Cadoul ideal de morţişor

De câteva săptămâni, o sumedie de analişti, economişti şi experţi internaţionali fac tot felul de trimiteri misterioase la o carte rară*, publicată sub pseudonim la o editură din fostul lagăr sovietic şi care face dezvăluiri incendiare privind criza mondială, globalizarea, precaritatea spirituală, descompunerea umanităţii şi iminenţa sfârşitului lumii – amânat, în urma unor summit-uri mondiale secrete, pentru anul 2013, conform calendarului Mălaşi. Pentru a alimenta şi mai mult controversele, editura a anunţat că misteriosul volum are un tiraj de 666 de exemplare, fiind plantat, cu discreţie, în 333 de librării de pe glob. Nu ne rămâne decât să le luăm la rând pe fiecare pentru a descoperi exemplarul visat. Cea mai vânată carte a ultimelor decenii se numeşte Nekrotitanium şi, pe fondul crizei globale, a devenit cel mai dorit cadou de mărţişor. Deşi mai corect ar fi să spunem „de morţişor“, având în vedere nu atât criza globală cât indiciul din titlu [necro – element prim de compunere savantă, cu semnificaţia „mort“, „cadavru“, „moarte“, cf. gr. nekros].
Prin metode de investigaţie nu foarte ortodoxe, şi asupra cărora nu insistăm, am reuşit să obţinem cutremurătorul volum, aşa că vă putem furniza amănunte chiar de la faţa locului. Din încrengătura de intrigi şi indivizi ale căror îndeletniciri fac de râs orice teorie a conspiraţiei, ne-a atras atenţia un personaj, aparent inofensiv, dar căutat probabil asiduu de toate serviciile de informaţii din lume: un fel de omolog feminin al liderului terorist Ben Laden, numit Serafima Cozonac. O bătrânică ce conduce, dintr-o căsuţă de lut, mastodontul financiar Nekrotitanium Constructions Inc., ce are în portofoliu zeci de fabrici de sicrie, firme de tuning funerar şi şantiere de extras marmură şi granit pentru cripte şi cavouri, 10.000 de magazine de pompe funebre, 999 de cimitire şi numeroase asociaţii de gropari în aproape 100 de ţări. Din secretul bordei, sclipitoarea băbuţă învârte finanţele lumii cu un laptop Syntakt G9 pe care-l scoate de sub o saltea putredă şi-l conectează la internet prin satelitul personal, atât pentru a-şi dirija uriaşa corporaţie cât şi pentru a descărca, în timpul liber, sute de filme porno. Autorii documentului ne mai oferă un indiciu capital privind slăbiciunile cotoroanţei globale: Serafima Cozonac suferă de o afecţiune extrem de rară, numită „Sindromul aritmetic defazat”, care îi schimbă radical percepţia asupra banilor. „Dacă, spre exemplu, bolnavul are în total trei lei moldoveneşti, el este convins că ar putea cumpăra cu ei o flotă de submarine nucleare de ultimă generaţie, plus un portavion. Şi invers, dacă bolnavul deţine 100 de milioane de dolari, crede că nu-i ajung de un cheesburger.“ Aşa se face că, pe lângă obişnuitele sale tunuri financiare, care-i asigură cam 100 de miliarde de dolari pe lună profit, bizara boală o face să toace fără să clipească circa 100 de miliarde de dolari pe an în investiţii nereuşite, precum comerţul cu vată de zahăr la Polul Nord, care abia dacă-i aduce 100 de dolari anual. Păi asta ar putea fi salvarea noastră! Nu ne rămâne decât să sperăm că nepreţuitul nostru guvern, Consilul Suprem de Apărare a Ţării şi cele 66 de servicii secrete oficiale vor folosi cu înţelepciune aceste informaţii, vor reuşi să dea de urma Serafimei Cozonac şi o vor convinge să-şi investească banii în ţara noastră: de pildă-n autostrăzile fără fund, care abia aşteaptă să fie umplute cu vată de zahăr.

* Nekrotitanium – cyberpunk moldovenesc, de Planeta Moldova (Mitoş Micleuşanu şi Florin Braghiş), cu ilustraţii de Roman Tolici (Editura Cartier, 2010).

** Amuzant e că în scriptele oficiale, inclusiv pe site-ul editurii Cartier, autorul e înregistrat ca la poliţie, întâi cu numele de famiglie, apoi cu prenumele: Moldova Planeta... Dar dacă sunt trecute la coadă, prenumelor n-ar trebui să li se spună postnume? Sau chiar postume, ca să dăm morţişorilor ce li se cuvine...