Acum 7 luni m-am necăjit teribil încercând să-l păcălesc pe Youtube să-nchidă ochii la cele 53 de secunde cu care depăşeam limita maximă admisă la filmuleţele pe care i le încredinţam. Eram naiv: alţii s-au milogit pentru o secundă în plus şi n-au scos-o la capăt. În cele din urmă am fost nevoit să-mi fac un cont la un stabiliment mai generos dar mai ponosit, na. Şi cum l-am făcut, aşa am uitat toate datele de autentificare. [Dacă e ceva care mă scoate din minţi e invitaţia de a-ţi face un cont undeva... Dacă şi pentru "logarea" la ceruri va trebui un username şi-o parolă, eu sigur ajung în iad] Recent, am descoperit că Youtube şi-a lărgit baierele pungilor de sub ochi la 15 minute, aşa că mi-am făcut timp să [re]încarc filmul acela: "Tratat de sentimentalism", despre care-am mai povestit aici. Nu am încă resurse să aduc cine ştie ce alte detalii. Eventual voi transcrie textele, pentru cei care găsesc enervante vocile noastre, mai tinere cu nouă ani. Şi mai vii.
In memoriam George Vasilievici & Vladimir Albu.
actualizare: Voi transcrie poemul Gerg - dedicat chiar lui George. Îl găsesc înfricoşător de limpede. Azi.
Gerg
dacă erai oricine te-aş fi iubit
dar în curând îţi vei pierde capul
e responsabilitatea noastră să riscăm cât mai mult pentru asta
aşează-te pe scăunel
şi SoCo va fotografia peretele din spatele frunţii tale
covoraşul alb alunecă prin cele mai blânde pisici
Gerg coboară primul din trup şi Marta-l călăuzeşte cu torţa de cretă
blocurile alunecă unul câte unul pe streaşină se agaţă cu degetele să nu cadă
ceva aici se întâmplă destul de des de aproape
are ochi foarte buni care scobesc neîncetat prin tufişuri
există întotdeauna o probabilitate anevoioasă
a tras un fermoar s-a strecurat înăuntru aleargă prin asfaltul pleznit cu genele injectate
nu ştim dacă lasă aici trauma 78 sau o fantă pentru femeia Gabo
nimeni n-are dreptul să ştie asta nici măcar eu cel mai bun înotător
al mansardei sale
de-acum înainte o pradă i se va strecura în trup de câte ori va simţi ea nevoia
lipsită fiind de influenţa binevoitoare a unui teren de joacă
nu mai e nimeni la volan covoraşul insistă să patruleze în faţa noastră
ne-mpinge sub bot crăticioara cu alb şi noi vom sorbi din ea întreaga noapte
nu-şi va aduce nimeni aminte de asta
avea margini pe trup
şi-apoi cu toţii i-am pierdut capul
nu veţi afla aici despre suferinţele noastre întâmplătoare
n-am putut înregistra o escamotare atât de lină dar astăzi
vă vom răsfăţa din nou pe scări pe verandă
cu un răsărit cât se poate de brusc şi de punctual
recomandarea nr.1:
nu ieşiţi prin două contururi
8 comentarii:
nu transcrie nimic! las-asa!
nu mai transcriu. las aşa :)
ieşirea se face cu alb...
ca-n arte marţiale: centura albă. proba asta e imposibil s-o pici
plec mâine în chiustenge. îmi voi cumpăra un fular alb. centura o am deja. neagră. în arfe morţiale:)
zilele astea a fost deosebit prezent. george. poate (si nu doar) si din cauza gaudeamusului.
uite, mugur, si aici:
http://boomlit.com/sa-fi-citit-politistii-%e2%80%9cyoyo%e2%80%9d-de-vasilievici/
Sorin: vezi actualizarea [recomandarea nr. 1: nu ieşiţi prin două contururi] :)
Răzvan: am recitit cu plăcere. mai ales că am trăit scrierea şi transcrierile pe viu -întâmplarea a scris în noi, şi fiecare-a "transcris" altceva, cum se şi cuvine. publicasem şi eu în Tomis o versiune a mioriţei din Tăbăcărie, dar arhiva-i offline. mi-ai dat o idee. voi publica o "oglindă".
Trimiteți un comentariu