duminică, 18 aprilie 2010

Tratat de sentimentalism - Mugur Grosu & George Vasilievici - 2001

Într-o noapte din 2001, eu cu George Vasilievici, Sorin Condrea, Mire şi Anuc ne-am ales câte un loc din oraş unde ne-am întins iar ceilalţi ne-au desenat contururile, întâi cu creta, apoi cu vopsea albă. Eu am numit acel ritual "tratament traumagic". Ne-am luat, într-un fel, la revedere atunci. O vreme ne-am vizitat unii altora contururile. Vopseaua a ţinut multă vreme. Speram că noi vom rezista mai mult... Videopoemul de mai jos [cred că aşa s-ar numi] spune chiar această poveste.
Până atunci, iată povestea lui: tot în 2001 am înregistrat un CD cu George [evocat, în treacăt, şi de Dan Iancu pe blogul său]. Cred că l-am prezentat o singură dată publicului, un an mai târziu, la a treia [şi ultima] ediţie a festivalului ErotiK, la vernisajul expoziţiei noastre Tratat de sentimentalism [15 octombrie 2002, fosta Galerie Romart Design din Piaţa Ovidius, Constanţa]. Patru ani mai târziu am filmat cu Simona Sârghiuţă şi Vlad Albu cele de mai jos. Nici Vlad nici George, nici Sorin Condrea nu mai sunt printre noi. Şi cum toate au un sfârşit, acest film se încheie cu versul "ieşirea se face cu alb".

5 comentarii:

uhitto spunea...

într-o buna zi vine un prieten la tine și-ți cere sa decupezi niște versuri la cererea insistenta a desprinderii de moarte. cum prietenul ți-e drag iei coasa și purcezi. te gîndești uneori ca a te vindeca e similar cu plecarea și a pleca cu...

grigoreS spunea...

Bai Mugure, ce tanar erai (ce tineri erati!!)... Aveai 24-25 de ani? E prima oara cand vad filmul asta si...sunt uimit. Nu stiam ca ai si talente regizorale :) Finalul mi s-a parut BESTIAl.
De fapt n-am comentat ca sa ma bag in seama, eram curios, ca tot omu' unde ai filmat?

P.S. Sa stii ca n-am suportat vocea ta si l-am vazut cu volumul dat la zero.

Mugur Grosu spunea...

Grig, n-am avut nicio contributie la film, mi-am pus la dispozitie doar carcasa. conturul ambulant, daca vrei. scrie la inceput ca filmul e facut de Simona Sarghiuta impreuna cu Vlad Albu. in rest, da, aveam o voce macra, normal ca te enerveaya. dar e si vocea lui Gerg acolo

Şerban Tomşa spunea...

Foarte frumos ! Am mai spus-o : prietenia literară reprezintă sarea şi piperul existenţei unui scriitor...

alexandru potcoavă spunea...

băi, ce chestii tari faceți când vă apucă amocul!respekt!
păcat că verbele de deasupra nu mai sunt la timpul corect...