joi, 8 aprilie 2010

bye bye, geniu mic

Am primit recent un mesaj de la Gelu Vlaşin, cu următoarea recomandare: vezi "Un geniu isi ia ramas bun - Gabriel Garcia Marquez" pe Reţeaua Literară. Nu se poate, mi-am spus. Am verificat: ba se poate! O farsă veche de un deceniu face încă ravagii printre scriitori. Cum e cu putinţă? Uite că e. Am scris despre asta cu vreo opt ani în urmă în Ziua de Constanţa, text publicat apoi şi-n volumul de publicistică Măcelărie; ciudat, dar pare mai actual ca nicicând, aşa că îl reproduc aici, pentru cei care-au închis mai târziu televizoarele şi n-au avut timp să se informeze:

"Un geniu ne spune la revedere

M-am trezit că primesc din tot felul de surse un mesaj cu titlul “un geniu ne spune la revedere”. Unul chiar de la dramaturgul Ştefan Caraman, care-l primise de la George Cuşnarencu, ce spunea cam aşa: “aflu de pe Internet, şi nu din paginile vreunui ziar care are pagină culturală, că marele scriitor sud-american - autorul celebrului roman “Cien años de Soledad”, tradus la noi în urmã cu 25 de ani sub titlul “Un veac de singurãtate” - se retrage din viaţa publică. Motivul: cancer limfatic, leucemie. Prin intermediul Internetului, Gabriel Garcia Marquez a transmis prietenilor din întreaga lume o scrisoare pe care încerc să o traduc cât se poate de aproape de spiritul ei... ” De fapt scrisorica de-adio fusese publicată cu multe luni înainte în România Literară, dar nici Nicolae Manolescu, nici George Cuşnarencu nu ştiau că fuseseră, la rândul lor, traduşi. Căci scrisorica aceea era un “hoax”- adică o “ţeapă digitală”. Un apocrif. Făcuse deja înconjurul multor publicaţii “apretate” din lume, însă “ventrilocul” fusese denunţat cu mai bine de-un an în urmă. Taman atunci cântă cucuveaua şi-n podul presei române, care-şi comandă cu grăbire traduceri, să se-alinieze faliţilor lumii. Cu deosebirea că la noi nu s-a dat dezminţirea în veci... Dar şi mai ciudată decât lipsa de informare e trecerea de care se bucură conţinutul scrisorii de-adio - o poezioară numită “La marioneta”. Anumite cretinătăţi sunt încă preluate cu pietate din ea şi se bucură de cea mai mare cinstire doar pentru că-s împopoţonate cu semnătura ilustră. Teroristul ce împrăştiase pliculeţele cu praf de hoax şi-a râs straşnic în barbă, dovedindu-şi că scriitura sa are standard Nobel: “Doamne, dacă eu aş avea o inimă, mi-aş scrie ura pe un cub de gheaţă şi aş aştepta ca soarele să-l topească. Aş picta pe stele, cu un vis al lui Van Gogh, un poem de Benedetti şi o serenadă de Serrat pe care aş oferi-o Lunii. Aş uda trandafirii cu lacrimile mele ca să pot simţi durerea spinilor şi sărutul de culoarea cărnii al petalelor proaspete”. Şi aşa mai departe. Chiar dacă textul are destule ingrediente ce-ar vesti autori aflaţi la primele genuflexiuni literare (când simpla alăturare a unor sonorităţi de genul “aş picta pe stele”, “aş uda trandafirii cu lacrimi”, “sărutul de culoarea cărnii” le provoacă spontan orgasme cosmice), fleşculeţele trecură din oficiu drept genialităţuri, amintind de farsa celebră a măgarului ce pictase cu copita în dreptul unei semnături celebre. La urma urmei nu asta ni se-ntâmplă zilnic? Ne obişnuim cu realitatea vidă, golită de semnificaţii, închipuindu-ne că ce are ea de oferit e-n carcase, ne închinăm la orice icoană “de firmă” cu pietatea aceea oarbă cu care deschidem umbrela sub ploaie, chirciţi în miezul realului fără direcţie sau voinţă, în aşteptarea valurilor mari ce ne-or duce unde-or şti ele mai bine. În rest, nimic nou sub soare, doar nişte alunecări, nişte căţărări, nişte treceri line ale unor figuri oarecare prin hârtia de ziar ori sticla televizorului, cu acelaşi răpăit monoton cu care apa de ploaie ne cade-n ferestre. Uite-aşa ne spune mereu câte-un geniu, oricare, la revedere..."

[Pentru documentare, vă recomand unul dintre muzeele mele preferate, The museum of hoaxes. Specia de mai sus e prezentată aici.]

9 comentarii:

an inmigrante spunea...

hehe, nu pot să cred... la textul tău m-am gândit când am găsit în mail acelaşi mesaj. nici nu m-am obosit să urmez linkul indicat de Vlaşin. mai ales din al doilea motiv: l-am mai jelit odată:)

Anonim spunea...

care semne mugur? daca ar fi astfel de semne joyce ar fi pe post de colho. ca alde fraieri pun botul e haios pina la un puct, dar vazui insi care au halit-o lucrind in domeniu. asta cu marquez am primit-o de la 70% dintre angajatii pc magazine...

Mugur Grosu spunea...

înseamnă că sunt ceva şanse să trimitem un hoax la Secretariatul Guvernului cu titlul "Boc ne spune la revedere" iar ei să-l retransmită la toate adresele pe care le au în agendă, eventual să trântească şi-un comunicat de presă? cool!

Mugur Grosu spunea...

am primit un răspuns delicios pe Reţeaua Literara, nu rezist, tebuie să-l reproduc şi aici, îl găsesc simptomatic pentru mediile în care exersăm graiul articulat. involuntar, autorul său, Any Tudoran, ilustrează o paradigmă mioritică, un model de reacţie la fondul problemelor: nu contează care-i adevărul, el ne doare şi lumea e rea!

"Of si of, cat de usor este sa intelegi gresit ,sau cu rea vointa uneori , poate nu intentionat , Doamna Liliana Bertea este un suflet deosebit care are o empatie , tot mai rar intalnita la semenii nostrii , de a simtii starea sufleteasca ,pulsul uneori'' depresiv ''al celor din jur , a cautat ceva un text prin care poate exprima putina caldura, iubire, umana ,sant convinsa ca nici dansa nu l-a descoperit acum , dar probabil a considerat ca in acest moment acest text ar fi potrivit ,putea fi scris si de un autor anonim ,sant atatea texte anonime , de care noi ne folosim atunci cand dorim sa redam ceva , o anumita stare .Dar cred ca nu ne mai facem bine , este deplorabil modul in care reactioneaza cei mai multi , si cum se aliaza impotriva cuiva care a avut o intentie buna , din cauza asta nu mai exista comunicare , pentru ca multi se retrag si tac , e de ajuns ca cineva sa dea tonul la ''rautate '' ca ceilalti abea asteapta sa faca front comun . Ura invidie razbunare frustare si lista poate continua . De unde vine atata rautate?"

sora_de_razboi spunea...

Oamenii astia cica sint cititori de literatura si nu stiu sa scrie corect romaneste? Pizda ma-sii, in ce tara traim?
Si ai naibii mai zic de unguri. Futu-i, nu mai poooot, ma maninca rau talpileee.

Iulian Tănase spunea...

Haha, mai primesc şi eu, cînd şi cînd, prostia asta lacrimogenă.
Mugur, pe reţeaua aia literară e jale mare, uite aici cîteva fragmente de poezie dă reţea:

"Dansul tău e neştiut
cu aripi de caiet studenţesc şi calandru
Ai suflet iute de ziarist fără şansă
Şi amintirile noastre se scarpină pe blană.

O călătorie cu tine e o lecţie de vals
printre machete de ziare,
invitat principal e Dumnezeu în şlapi roşii,
şi mărgăritar în păr."

Deci, cam ăsta e nivelul turmei păstorite de amicul Vlaşin.

Mugur Grosu spunea...

era să spun că se-ntâmplă şi la case mai mari. dar mi-am adus aminte că onorabila comunitate literară despre care vorbim are 4810 membri. Asta deja nu mai e casă, nu e nici bloc. În fapt, ca populaţie e de 4 ori mai mare decât comuna Frecăţei. Aşa că cel care conduce o astfel de comunitate e un fel de primar, de 4 ori mai mare decât omologul său din Frecăţei. Când păstoreşti atâtea suflete şi te apleci responsabil spre nevoile lor, ai trebi mai urgente de rezolvat: apă, curent, canalizare, salubritate, gaze... Pe scurt: vă roade invidia! :)

Iulian Tănase spunea...

:)))

Darie Lăzărescu spunea...

...M-am amestecat şi eu în această populaţie, o mizerie...Nu-ţi spun câte îmbrânceli am luat.În ultima vreme, Vlaşin dă sancţiuni peste sancţiuni, localnicii se bălăcăresc între ei, ţi-e mai mare dragul...Dar Reţeaua merge înainte, frustrările sunt mari şi multe..Reţeaua aduce bani patronului....