Azi, 1 aprilie 2010, am primit următorul document prin e-mail:
NESECRET
MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE
G5-1 / P/ 778/ 22.03.2010
Stimate Domnule Mugur Grosu,
Vă aducem la cunoştinţă că situaţia la care faceţi referire a fost soluţionată în data de 25 februarie 2010, prin depunerea jurământului de credinţă şi dobândirea cetăţeniei române.
Cu deosebită consideraţie,
Director
Direcţia Relaţii Consulare
Ministerul Afacerilor Externe
şi:
Va rugam sa confirmati primirea.
Kafka, frate!
Eu zic că-i păcăleală de 1 aprilie.
Nu cred.
Nu se poate să se fi rezolvat.
Le-am trimis, totuşi, un răspuns. Cine ştie, poate nu-i păcăleală, şi cineva, acolo sus, chiar munceşte:
Vă mulţumesc, sunt la curent cu acel amănunt, însă situaţia nu "este rezolvată" decât în parte. Îmi place să sper că răspunsul dvs. nu e doar o formalitate legală şi trataţi acest caz cu toată seriozitatea, aşa că-mi permit să vă reaminesc că în memoriu vă semnalam şi umilinţele pe care actualul cetăţean român Alexandru Vakulovski a fost nevoit să le îndure, în repetate rânduri, la secţia consulară, unde a fost ironizat, intimidat şi chiar ameninţat (inclusiv pentru ce s-a scris în presă!), motiv pentru care solicitam şi acestea:
la punctul 1 - scriitorul să primească oficial scuze din partea instituţiei care i-a prelungit inutil agonia şi umilinţele
la punctul 2 - vinovaţii să fie demişi. Sper din toată inima să nu vă opriţi aici şi să declanşaţi o anchetă, începând prin a consemna oficial declaraţiile scriitorului Alexandru Vakulovski [un indiciu găsiţi, de pildă, într-un interviu online acordatul ziaristului Eugen Istodor (link)] Astfel de atitudini sunt inadmisibile pentru o instituţie diplomatică de o asemenea importanţă, şi care ar trebui să fie o paradigmă de excelenţă şi bunăvoinţă (măcar ca de la un frate mai mare, mai "manierat", membru al Uniunii Europene, la un frate mai mic şi mai puţin norocos, abia ieşit din negura Sovietelor..). Sunt convins că vă sunt deja cunoscute umilinţele pe care conaţionalii noştri abandonaţi de istorie în partea cealaltă a Prutului sunt nevoiţi să le îndure zilnic în fata unor astfel de funcţionari aroganţi, agresivi, depăşiţi de nobleţea misiunii lor. Încă am naivitatea ca de la misiunile diplomatice româneşti să aştept altceva decât de la "teluricele" noastre ghişee de zi cu zi. O "soluţionare" deplină a acestui caz ar fi, în sfârşit, un semnal de seriozitate, profesionalism, exclenţă.
Vă mulţumesc şi aştept, odată cu Paştele, să aduceti şi dvs. puţină lumină. Sunt, totuşi, vieţile a sute de mii de conaţionali "în joc".
Paşte Fericit
6 comentarii:
am primit si eu una similara acu trei zile... n-am mai raspuns, dar cum in tara asta multi se "plictisesc" si cred ca incapatinarea in a denunta timpenia e doar "prost gust" eu cel putin o sa o tin langa.
mai rămâne să te înştiinţeze şi de moartea ta...
am simţit senzaţia asta de ziua mea, când am primit o scrisorică de la fisc. mă-ntrebam ce urări mi-or fi strecurat în plic, şi dacă asta-i noua politică fiscală, să trimită încurajări contribuabililor care nu se ţin bine pe picioare. ceea ce, pe undeva, era foarte firesc, doar au tot interesul să trăieşti cât mai mult ca să aibă ce colecta după tine. dar nu, de unde atâta subtilitate. mă chemau de urgenţă la sediul lor pentru o datorie de vreo 30 de lei de acum 4 ani. recent am citit că pe alţii i-au chemat din mormânt: cameramanul mort în explozia de la Mihăileşti, Ionuţ Barbu, a primit o scrisoare din asta tot prin februarie. şi ştii ce e culmea? mama lui s-a dus la fisc şi i-a plătit datoria, care se dublase din cauza penalităţilor de întârziere. cine l-a pus să moară acum 6 ani? trebuia să-şi rezolve întâi datoriile căte stat. datoria e datorie. să nu-şi imagineze nimeni că scapă cu un certificat de deces, există chestii mult mai puternice în ţara asta
"există chestii mult mai puternice în ţara asta"
super(b) spus! ceea ce ne face să fim în continuare, fiecare pe limba lui, nişte "revoluţionari" (fie şi la nivelul ăsta epistolar), dincolo de hotarele după care Istoria se zice că şi-a dat duhul, împreună cu ultimul ei Om. este şi condiţia care ne diferenţiază, cinic, dar funcţional: noi, ăştia VII, scriem către ei, ăia MORŢI. rar, dar simptomatic, primim semne/răspunsuri. de regulă, ca şi în cazul lui Ionuţ (cu care, nu întâmplător, am documetat moartea unor piloţi de la Bobocu), semnele lor trimit către aceeaşi sferă care-i diferenţiază de noi: moartea. e cool, asta mă ajută să mă simt viu, printre mine şi restul care dă din cuvinte ca din aripi. România, I love You! Give me more and more, babe...
da, asta seamănă cu semne de viaţă post-mortem:)
staţi liniştiţi la locurile voastre de muncă, telenovela continuă! În episodul de azi, un răspuns de la Secretariatul General al Guvernului:
"Nr. 15D/ 3033/ 25.03.2020
Domnului Grosu Mugur
Referitor la memoriul dumneavoastră, vă facem cunoscut faptul că a fost transmis, spre informare şi analiză, Ministerului Afacerilor Externe şi Ministerului Justiţiei."
Aştept cu viu interes poziţia Ministerului Mediului şi Pădurilor, că sigur ajungem la râu-răţuşcă-rămurică :)
Trimiteți un comentariu