Imaginaţi-vă că locuiţi în sectorul 5 al capitalei şi, printr-un joc absurd de împrejurări, aflaţi că acest teritoriu nu mai aparţine României. Primiţi şi-un alt buletin, pentru că sunteţi, mai nou, cetăţean al Republicii Vangheliene, să spunem: de-acum vorbiţi limba vangheliană şi aparţineţi istoriei, culturii şi civilizaţiei vangheliene! Şi mai grav, foştii confraţi vă tratează ca pe-un străin. Pentru a traversa Calea Victoriei vă trebuie paşaport şi viză, plus cuvenitele porţii de umilinţă la vama plasată, ipotetic, la Capşa... Păstrând proporţiile, asta-i drama românilor de peste Prut, abandonaţi în spaţiul fostei Uniuni Sovietice după cedarea Basarabiei. E şi situaţia scriitorului Alexandru Vakulovski, expulzat din ţară anul trecut pentru că-i expirase viza de şedere. Dezgropând acest caz, aproape trecut în uitare, am bucuria să vă anunţ, în premieră, că datorită sutelor de personalităţi care i-au pledat cauza, scriitorul îşi va redobândi în curând cetăţenia română. Îi mai lipseşte o singură semnătură!
(...)
*
Articolul complet poate fi citit, de azi, în revista VIP. Esenţialul, însă, este surprins mai jos, în documentul primit de la Biroul de Presă al Ministerului Justiţiei:
„Cererea de redobândire a cetăţeniei române formulată de către domnul Vakulovski Alexandru a fost avizată pozitiv de Comisia pentru cetăţenie în şedinţa din
28.08.2009. Cererea este inclusă pe un ordin de redobândire a cetăţeniei române ce va fi înaintat ministrului Justiţiei pentru a fi semnat.“
Adică, după cinci ani de aşteptare, şi după modificarea întru accelerare a legii cetăţeniei, un simplu ordin aşteaptă şi tot aşteaptă, de peste 4 luni, să fie înaintat şi semnat! I-o fi lipsind un impuls? Sperăm să-l primească acum! Ori poate semnăm iar o
petiţie?
10 comentarii:
Mulţumim, Mugur.
Eu ştiam că nu mai avem nimic de făcut, în afară de să aşteptăm,
dar... cît?...
o semnătură-i lucru mare în ţara asta. doar sunteţi scriitori, ştiţi care-i mersul. poate e doar o chestie de inspiraţie! dacă nu-ţi vine, nu-ţi vine. cum să semnezi dacă nu-ţi vine? pur şi simplu nu se face una ca asta. dar până la urmă trebuie să vină. nu se poate să nu vină. de plecat mai mult ca sigur că a plecat. poate s-a oprit pe drum, să închine ceva în cinstea plecării, ori să-şi zăpăcească emoţiile, iar acum nu mai ştie care-i drumul de dus şi care ăla de-ntors. o să se lămurească cumva. noi să fim sănătoşi, să ne găsească acasă când vine
da, noi stăm pe-acasă...
semnam mugure.
alo domnu, nu dormi. fa petitia.
e timp si de niste naivitati in toata valtoarea?
http://ivcelnaiv.blogspot.com/
@uhi - era o glumă şi sper să rămână aşa: la naiba, tot ce îi mai lipseşte e semnătura ministrului Justiţiei! dar dacă nici acum nu se mişcă lucrurile, am o idee mai bună: să-l bombardăm cu e-mailuri şi esemesuri să îi aducem aminte...
@iv: într-un fel, fiecare respiraţie e o probă de naivitate. până la proba contrarie, ne place să credem că vom avea ultimul cuvânt. cam aşa şi cu vâltoarea de care vorbeai mai sus :)
altfel, m-a amuzat ce-am citit pe blogul tău. voi reveni când voi avea mai mult timp. şi mulţam pentru pontul cu The Bothersome Man.
ok
eu zic sa nu mai asteptam
dam de miine
mugur,
ma bucur
Trimiteți un comentariu