joi, 25 februarie 2010

Să ne bucurăm pentru cetăţeanul Sisif!

Azi, 25 februarie 2009, după exact 11 luni de când a fost expulzat din România, şi după aproape 6 ani de când împinge la bolovanul birocraţiei, cetăţeanul Sisif alias Alexandru Vakulovski a ajuns, în sfârşit, pe culme. Printre ai săi. Unde-a primit ce i se cuvine: cetăţenia română. Să ne bucurăm! Să ne veselim! Atât pentru el, cât şi pentru toţi cei care i-au fost alături. Pentru această fantastică lecţie de omenie: nu există armă mai puternică decât o adunare de suflete, la fel cum o funie împletită cu alta fac o frânghie înzecit mai puternică şi mai trainică. Şi cât de bine-i să nu ne lăsăm cuprinşi de lehamitea cu care unii sau alţii se îngrijesc să ne umple până în gât.
Fraţilor, bucurieeeeeee!!!!!!!!!!!!
PS. Cel mai frumos epilog a fost scris chiar de Alex, pe blogul său: "Numele meu era adăugat cu pixul la sfârşitul listei celor care trebuiau să jure. L-aţi adăugat voi!"

19 comentarii:

lechevalblanc spunea...

Uau! Trebuie să zic că am urmărit pe sărite odiseea asta a lui Vakulovski cu cetăţenia & co. dar în ultima vreme tot citind pe bloguri am rămas de-a dreptul năucă… Nici nu cred că există un cuvînt potrivit prin care să calific toată tărăşenia. BINE că pînă la urmă a fost cu happy end, chiar e una dintre cele mai bune veşti din ultima vreme. Cel mai rău îmi pare că n-am ajuns să plesnesc nişte mailuri pe la Preşedenţie şi MAE… Măcar am semnat petiţia. A propos de petiţie, care a fost efectu’ ei?

clarobscur spunea...

ăsta e efectul, Denisa
aşa sperăm şi noi, alţi semnatari:)
Mugure, vezi, Sisif ăla a urcat muntele de mai multe ori, că de-aia-i un Sisif pă lume...
Alex, baftă mai departe!

lechevalblanc spunea...

Pi es: sînt Denisa Cîrlomăneanu şi mă pricep de minune la setările astea ciudate pe care le oferă deopotrivă wordpressu’ şi blogspotu’ :|

lechevalblanc spunea...

@ Sorin : da, normal. Doar că din cîte îmi amintesc povestea petiţiei se derula undeva prin primăvara anului trecut. Poate că nu sînt eu prea bine pusă la punct cu protocolu’ dar să treacă un an pînă cînd un demers de genu’ ăsta să-şi arate efectele e cam mult. Zic şi eu…

Mugur Grosu spunea...

Dragă Denisa, petiţia a avut rostul ei, după ce-a fost depusă oficial şi înregistrată la Administraţia Prezidenţială şi Ministerul Justiţiei. Direcţia Cetăţenie i-a dat curs imediat, uite ce au răspuns: "Referitor la memoriul (înregistrat la nr. 7706/DC/07.05.2009 ) adresat Preşedintelui României, Domnul TRAIAN BĂSESCU, de un număr impresionant de oameni de cultură din România prin care, în semn de preţuire şi ataşament pentru persoana dumneavoastră... etc etc". Apoi, însă, caracatiţa birocratică a mai scos nişte braţe şi tărăboiul s-a mai lungit jumătate de an.. până azi :)

deci, o felie din tortul victoriei e şi pe masa ta :) poftă mare!

monica spunea...

Ma bucur din tot sufletul.

grigoreS spunea...

Felicitari Mugure!

Mugur Grosu spunea...

felicitări tuturor,
felicitări Româniaaaaa!!!
:)

Iulian Tănase spunea...

Bravo, în sfîrşit!

Mircea Ţuglea spunea...

Adică nu l-au mai castrat, nu i-au mai scos sufletul? Băi, România nici măcar pe Kafka nu ştie s-o facă până la capăt!

uhitto spunea...

in sfirsit:) taman primisem o scrisoare de la directia consulara in care mi se spunea ca ei depun toate eforturile ca sandu sa jure :)

mircea, nu stii ca in romania tragedia cea mai tragica e o scrisoare pierduta?

uhitto spunea...

uitasem ceva. acum neaparat sa faca o cerere la manolescu sa intre in uniunea scriitorilor. prietenii stiu de ce...

Mircea Ţuglea spunea...

@ Dan Iancu: Problema este că scrisoarea pierdută este întotdeauna găsită. Ce rost mai avea tot balamucul ăsta, din moment ce lui Alexandru Vakulovski i se acordase deja cetăţenia, mai trebuia doar să depună jurământul? E o aberaţie demnă doar de statul nostru iubit, şi, fiindcă a dovedit (să zicem) că reacţionează în astfel de cazuri, probabil că o să-l iubim şi mai mult. Dar ce se va întâmpla cu cineva care n-are susţinerea pe care o are Alexandru Vakulovski, şi care va trece prin aceleaşi faze ca şi el, având aceleaşi drepturi ca şi el? Eu zic că este o chestie de fond, şi că "demisia întregului personal consular", cum a cerut Mugur, este la fel de actuală, indiferent dacă Alexandru Vakulovski a depus jurământul sau nu, şi este de-acum cetăţean român. Avem un nou cetăţean român, uite-aşa ne creşte nouă natalitatea! Să ne bucurăm şi să ne veselim! Să bem şi să zburăm! Şi să scuipăm din zbor pe cei care au făcut toată încurcătura asta posibilă şi care vor face în continuare tot ceea ce au învăţat mai bine: s-o frece!

Ana spunea...

daca a reusit sa primeasca cetatenia romana ataaaaaaaaat de pretioasa, Alexandru este perfect capabil sa obtina cetatenia oricarui stat normal din lume. Felicitari!

moni spunea...

da! victorie! la o ora dupa ce alexandru a depus juramantul am primit un mail oficios si respectos de la m.a.e. in care ma asigurau de ceea ce deja stiam :P

uhitto spunea...

mircea, evident ca asta e problema. eu am fost mai modest decit mugur. am cerut doar demiterea ambasadorului, pentru ca in fond si la urma urmei el e de vina. sau cine e seful consulului, ca sa+l dea pe ala si pe ceilalti afara. evident ca la scrisorile pe care le+am primit trebuie sa raspundem ca nu asta e problema de fond ci epurarea corpului diplomatic de spagari si trogloditi.

quasiote spunea...

Cu adevărat o veste bună, e bine să realizăm că solidaritatea dă roade. Mai sunt o grămadă de obstacole pe care uniți le-am depăși mai ușor.

ovia herbert spunea...

ma bucur pentru alexandru. si felicitari mugur pentru zbateri repetate.

oricum, doar umorul te mai poate salva intr-un asemenea stat.daca mai ai resurse si pentru asta...

Zenaida spunea...

bravo!
one is enough, the others will follow!!