Mălin Stan va publica în curând, la Brumar, a treia sa carte: Somnul tău îmi face bine. M-a invitat să-i scriu câteva rânduri pentru copertă. Iată-le:
„A scrie pe coperta unei cărţi e ca şi cum ai scrijeli pe scoarţa unui copac, şi nu mă împac lesne cu asta. Dar nu mă împac nici cu ideea de carte – altă formă de vandalism elevat: cineva a simţit nevoia să atragă atenţia, să-şi consemneze trecerea sau să exprime diverse în carnea unui copac. Probabil o formă de viaţă a săpat la fel de adânc şi în carnea omului. Însă, aşa cum omul e legănat de credinţe diverse, cărţile stau mărturie pentru viaţa de apoi a copacilor. Şi poate unul dintre aceia visa la cartea lui Mălin Stan. Cu voce tare visa, şi încă nu s-a trezit. Şi asta e cât se poate de bine.“
Iată şi autorul:
Mălin Stan
(...) „noaptea se cuibărește în altă noapte, proprietate privată.
în ea niciun spurcat nu intră, niciun animal, nici măcar omul,
doar întunericul în sine,
cu toate aparatele de sală,
cu toţi muşchii încordaţi şi pregătiţi de ultimul concurs de forţe.
am făcut un cuib pentru fiecare beznă
pe el se văd litere, această poezie.“ (...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu