Faceţi curat la Serviciul Consular de la Chişinău!

To: traianbasescu@presidency.ro
Cc: ministru@mae.ro, drco@mae.ro, ambrom10@starnet.md, ambrom5@starnet.md, ambrom14@starnet.md, procetatean@presidency.ro, drp@gov.ro

Domnule Presedinte,
Domnule Prim-ministru,
Domnule Ministru al Afacerilor Externe,
Domnule Ambasador,
Excelenţă

Vă scriu atât în nume personal, în calitate de cetăţean, scriitor şi ziarist, cât şi în numele celor peste 1650 de cetăţeni [link] - printre care numeroase personalităţi româneşti - care în ultimele 11 luni au continuat să semneze un memoriu adresat Preşedintelui României şi Ministrului Justiţiei, prin care solicitam acordarea cetăţeniei române în regim de urgenţă scriitorului român de origine basarabeană Alexandru Vakulovski, care fusese expulzat din ţară în luna martie 2009, din cauza că întârziase cu prelungirea permisului de şedere temporară în România, deşi aştepta de 5 ani soluţionarea cererii sale de redobândire a cetăţeniei române [dosarul cu nr. 2924/ RD/2004]
Urmare a demersurilor Administraţiei Prezidenţiale, Direcţia Cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei a reacţionat cu promptitudine la memoriul nostru [înregistrat cu nr. 7706/DC/07.05.2009], anunţându-ne că solicitarea va fi soluţionată favorabil [link], ceea ce s-a şi întâmplat la data de 28.08.2009. Mai era necesar doar ca ordinul de redobândire a cetăţeniei să fie înaintat şi semnat de Ministrul Justiţiei, domnul Cătălin Predoiu, ceea ce nu s-a întamplat timp de peste 4 luni. Mai exact, abia la trei zile după ce un articol din revista Vip semnala acest lucru [link], Ordinul cu numărul 184C / 14.01.2010 era, în fine, semnat, astfel încât la 13.02.2010 scriitorul Alexandru Vakulovski primea invitaţia oficială să depună jurământul de credinţă în data de 22.02.2009, ora 14.00, la sediul Institutului Naţional al Magistraturii din Bd-ul Regina Elisabeta nr. 53, Bucureşti. Motiv pentru care Alexandru Vakulovski s-a prezentat în data de 15 februarie la consulatul din Chişinău cu documentele necesare, solicitând viza de intrare în ţară. Iniţial i s-a spus că solicitarea sa va fi soluţionată în regim de urgenţă, ca să poată veni în Bucureşti în timp util pentru depunerea jurământului - era şi firesc, în spiritul legii: din moment ce i se recunoştea, în sfârşit, calitatea de cetăţean român, interdicţia de şedere în România ar fi fost anulată chiar prin acea invitaţie oficială (dacă nu luăm în calcul situaţia absurdă în care o instituţie a statului nu recunoaşte o decizie a altei instituţii a statului!). Totuşi, în ziua de 19.02.2010 Alexandru Vakulovski a aflat că cererea sa de intrare în România a fost respinsă. Mai grav, s-a prezentat de urgenţă la consulat, unde a fost batjocorit de funcţionarii de la intrare, care au refuzat şi să-i programeze o audienţă la consul, şi să-i înregistreze cererea oficială - pur şi simplu nu a fost lăsat să comunice serviciului consular situaţia sa! [după cum a scris chiar el aici - link] Situaţie atât de absurdă încât a provocat un alt val de indignare în media românească - articole în presă, emisiuni radio, zeci de reacţii în blogosferă etc [o monitorizare sumară aici - link]
Astăzi, cu o oră înainte de momentul în care ar fi trebuit să depună jurământul în Bucureşti, am discutat personal cu oficiali de la Direcţia cetăţenie şi Departamentul de comunicare al Ministerului Justiţiei şi am fost informat că au luat notă de situaţia scriitorului şi au făcut toate diligenţele necesare pentru a informa Ministerul Afacerilor Externe de acest caz, astfel încât scriitorul să poată măcar depune azi jurământul la Chişinău. Ei bine, Alexandru Vakulovski s-a prezentat la orele prânzului la Ambasada României din Republica Moldova, de unde a fost expediat fără drept de apel la Consulat, unde a fost lăsat să aştepte în stradă fără să i se comunice şi fără să poată comunica cu nimeni despre situaţia sa - de altfel, ar fi îngrijorător dacă aţi recunoaşte că vă este cunoscută situaţia generală prin care trec sute de mii de conaţionali care-au avut ghinionul să se nască în Basarabia şi care, în disperarea de a-şi redobândi cetăţenia şi încurajaţi de schimbarea cadrului legal, care ar trebui să le uşureze situaţia, trăiesc acum umilinţe şi mai mari la uşile şi ghişeele instituţiilor statului român - cu precădere serviciul consular - care au devenit stat în stat şi care nu fac cinste nici statului român şi nu ne reprezintă nici pe noi, cetăţenii cu drepturi depline de pe malul acesta al Prutului, în slujba cărora se presupune că funcţionează!
Acestea fiind expuse, vă solicităm:
1. soluţionarea de urgenţă a situaţiei scriitorului Alexandru Vakulovski, a cărui agonie pare fără sfârşit şi în faţa căruia statul român, prin instituţiile sale birocratice, e dator să-şi ceara scuze la cel mai serios şi mai asumat mod posibil
2. demiterea întregului serviciu consular de la Chişinău, de sus până jos (după cum aţi văzut, funcţionarii de la poartă şi de la informaţii îşi permit să ia personal decizii în numele instituţiilor pe care le reprezintă) care face de ruşine poporul român în faţa propriilor conaţionali văduviţi temporar de drepturi, şi care nu fac decât să perpetueze, astfel, samavolniciile sistemului stalinist care a înstrăinat "popoarele" noastre. În caz contrar, ne vedem obligaţi să solicităm ca toţi aceşti funcţionari să primească, la rândul lor, interdicţie de şedere pe teritoriul României! Sună absurd? Nu mai absurd decât cele expuse mai sus.

.......................................................
actualizare: informaţii de la Mihail Vakulovski & Moni Stănilă
Nu ştiu care-au ajuns mai repede, hârtiile de la Ministerul Justiţiei spre Ministerul Afacerilor Externe şi de aici mai departe la consulat, sau scrisorile voastre către Preşedintele României, MAE etc, cert e că Alexandru a primit un telefon, prin care era invitat de urgenţă la consulat, unde era aşteptat chiar de consul în carne şi oase. Încă de la început i se reproşa că de ce nu s-a prezentat din prima direct la consul, adică tot Alex era vinovat că n-a reuşit să treacă prin ziduri, prin ghereta funcţionarei de la informaţii şi mopul femeii de serviciu... Şi s-a dus Alexandru (a câta oară??) la consulat, l-a sunat pe acela, cum s-au înţeles, acela i-a răspuns şi l-a poftit să intre. Dar la uşă, iar nu i-au dat voie să intre, până a ieşit unul, adică altul decât acela, i-a luat telefonul la uşă, şi i-a spus că acela e în şedinţă şi nu-l poate deranja, după care a început să-l prelucreze subtil, că nu face bine ce face, că scrie pe net etc, şi că prin ce facem pe net ieşim împotriva MAE şi că o să vadă el! Recapitulăm: deci l-au chemat, dar nu l-au primit, nici n-au discutat despre vreo cale de rezolvare, aşa că, vorba lui Mihail, putem deduce că l-au chemat doar ca să-l ameninţe pe faţă!!! Eventual să-i bage şi-un cip în telefon, să fie băieţii la curent cu tot ce discută, cu cine, ce face şi unde merge...
Aşa-i că-i moşia lor? Aşa-i!