sâmbătă, 11 aprilie 2009

Spre ştiinţa domnului Nicolae Manolescu

Sunt un simplu membru al Uniunii Scriitorilor din România, statut pentru care fac economii serioase ca să-mi pot plăti cotizaţia care, tocmai în acest an de crize a fost mărită la deloc neglijabila sumă de 100 de lei. Cu toate acestea, n-am ezitat nicio clipă să achit câteva sute de mii pentru printarea unei petiţii prin care Preşedintele României era rugat să urgenteze acordarea cetăţeniei române scriitorului Alexandru Vakulovski, document semnat până acum de peste 1350 de cetăţeni, printre care nenumărate personalităţi şi foarte mulţi scriitori, majoritatea membri ai Uniunii Scriitorilor din România, precum: Iulian Tănase, Mircea Ţuglea, Ştefan Caraman, Lucian Dan Teodorovici, Traian T. Coşovei, Ştefania Coşovei, Octavian Soviany, Gheorghe Neagu, Şerban Foarţă, Radu Paraschivescu, Dan Iancu, Gabriel H. Decuble, Bogdan Suceavă, Victor Ţarină, Florin Lăzărescu, Vasile Leac, George Vasilievici, Grigore Şoitu, Bogdan Ghiu, Dumitru Radu Popa, Ovidiu Nimigean, Radu Pavel Gheo, Ruxandra Cesereanu, Petru Ilieşu, Vlad Zografi, Dan Stanciu, Leo Butnaru (membru în Consiliul USR), Marcel Tolcea, Liviu Papadima, Liviu Antonesei, Paul Goma (ah, nu se pune? a fost exclus din USR în 1977, inclusiv prin votul dvs.), Dumitru Ungureanu, Tudor Ţepeneag, Romulus Bucur, Liviu Ioan Stoiciu (ah, iar am uitat ceva?), Dumitru Crudu, Nicolae Ţone sau Robert Şerban.

În schimb dumneavoastră, care dispuneţi de infinit mai multe resurse, la două săptămâni după expulzarea lui Alexandru Vakulovski din ţară şi la o zi după predarea petiţiei la Cotroceni, spuneţi într-un interviu din Cotidianul aşa:

I-am rugat pe colegii din USR să ia legătura cu el şi să vadă exact ce se întâmplă şi cum putem să-l ajutăm. Eu îl cunosc şi pe el şi pe fratele lui, ştiu foarte bine ce e cu el, dar în afară de faptul că ştiu doar că ar fi fost expulzat, nu ştiu nimic. E foarte ciudat ce i s-a întâmplat, dacă i s-a refuzat cetăţenia. O să încerc să dau de urma lui şi să văd ce se întâmplă, când s-or mai linişti lucrurile la Chişinău că deocamdată acolo e revoluţie în toată puterea cuvântului.

Eu nu mai cred de mult în liste de sprijin de genul ăsta. Oficial trebuie făcut ceva. Şi în momentul în care o să am datele şi o să dau de el, o să fac oficial, prin USR, un demers şi o să cer nişte explicaţii. Că se rezolvă sau nu situaţia, nu ştiu. Mi se pare inutil să semnezi, e frumos moral, dar nu rezolvă nimic. Nu e nimeni sensibil la liste de semnături în acest moment. Nu mai e, s-a terminat, asta a fost la începutul anilor 90, a fost un simptom epidermic al democraţiei, ca să zic aşa. Acum nu mai ascultă nimeni, s-a terminat, nu mai au nici o eficienţă. S-au demonetizat. În momentul în care se iese în stradă sau se semnează de sprijin nu numai pentru un expulzat pe nedrept, dar pentru unul care şi-a pus bătăuşii să-i maltrateze chiar pe nişte hoţi, în momentul ăla s-a terminat. Eu nu mai sunt dispus să semnez nimic. Seamănă între ele aceste lucruri. Când i-am văzut ieşind şi urlând că Becali e nevinovat…


Nu pot să cred că nu puteţi face diferenţa între semnatarii amintiţi mai sus şi bătăuşii lui Becali, între aşa numiţii “golani” din Piaţa Universităţii şi minerii chemaţi să îi cureţe, între tinerii revoluţionari din Chişinău şi vandalii infiltraţi printre ei.

Nu pot să cred că dumneavoastră şi instituţia pe care-o conduceţi, deşi dispuneţi de infinit mai multe resurse decât fiecare dintre noi, aţi reuşit să aflaţi şi să faceţi infinit mai puţin.

Nu pot să cred că tocmai dumneavoastră, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, nu cunoaşteţi, sau găsiţi inutil acest important instrument legal, pe care-l numiţi “un simptom epidermic al democraţiei”, “demonetizat”, “ineficient”, la care „nu mai sunteţi dispus să recurgeţi“, deşi e reglementat de Legea nr. 233/2002 şi O.G. nr. 27/2002:
Prin petiţie se înţelege cererea, reclamaţia, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poştă electronică, pe care un cetăţean sau o organizaţie legal constituită o poate adresa autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, companiilor şi societăţilor naţionale, societăţilor comerciale de interes judeţean sau local, precum şi regiilor autonome, denumite în continuare autorităţi şi instituţii publice. (...)Autorităţile şi instituţiile publice amintite sunt obligate să organizeze un compartiment distinct pentru relaţii cu publicul, care să primească, să înregistreze, să se îngrijească de rezolvarea petiţiilor şi să expedieze răspunsurile către petiţionari."

Nu pot să cred că aveţi nevoie de cercetări aprofundate şi informaţii suplimentare pentru a vă convinge că scriitorul Alexandru Vakulovski merită cetăţenia română. Despre asta e vorba! Şi pentru că nu pot, încă, să cred toate acestea, vă rog să vă alăturaţi oficial demersului nostru, prin care solicităm acordarea cetăţeniei române scriitorului Alexandru Vakulovski (al cărui dosar îşi aşteaptă de mai bine de patru ani soluţionarea), precum şi asigurarea unui cadru legislativ decent, pentru ca toţi conaţionalii noştri să fie trataţi cu demnitate egală, petiţie depusă la Administraţia Prezidenţială, direcţia Probleme Cetăţeneşti, în ziua de 7 aprilie 2009, cu numărul de înregistrare 7711.

În caz contrar, e foarte posibil ca anul acesta să nu-mi mai plătesc cotizaţia.

9 comentarii:

Iulian Tănase spunea...

Eu am senzaţia că domnul Manolescu este cam depăşit, inclusiv de evenimente. Paralela Becali-Vakulovski este total aberantă.

Mircea Ţuglea spunea...

Eu nu pot să cred ce citesc aici... Chiar a spus Nicolae Manolescu aşa ceva? Băi frate... E tot mai critic cu istoria asta a noastră...

Liana spunea...

Neașteptat de multă ipocrizie și bătaie cu pumnul în piept. Un fel de:
"Manolescu, trebuie să spui ceva..."
"Păi, stai, ă, nu m-am trezit bine. Da, ă, televizor, Becali, români, ă, ug ug."
Of.

Mugur Grosu spunea...

am observat că Nicolae Manolescu împinge chestiunea în planul credinţei. înţeleg că a avut de ales între "eu cred", "eu nu cred" sau chiar "eu nu mai cred". deduc că cea mai convenabilă i s-a părut postura de ateu al democraţiei. sau, vorba lui ion iliescu, de liber cugetător... de remarcat, totuşi, că până şi ion iliescu s-a lăsat fotografiat pupând nişte moaşte, aducând astfel o nouă dimensiune celebrei aserţiuni biblice "(nu) cred, Doamne, ajută necredinţei mele!"

altfel, pascal oferise deja un instrument suficient de util intelectualilor rabatabili, acel celebru pariu pe care l-am reamintit şi cu alte ocazii celor care spuneau că ar semna dacă ar şti că ajută cu adevărat. La urma urmei, oricât ne-am scărpina în cot democratic-dubitativ, în faţa propriei conştiinţe nu avem decât 4 opţiuni simple:

1. crezi că ajută şi chiar ajută = ai ajutat.
2. crezi că ajută, dar nu se-ntâmplă nimic = nu pierzi nimic.
3. nu crezi că ajută, dar ar fi putut ajuta = n-ai ajutat.
4. nu crezi că ajută şi chiar nu puteai ajuta = ai avut dreptate, dar eşti tot în situaţia celui care a ajutat.

Aşadar… câte săptămâni poţi delibera să afli răspunsul?

În cazul în care Nicolae Manolescu crede sincer că Alexandru Vakulovski merită cetăţenia română şi chiar doreşte să îl ajute, dar îndoielile încă îl răscolesc, are de bifat, ca la grădiniţă, una dintre opţiunile de mai sus. Nici măcar nu trebuie să suni un prieten ca să afli răspunsul corect. Bifezi după cum te lasă conştiinţa. Şi gata.

The rest is noise...

Anonim spunea...

"Nu pot să cred că tocmai"

de ce nu? una suna aiurea ca un functionar sa emita aberatii? nu se asorteaza nicolae manolescu cu salariul in euro de functionar la paris? pai de ce s-ar asorta? pentru simplu motiv ca un om constient nu are cum sa fie si aici si aiurea. daca ar fi avut un pic de obraz renunta la una din fonctii. in rest mai bine nu te bagi ca sa nu te "patezi". iti dai seama cum suna ca ditamai fostul mare critic. actualmente sinecurist la paris, sa se ralieze la semnaturi pentru unul care a indraznit sa scrie letopizdet? mde... si ma intrebai pe mine daca mai cred in... :) suntem in romania, tara caselor moi :)

Lucu spunea...

Ai ascultat expunerea de azi a lui Basescu, in Parlament, pe probleme de politica externa? La un moment dat raspunde indirect cererii din finalul petitiei, recunoscand ca procesul de acordare a cetateniei romane cetatenilor din Basarabia care solicita acest lucru e ingreunat de birocratia autoritatilor romane si a adresat o cerere guvernului de a modifica rapid legea cetateniei, pentru a elimina piedicile artificiale care exista azi. Sper sa nu fie doar un mesaj cu caracter electoral!

teoctist spunea...

nu, nu e chiar electoral. azi in sedinta de Guvern se discuta modificarea legii cetateniei. chiar acum am dat un live cu asta, si am avut grija sa amintesc de scrisoarea semnata de peste 1300 de scriitori si intelectuali intru solutionarea dosarului lui Vakulovski. sa speram ca nu semnam, vorbim si ne agitam degeaba. respect

Mugur Grosu spunea...

da, semnele sunt neverosimil de roz! să sperăm că nu ne vom trezi brusc din vis, în buna noastră tradiţie. am crezut de prea multe ori că am atins fundul iadului şi că mai jos nu se poate cădea. şi s-a găsit de fiecare dată ceva să ne contrazică...

Lucu spunea...

Acum a aparut Boc si a anuntat ca, urmare mesajului lui Base de ieri din Parlament (asta n-a spus-o el, o spun eu), a si emis o ordonanta de urgenta de modificare a legii cetateniei, in sensul ca s-au eliminat o serie de conditii care, conform legii in vigoare, ingreunau foarte mult procesul obtinerii cetateniei romane. In esenta, se simplifica, din cate am inteles la prima ascultare, redobandirea cetateniei de catre cei care au avut-o si au pierdut-o din cauze independente de vointa lor (e vorba si de urmasii lor pana la gr. 3, stranepoti cum ar veni). Se elimina pentru acestia proba interviului in limba romana (ma intreb cum cum a trecut proba asta celebrul fotbalist din Nemtia care nu stie o boaba romaneste), iar intrega perioada de verificari se scurteaza la max. 5 luni de la data depunerii cererii, de unde in conditiile vechii legi era de min. 6 luni. Ce parere ai? Parca e prea frumos ca sa fie si adevarat. Pare mai curand o laba peste botul lui Voronin. Om trai si om vedea daca se va si aplica, "intocmai si la timp".