joi, 9 aprilie 2009

Frate Alexandru!


Azi împlineşti 31 de ani. Statul român s-a grăbit să-ţi facă un cadou ruşinos, trimiţându-te la origini pe care ţi le-au hotărât alţii. Non-statul Moldova [după cum îl numea, ieri, Frankfurter Allgemeine Zeitung: Ein Nicht-Staat!] s-a grăbit să-ţi facă şi el un cadou, odios. La aşa daruri împărăteşti lângă iesle mi-e cam teamă să te mai întreb ce-ţi doreşti. De fapt ştiu. Mi-ai spus tu. Vrei ca fratele tău să nu mai fie fratele tău de peste Prut, de pe malul ne-drept al Prutului. Şi vrei un stat bazat pe respect şi încredere, nu pe frică şi şantaj. Mă tem de cadourile pe care le-ai mai putea primi. Mă tem că pe malul meu se pregăteşte o spălare pe mâini, iar pe malul tău o spălare de sânge.
Încotro, frate? Încotroceni? Preşedintele a promis multe. Dar dacă-l apucă subit neputinţele? Unde s-o mai apuci? Hai la Justiţie! Te-ai aştepta ca tocmai acolo să nu se respecte legea? Legea spune că te poţi plânge chiar şi prin e-mail. Dar pe site la Ministerul Justiţiei nu-i nicio adresă de e-mail pentru asta! [Cum e, de pildă, la Preşedinţie, model] Găseşti, în schimb, o categorie aparte, petiţii. Unde, vai, dai de o injustiţie! Nu se poate. Ba se poate! Ba nu. Ba da! E acolo un formular lângă care scrie aşa: Petiţie (max 2000 caractere)

Max caractere? Care max caractere? Doar nu vorbim de vreun comentariu pe blog ci de exercitarea unui drept cetăţesc, aşa că-mi pare chiar ilegal să impui o astfel de limită, chiar şi de caracter(e). Legea nu spune nimic despre asta! Ar fi fost şi culmea să spună. N-am de ales, însă, aşa că mă conformez, scurtez, abreviez, tai. Ajung la o formă finală. Care încape. Cel puţin aşa se afişează la mine. O expediez. Primesc un bon digital, de pus bine, pentru identificare:
66840a90-ffc6-4715-b403-6fbfe8e35bc3
Primesc şi un e-mail. Şi turbez: e un auto-răspuns din care rezultă că am depus un text ciuntit fix unde trebuie, ca să se încheie aşa: "Considerăm că România şi-a ales un destin periculos dacă-şi permite, în schimb, să alunge peste graniţe un om de c". Un om de c!!! Şi nimic altceva!! Cum ar veni, s-a "nimerit" să lipsească chiar obiectul petiţiei, cererea! Mă pun şi scriu, nu-i nimic. La adresele relatiipublice@just.ro , la cetatenie@just.ro ba, din disperare de cauză, chiar şi la presa@just.ro. Şi explic. Şi rog. Şi solicit. Ca, în conformitate cu legea (o vorbă de dânşii inventată!) să fie luată în considerare forma completă, nu trunchiată, cu confirmare de primire şi număr de înregistrare. A trecut o zi, apoi încă una. Nimic. Din trei destinatari n-a răspuns nici măcar unul. Măcar simbolic, onomatopeic sau emoticonic. Pentru ca eu, cetăţean neglijabil înmulţit cu 1207 să mă conving că ce scrie acolo pe site e pe bune: Responsabilitate, Eficienţă, Integritate (3 vorbe tot de dânşii inventate!). Şi, mai ales, că la Justiţie se respectă Legea. Ori poate o fi din cauză că, de data asta, n-a fost de faţă şi presa? Deocamdată, nu mai sunt multe de spus. Număr zilele şi aştept un răspuns. Favorabil sau nu, alb sau maro, va veni. AMR max 28!
Apoi, dacă n-o fi să fie aici, uite care va fi următorul pas: am reţinut, între situaţiile legale prin care cetăţenia română poate fi acordată prin reducerea termenelor procedurale, două categorii interesante:
1. personalităţile recunoscute pe plan internaţional!
2. solicitanţii care au investit în România sume care depăşesc 5 milioane de Euro! [la început se cereau 500.000, apoi s-a mai lucrat la preţ]. Cu alte cuvinte, cetăţenia poate fi şi cumpărată! Cum ar veni, orice spălător de bani sau de creier ţi se poate băga în faţă legal, cu un cec.
Avem două variante. Ori iei premiul Nobel (pentru mai puţin nu cred că se deranjează nici măcar femeia de serviciu dintr-un minister..), ori strângem pentru tine 5 milioane de Euro! Cam aici doream să ajung, frate, la cadoul meu pentru ziua ta: în caz că se spală ăia pe mâini sau picioare cu petiţia îţi promit că vom strânge 5 milioane de euro. Doar ţara noastră merită ce-i mai bun!
Aşadar, asta-i următoarea campanie: 5 milioane de Euro pentru Alexandru! Nu sună monstruos de frumos? Ca tot ce ne leagă de malul ăsta... Sau celălalt.

PS. Ştiu şi la cine merg primul. La Becali! Că tot s-a smerit recent şi a zis că banii nu-l mai interesează.

2 comentarii:

warnin' bros spunea...

BANI NU PENTRU ALEXANDRU, CI PENTRU ROMANIA, frate, ”INVESTITI IN ROMANIA”. Merită?
Sa ne aducem aminte ca Tziriac se plingea ca vrea sa investeasca niste milioane de-astea in Ro si nu stie/poate de atita birocratie (legile, fratioare)

teoctist spunea...

tragedia sistemului rămâne tragică, şi poate chiar astfel de nedreptăţi sau situaţii pe care până la urmă viaţa ni le aruncă în faţă, fac să iasă la lumină trăiri nobile, prietenii... respecte!