schimbi ceasul la computer şi îţi arată pe fişiere şi cduri ce dată vrei tu. Mi se pare însă grav faptul că nu există un punct de vedere oficial al Revistei Tomis. Deşi instinctul îmi spune ca vom asista la un compromis de cea mai joasă speţă între Revistă şi editura cu pricina. În România cel puţin e la modă.

Anonim spunea...

Ovia, revelatia:
tu cand spui:
am fost plagiat
sau
nu am fost plagiat.

?

Claudia spunea...

@237: amin!
Mărturia de ultima ora a Elizei Nicolaina a daramat tot esafodajul pateticei aparari. Aici nu mai e loc de intors. Un furt grosolan, cuvant cu cuvant, fara nicio contributie din partea autoarei, exceptand faptul ca a sters semnele de punctuatie.. Nu stiu daca ultima proba a fost intentionat tinuta secreta pana acum, dar a avut efect, si e utila intr-un sens mult mai larg decat banalitatea ca un autor necunoscut a plagiat niste pagini in cartea sa de debut. Ne ajuta sa intelegem sistemul, mecanismul de complicitati si ticalosii, de obicei bine tainuite, care crediteaza astfel de nulitati. Nu stiu cat de regizata a fost actiunea, dar faptul ca probele au aparut pe parcurs ne-a ajutat sa vedem ce construct complicat si pervers au tesut plagiatoarea si cei care-o apara, dovedind ca n-au nicio limita, ca nu s-ar da în lături de la nimic să parvină ori să-şi menţină poziţiile. Au parcurs toate etapele ipocriziei, ca cei mai veroşi politicieni:
- faza negării
- faza dezinformării
- faza relativizării
- faza insinuării
- faza discreditării
- faza teoretizării
si diverse combinaţii între toate acestea, la infinit, până va obosi subiectul şi intoxicarea îşi va face efectul. Nu şi aspura mea. E un plagiat clar, dovedit cu asupra de măsură, şi cred că singurii interesaţi să lungească discuţia cu fel de fel de aberaţii şi divagaţii care să ne abată de la fondul problemei sunt plagiatorii – autori şi complici.

Claudia spunea...

Încă ceva, în spiritul jocului propus mai sus de cel (sau cei) care semnează Poezie multilateral dezvoltată:
Să acceptăm ideea penibilă că un text modificat, pe ici pe colo, ar fi o operă distinctă, care-i aparţine prelucrătorului (deşi legea interzice clar preluarea, fie şi parţială, a operei cuiva, fără acordul acestuia, în scopul obţinerii unei "opere derivate”), cum s-a întmplat cu textul lui Ovia, din care au fost tăiate nişte cuvinte balast şi care a fost integrat într-o „operă” mai mare - în care, întâmplător, mai conţinea un text plagiat, de data asta cuvânt cu cuvâtn. Ei bine, în cazul ăsta textul trebuia semnat de redactorii cărţii, cei care au tăiat şi adus felurite modificări, cât de mărunte, versiunii originale predate la editură de Gabi, pentru că, prin munca lor, s-a obţinut o „operă derivată”, asupra căreia Gabriela Mâncu nu mai avea niciun merit... Poate de-aia se şi agită aşa "avocaţii" ei, văzuţi sau nevăzuţi, agăţându-se de orice alte pretexte sau mici scandaluri decât fondul problemei. Jenant

Anonim spunea...

Este interesant sa spui plagiat clar si tot restul cand nu ai citit textul Elizei, ea insasi spunand cu totul altceva decat spui tu.

Ba chiar Ovia insusi continua sa nu spuna daca a fost plagiat sau nu.

Tocmai de aceea o problema legala se rezolva legal. nu dupa pareri ale prietenilor prietenilor prietenelor.

altfel, tabloid placut.

Claudia spunea...

DEX 98:

PLAGIÁ, plagiez, vb. I. Tranz. A-și însuși, a copia total sau PARŢIAL ideile, operele etc. cuiva, prezentându-le drept creații personale; a comite un furt literar, artistic sau științific.

Domnule Anonim, interesul dumitale directionat evident spre persoane e grăitor. E tot ce vă interesează, atacul la persoană, discreditarea, batjocorirea sau intimidarea sa cu orice preţ şi orice glumiţă, mai ales dacă v-aţi camuflat confortabil si aruncaţi cu fitile anonime. Cuvântul „tabloid”, strecurat ca musca în lapte aici, spune însă destule despre dvs. La fel de bine cum înainte vă preocupau mai mult "travestiţii" decât furtul şi însuşitea de foloase necuvenite. Dincolo de dovezile de mai sus, printuri, adică ce vede fiecare cu ochiul liber că a ieşit de sub tipar sub altă semnătură, declaraţiile celor doi plagiaţi sunt evidente, sunt în limba română, de maxim bun simţ şi fără echivoc. şi ficare înţelege destul de limpede ce dvs. vă faceţi că nu înţelegeţi. Dar poate nu avem aceleaşi preocupări intelectuale, poate aveţi vreun plan secret, paralel, iar tabloidul e chiar la dvs. în braţe. succes şi cât mai mulţi neuroni

Mihaela spunea...

Eu mai am o nelămurire. Ştiu că în general cele mai bune minciuni se clădesc pe adevăruri. Adică, aşa cum scrie în printscreen, Claudiu Toşa chiar să fi fost împreună cu Gabriela Mâncu la Constanţa timp de 3 săptămâni. Fapt ce naşte următoarea întrebare:
Nu cumva Gabriela Mâncu la Constanţa şi-a lucrat şi Manuscrisul cu pricina ? Şi nu cumva Claudiu Toşa, stând atâta timp cu ea acolo, a văzut conţinutul acestuia ? Conform printscreenului ea recunoaşte că a scris la Constanţa. Amândoi sunt scriitori (mă rog mai degrabă el decât ea) sigur s-a consultat cu el. El ar trebui să ştie dacă în acel Manuscris erau incluse de la bun început creaţiile lui Ovia si Eliza, sigur l-a citit şi le poate recunoaşte. Şi dacă este aşa, înseamnă că Gabriela Mâncu a premeditat îndelung această faptă şi nu se poate vorbi deci de vreo greşeală! Eu fac un apel oficial către semnatarul acestui articol să încerce să îl găsească şi să stea de vorbă cu Claudiu Toşa. El ar putea lamuri tot. Şi bănuiala mea se bazează şi pe faptul că acesta încă nu a dat niciun real semn de viaţă.

mitomanie spunea...

Medeea Iancu infirmă versiunea lansată cu jumătate de gură, prin amabilitatea prietenilor, de Gabriela. N-a intervenit în această discuţie din bun simţ, să nu-i fie şi ei terfelit numele, şi pentru că dovezile erau deja evidente. Pentru că nu i-a ajuns doar furtul, Gabi Mâncu s-a îngropat în minciuni şi lături

Mugur Grosu spunea...

Dragă Mihaela,
M-am detaşat de acest subiect, şi e bine. Din punctul meu de vedere, ce-a fost de spus s-a spus, deja, foarte limpede, cu probe, cu declaraţii şi cu foarte multă bună credinţă. Pot lipsi liniştit de la restul spectacolului, pe care-l găsesc deplorabil, şi pe care anumite fiinţe au interesul să-l întreţină: le şterg, periodic, mizeriile, glumiţele cu direcţie şi atacurile la persoană, lansate la umbra anonimatului, şi deja e prea mult. Mai sunt şi presiunile, zilnice, de o perversitate greu de pătruns. De parcă aş fi încălcat te miri ce omerta literară, şi-acum e musai să fiu executat exemplar. Ştiam în ce mă bag, şi tocmai de-aia-mi păstrez cu grijă resursele de luciditate, calm, umor şi simţ al ridicolului. Să-ţi dau un exemplu: recent am primit un e-mail misterios, din partea cuiva care semna Claudiu Toşa, nume care figura şi în adresa lui de e-mail. L-am invitat să îşi asume în public ce îmi spunea mie, şi nu mi-a răspuns. Caz în care, oricât de preţioase ar fi fost informaţiile aduse de el, pe mine nu mă interesau (Oricum, pastişa semnalată mai sus, sau cum vreţi să-i spuneţi, nu şi-a mai găsit loc în volum, din motive care îmi scapă) . Nu mă interesează bârfele, nu-mi întemeiez argumentele pe informaţii de budoar, nu colectez zvouri, nu fac presupuneri, cu atât mai puţin poliţie literară, şi am mai spus asta. Faptul că cel ce-mi scrisese sub numele şi ID-ul Claudiu Toşa n-a făcut încă nicio declaraţie publică are o oarecare relevanţă: ori este cine pretinde că este, dar are motivele sale să tacă,şi nu văd de aş vorbi în numele lui, ori este o mizerie, ca multe altele, menită să mă discrediteze, în cazul în care aş fi atât de tâmpit să mă grăbesc să arunc cu acuzaţii în urma unui e-mail otrăvit. Cam aşa îşi imaginează că vor încheia cazul acele triste fiinţe. Atât îi duce capul. Atât de jos au ajuns.
Repet, în ce mă priveşte, acest subiect e închis.
Special pentru secţia agitaţi: încetaţi. Nu vă pot ajuta. Încercaţi la domnul cu şublerul :)

Jegg spunea...

Am fost pe blogul ăluia şi m-am crucit. Păi Gabi n-a avut nici măcar până acum bunul simţ să recunoască sursa textelor "împrumutate", să scrie adevărul gol goluţ, fără echivoc "da, oameni buni, am lucrat pe textele Elizei şi "ratatului" ăla de Ovia, da mi-a fost ruşine să recunosc". Nu a clarificat nici până acum împrejurările în care s-a ajuns aici. În schimb îl bagă la înaintare pe blegul ăla să teoretizeze înşelăciunea şi furtul: că dacă-ţi fur portofelul, dar arunc mărunţişul şi bag în el nişte carduri de-ale mele, portofelul devine al meu!!! Observi? Asta mi se pare şocant! În timp ce ea susţine că totul îi aparţine, că a scris totul din capul ei (şi are şi dovezile pe un cd, da' lumea îi rea şi minte şi vrea să o distrugă), ăla delirează cu intertextu', opera care devine altceva dacă tragi un pârţ, similarităţi celebre şi situaţii ipotetice. Ca şi cum Gabi ar fi oferit nişte informaţii minime pentru o bază de discuţii, dincolo de dezvăluirile comentatorilor de aici. Au rezolvat-o cu etica, neimportant, ceva gen "să vă esplic io bă cât de proşti, de nesimţiţi şi needucaţi sunteţi că nu pricepeţi fineţuri d-ăstea cu furgăsirea bicicletelor şi revopsirea". Dacă ne prinde o dăm pe intertexte, ha-ha-ha. Şi dacă nu, tot autor cinstit te numeşti. Oricum, meriţi premiu'. Mihai Eminescu direct. Adică urmaşa lu' Eminescu, da' cu ţâţe, mânca-ţ-aş!

Medeea spunea...

Buna,

Puteti sa nu ma amestecati in mocirla asta?
Claudiu, abtine-te mai bine.
Te rog sa nu mai faci supozitii despre niste lucruri pe care nu le cunosti. Ma jignesti.

In alte ordine de idei, va rog, daca nu stiti despre ce e vorba, nu ma amestecati si pe mine.

Nu, nu am scris nimic cu Gabi, textul este al lui Ovia. Nu am scris astfel de poeme. Ma uimesc supozitiile si indrazneala cu care scrieti aici despre mine.

Nu, nu am murit, inca nu mitizati.

Jegg spunea...

Medeea, nu ei, ci Gabi te-o amestecat în mocirlă! I-a hipnotizat pe prostănacii ăia cu cosiţiele ei inocente şi alte substanţe despre care nu facem vorbire aici, că voi aţi scris împreună textul ăla şi alte legende ale olimpului. Şi ăia au pus boticu' şi să vezi ce teoria intertextului a ieşit de aici, mamă mamă, teză de doctorat! Şi de fapt v-a făcutără pe tăţi la buzunare şi la moral! Ha-ha-ha! Ha-ha-ha-ha!

razvan_tupa spunea...

oki. mie tot mi se pare suspecta buna credinta care nu prezinta decat o singura parte a celor implicati.

Eliza spunea...

dupa ce am trecut prin diverse stadii ale dezamagirii, perplexitatii, furiei, dezgustului consider ca trebuie sa avem un deznodamant al acestei povesti urate.

am afirmat deja, vineri seara, ca textul citat de Mugur in ghilimele imi apartine. este un text in lucru, de sertar, preluat mai de mult de Ovia, mereu cu ghilimele.

o afirm din nou.

ma asteptam la o replica a autoarei GD.

nu mai sunt dispusa sa astept.

propun o dezbatere publica, o discutie sau o alta forma de confruntare, in cadru legal a chestiunii, oricand, oriunde. cu cat mai repede, cu atat mai bine.

lucrurile nu pot ramane asa.

nu pot admite ca un text al meu sa fie folosit oricand de oricine. sau un text al unui alt autor.

in plus, sunt oameni care au fost blamati si acuzati pe nedrept pentru ca au incercat sa restabileasca adevarul.

daca vom lasa lucrurile asa, tot timpul va pluti asupra noastra ca si breasla/casta un aer nesanatos de lehaminte, compromis si promiscuitate creativa si morala.

Eliza

Eliza spunea...

revin

dupa o convorbire cu reprezentantul editurii Vinea.

editura aduna in acest moment probe si va veni cu un punct de vedere oficial in maxim 10 zile.

linistitor, firesc, responsabil

..

E

electroKardiogramm spunea...

parerea mea este ca va grabiti cu acuzatiile si s-ar putea ca mugur grosu si toti cei ce au facut afirmatii fara dovezi (eu pana acum nu vad nicio dovada care sa reziste intr-un tribunal) sa se trezeasca cu procese pe care sa le piarda

si asta nu ar fi nimic dar cheltuielile de judecata si despagubirile pentru injurii sunt destul de mari

eu dupa cate stiu pana o instanta nu da un verdict definitiv inculpatul este considerat nevinovat

ce va faceti daca se dovedeste ca este nevinovata? in instanta? va vindeti casele masinile unii dintre voi si lenjeria intima hainele de duminica banii de tigari ca sa acoperiti cheltuielile?

e material aici pentru cateva procese bune cu daune morale la greu la cate jigniri se gasesc in subsolul acestui text

electroKardiogramm spunea...

"saracul cu duhul da vina pe altii, cel ce incepe a se lumina, da vina pe sine, iar inteleptul, nici pe altul, nici pe sine" - Epictet



lasand la o parte ca nu ma asteptam ca nume asa sonore ale literaturii contemporane sa injure ca la usa cortului

lasand la o parte cei 7 ani de acasa

dovediti inca o data in plus ca sunteti tributari mentalitatii de tip balcanic si ca va place scandalul

problema e simpla o instanta va da un verdict nu e nevoie de circul facut aici nu foloseste nimanui dimpotriva

Mugur Grosu spunea...

[actualizare 6]:
Editura Vinea a confirmat că în momentul de faţă culege informaţii şi documente de la părţile implicate şi că în cel mai scurt timp va lua o decizie, pe care-o va anunţa într-un comunicat oficial.

Până atunci, orice alt comentariu mi se pare de prisos. Vă rog să vă abţineţi, în special de la ameninţări, atacuri, insinuări, jigniri, strănuturi cu direcţie sau (vorba unui omniscient în viaţă) "urechisme" şi alte subspecii ale părerismului. În caz de forţă majoră, acţionaţi lămâia

Dan Carlea spunea...

O cunosc pe Eliza Nicolaina. Scrie si poezie si proza, face si critica literara.
Pentru mine nu e nicio indoiala care e adevarul.

Interesant este de cercetat daca nu cumva mai exista in cartea cu probleme si alte bubite. Netul e mare si larg. Site-uri literare destule, arhive grase.
Plus traduceri care se mai pot face si cu gugle. Ehei, cine stie ce poeti japonezi, eschimosi si de alte nationalitati conlocuitoare sunt publicati fara sa stim...

mass midia navodari spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
«Cel mai vechi ‹Mai vechi   1 – 200 din 203   Mai noi› Cele mai noi»