Figurant

M-au fascinat mereu figuranţii. Sau, cum spuneam într-un interviu mut, "ăia mici, dispensabilii, insignifianţii, marja de eroare din sondaje, acele figuri din background, condamnate la blur, sau pe care camera de filmat îi prinde doar de la brâu în jos." Am scris cu drag despre ei, le-am dedicat şi-un capitol de carte, Omul de la trianglu. Uite c-a venit timpul să las ifosele literare deoparte şi să cobor printre ei: peste câteva ore voi face figuraţie pentru teatrul KTO din Cracovia, în spectacolul Voi vinde casa în care nu mai pot locui (pentru care, de altfel, am făcut şi afişul). Dar asta nu-i deloc simplu: întâi de toate, va trebui să vin cu ţinuta de-acasă: cămaşă albă, plus pantaloni şi pantofi negri. Mai uşor aţi găsi viaţă pe Marte decât o aşa recuzită de cioclu în garderoba mea. Aşa că am făcut investigaţii discrete printre prieteni, dar m-a dibuit ghinionul: ba pantofii erau, de fapt, cizme de căluşar, ba pantalonii puteau acoperi cu succes doar o butelie, ba cămăşile aveau nişte dunguliţe violet şi-aş fi stârnit te miri ce noi complicaţii. Chiar când mă gândeam să-mi botez cu acrilic negru nişte izmene şi şoşoni maronii am primit un ajutor nesperat de la Cristi Apostol. Treaba părea aranjată, până adineauri: când să facem tranzacţia am aflat că pantofii sunt mai mici cu două numere. Grea viaţa de figurant: nici n-am început bine şi deja-mi pune oasele la încercare. Dacă nu dibuiesc iute o soluţie, schema cu pantofii mai mici cu două numere va fi, în sine, un experiment ravisant. Om scrâşni şi-om vedea. Aşadar sâmbătă, 20 martie, ora 19, la Teatrul Act.