La sfârşitul lunii ianuarie am "dezgropat", în revista Vip, un dosar care, după ce inflamase o mulţime de spirite, dispăruse subit din agenda publică - ca orice subiect serios care udă, vremelnic, malurile Dâmboviţei, pentru a sfârşi legendar la groapa de gunoi de la Glina: un memoriu adresat Parlamentului României, "Teatrul românesc în România", privind relaţia autorului dramatic român cu instituţiile publice de teatru, o iniţiativă de-a lui Ştefan Caraman la care-au aderat o sumă de personalităţi culturale, în special dramaturgi. Reacţia lui Ion Caramitru mă intrigase atât de mult încât îi dedicasem un intertitlu: Caramitru vs. Caraman. Şi viceversa:
"(...)Demersul a stârnit multă iritare, mai ales printre cei care s-au simţit vizaţi. Dar şi mai mult au scandalizat soluţiile propuse Legislativului.(...) Poate cea mai dură reacţie a venit din partea directorului Teatrului Naţional, Ion Caramitru: „Un gest care aminteşte de epoca comunistă, o încercare absurdă! În ceea ce priveşte calitatea literară a pieselor care se scriu acum, acestea sunt palide imitaţii ale dramaturgiei din anii ’60-’70, plină de obscenităţi, care ascund vicii grave de calitate. Aştept de 20 de ani literatura de sertar din dramaturgia românească. Eu nu am ce să-mi reproşez: să scrie ei mai bine!“. Caraman nu s-a lăsat rugat de două ori să răspundă, mai ales că, în calitate de laureat Uniter, îşi ridicase premiul chiar din mâinile sale, dar nu şi-a văzut niciodată piesa montată la TNB: De fapt, sistemul cultural autohton este comunist încă... Şi până la urmă, să fim serioşi, la câte treburi are pe cap Ion Caramitru, sunt curios câtă piesă nouă românească a citit ca să poată emite o opinie avizată... A făcut doar afirmaţii după ureche, atât. Dacă îl durea într-adevăr problema, se alătura şi construia pe marginea ei! Declanşa o dezbatere publică, aducea la aceeaşi masă managerii, regizorii şi dramaturgii. Făcea ceva constructiv. Ce e drept, e drept, se scrie multă piesă proastă, şi nu doar în România... Treaba lui, de director de teatru, este să facă (fie personal, fie prin liota de angajaţi ai TNB care ar putea sa facă) research pe piaţă, să genereze o competiţie, să comisioneze un dramaturg sau pur şi simplu să ia din piesele nominalizate la Uniter, că tot îi sunt sub nas...“
Ei bine, după vreo două săptămâni Ştefan Caraman m-a anunţat că a primit un telefon de la Ion Caramitru, care îl informa cordial că miercuri, 17 februarie, ora 11 [adică mâine], la Sala 99 a Teatrului Național din Bucureşti, va organiza, în sfârşit, o dezbatere cu tema asta, deşi titlul pare să spună mai mult: "Piesa românească pe scenă - drepturi şi obligaţii". Hai că sună haios! Mulţi s-ar grăbi să-l taxeze ca tendenţios, mai ales că evenimentul e înghesuit după altul cu care n-ar avea, neapărat, legătură - un spectacol-lectură cu piesa Ziua perfectă, de Antoaneta Zaharia, distinsă cu titlul de "Cea mai buna piesa a anului 2008" la Uniter. Prima legătură care-mi vine în minte e că şi TNB şi Uniter sunt păstorite de Ion Caramitru, care probează în ambele cazuri o impresionantă viteză de reacţie... Dar gata cu bombăneala, că nici Roma n-a fost clădită într-o singură zi, nici Romulus Mailat n-a scăpat de condamnarea pe viaţă şi nici Remus Cernea n-a ajuns preşedintele României după 3 luni de campanie (după cum aţi văzut, cu un minim efort putem construi şi noi legături între orice şi orice). Important e că mâine va avea loc o dezbatere, un prim pas înainte, după zeci de şuturi în cur. În sfârşit, un progres. Nu risc pronosticuri, dar am ceva mai util: două documente foarte interesante, elaborate de Ştefan Caraman, care vor fi puse mâine la dispoziţia participanţilor, şi pe care le puteţi lectura, în avampremieră, aici (în special anexa vă rog să o studiaţi cu multă atenţie, e revelatoare):
..............................................................................
1.
"Doamnelor, domnilor
Scrisoarea adresată Parlamentului României în noiembrie anul trecut a fost poate un gest romantic, şi în orice caz unul neobişnuit, dar inteligenţa şi înţelepciunea dumneavoastră v-au făcut să înţelegeţi, sunt convins, ceea ce se ascunde dincolo de tonul uşor patetic al textului acesteia: nemulţumirea autorilor dramatici români faţă de ignoranţa teatrelor instituţionale(deci finanţate din banii publici) şi a celor care le conduc (directori/regizori) atunci când trebuie (da, trebuie) să dedice timp şi pasiune pentru descoperirea şi ridicarea unor spectacole 100% autohtone, pornind de la piesele actuale, vii. Suntem cu toţii de acord cu un lucru: nu toate piesele de teatru care se scriu astăzi sunt recomandabile unui spectacol, aşa cum nu toţi actorii români sunt recomandabili scenei, aşa cum nu toţi regizorii români sunt recomandabili gloriei şi asa cum nu toţi comentatorii români sunt recomandabili pentru a scrie despre teatru. Mediocrităţile sunt şi ele un atribut al artei, nu doar la noi ci peste tot în lume, ele sunt mediul, baza, de unde răsar, uneori, excelenţele. Dar ce face totuşi, aici în România, ca şi regizorii mediocri să se poată manifesta pe scenele cele mai importante ale ţării, ca şi actorii slabi să poată juca, directorii nevizionari sau fără training managerial să poată conduce, sau criticii ori comentatorii abia ieşiţi de pe băncile şcolii să se erijeze instant în “voci” autorizate de teatru, în coordonatori de ateliere de dramaturgie sau alcătuitori de antologii pe criterii cel puţin hilare uneori? Două lucruri: mediul prietenos şi sansa pe care le-o dă teatrul. Ei bine, aceste două lucruri nu le sunt accesibile autorilor dramatici români de astăzi. Acesta este, până la urmă, motivul pentru care am căutat sprijinul celor care ne reprezintă până la urmă – Parlamentului României.
Despre acest document s-a vorbit disparat şi, de cele mai multe ori, neargumentat şi expeditiv. L-am anexat acestui dosar spre recitire. A fost catalogat de la naţionalist la inutil. Şi-au dat cu părerea oameni cu competenţe şi, mai ales, oameni fără competenţe, ceea ce a făcut un serviciu. Majoritatea celor din zona managementului teatral, care s-au exprimat public, s-au declarat împotriva iniţiativei noastre. Au motivat că se scrie prost, vetust sau vulgar. Ca o sentinţă. Însă. E uşor să spui că se scrie prost. Aşa cum e uşor să spui că se conduce prost un teatru aici în România şi că e mai eficient să aduci directori de afară, ceva mai cinstiţi şi competenţi, sau să-l reînviem pe Caragiale. Aşa cum e uşor să spui că sunt o mulţime de actori slabi în România, ba chiar imposibili, care fac din bietele personaje nişte victime. Aşa cum e uşor să spui că se pun lejer două lemne pe scenă pretinzând că e o operă scenografică. Aşa cum e uşor să spui că uneori se topeşte bugetul unui teatru pe o întreagă stagiune pentru câte un spectacol matusalemic, dacă nu grotesc, care nu ascunde altceva decât lăcomia şi narcisimul unui regizor „cu cotă” invitat să se exprime. Aşa cum poţi să spui că e uşor să faci câţiva ani de teatrologie (fiind lipsit evident de vreun talent) şi să ajungi să te pretinzi egal valoric cu persoane sau personalităţi care au, totuşi, un dar pe care tu n-o să-l ai niciodată. Se pot spune uşor multe lucruri. Dar cred că trebuie să trecem peste frustrări, adversităti şi răutăţi. Cred că trebuie să ne trezim din clisa aceasta perpetuă, din mimetism şi ignorantă. Cred că e timpul să ne gândim şi la celălalt şi nu doar la propriul ego. Cred că e timpul să acceptăm că marile şi tot mai desele eşecuri în teatru n-au avut la bază texte româneşti noi, ba dimpotrivă.. Până la urmă, însă, aici nu e vorba de o luptă, aici nu e vorba de a cuceri teritorii iluzorii, e vorba de a reveni acasă, e vorba de a deschide braţele şi a primi înapoi fiul rătăcitor – textul de teatru românesc viu.
Îmi permit, aşadar, prin aceste rânduri, să fac câteva propuneri concrete, simple şi care nu implică niciun cost suplimentar (financiar sau de energie fizică /mentală) şi care să rezolve simultan două lucruri: 1. să reducă neîncrederea şi temerile managementului teatral faţă de calitatea pieselor contemporane româneşti aflate in circulaţie; 2. să creeze un mediu prietenos pentru piesa de teatru românească nouă şi, mai ales, să creeze competiţie. Sunt idei simple, uşor de realizat. Acasă sau în birouri veţi avea poate timpul şi înţelepciunea de a le parcurge şi de a reflecta la ele. Măcar pentru că unul a facut un efort mental în locul celor care ar fi trebuit să-l facă deja. Din respect, aşadar. Iată aceste propuneri, sau idei dacă vreţi:
1. 30% din premierele anuale ale unui teatru finanţat din bani publici să aibă la bază un text contemporan autohton nou. Ştiu că s-a făcut multă vâlvă pe acest procent. El rezidă atât din experienţa altor ţări (de pildă în Franţa toate posturile de radio sunt obligate prin lege să difuzeze muzică franceză în acest procent – indiferent de calitatea proprietarului postului de radio) cât şi dintr-un calcul simplu: presupunând că un teatru şi-a programat 5 premiere într-un an, 30% înseamnă ca una (repet, una) din acestea să fie piesă românească nouă. În 3-5 ani, înseamnă cel puţin 2 piese care să reziste mai multe stagiuni. E această cifră una stresantă? Este o cifră lipsită de bun simţ? Este o cifră forţată pentru a declanşa un trend sau, de ce nu, un fenomen? Împiedică aceasta construirea unei stagiuni sau a unui repertoriu vandabil? Dă peste cap parcursul „extraordinar” al teatrului românesc din ultimii ani? Nu cred.
2.Selectarea pieselor printr-o reala competitie. Un mediu prietenos nu inseamna favoritism, clientelism sau tentatia de spala si imparti niste bani, nu inseamna sa produci un text al sotiei sefului si sa spui dupa aceea ca „ti-ai facut norma de piesa contemporana romaneasca”, nu inseamna un schimb de diligente, nu inseamna promotie pe criteriul apartenentei la gasca, inseamna efortul si generozitatea de a cauta si a gasi textul care sa se termine intr-un spectacol bun sau foarte bun, care sa reziste si care – prin calitatea sa de universalitate – sa ajunga sa fie jucat si acolo si, finalmente si dincolo. O piesa buna nu moare intr-un spectacol ci abia se naste atunci, intr-o altul nou, in alta parte. O piesa buna are nevoie de o sansa buna. Acest lucru inseamna research din partea personalului angajat in mod special in teatre (secretari literari, consilii artistice, regizori) si mai putina obedienta fata de propunerile costisitoare venite de la directori de scena de top si acceptate aprioric ca fiind cele mai bune (fenomenul este generalizat). O idee de selectie este organizarea unor competitii interne - pe modelul Teatrului de Comedie, sau a Teatrului National din Timisoara – in fiecare teatru. Daca macar cele mai importante 20 din cele 40-50 de teatre din tara ar initia anual un concurs de text din care sa aleaga piesa (sau piesele) pentru stagiunea care urmeaza, nu se poate sa nu reiasa din cele 30 de potentiale premiere macar 10 bune si 5 foarte bune. Nu se poate sa nu reiasa textele excelente atat de des invocate cu si mai ales fara argumente. Nu se poate sa nu ajungem sa competitionam, la modul real, pe usa din fata, cu marile dramaturgii ale lumii. Sunt modele luate din business, unde se lucreaza cu numere mari, cu programe si tendinte. Unde se promoveaza produse proprii si unde competitia are loc liber, la vedere si nu discretionar. Unde se promoveaza calitatea si nu opinii personale despre calitate. Sa avem incredere in business. Nu e vorba decat de entuziasm si efort, de generozitate si viziune manageriala. PS: Nu ar fi lipsit de sens ca si piesele noi propuse din strainatate teatrelor noastre sa parcurga un proces de selectie, macar la fel de riguros.
3.Concursurile nationale de piesa. Ele exista, insa link-ul intre piesele premiate (la UNITER si la MINISTERUL CULTURII) si teatre este aproape inexistent. La fiecare concurs apar 3-4 piese nominalizate si una premiata. In jurii sunt regizori marcanti ai teatrului nostru, iar daca voteaza un text e un semn ca acest text este valabil si validat pentru a fi montat. Si totusi... Ideea/propunerea mea este ca regizorii din jurii sa fie responsabilizati pentru onorariul care-l incaseza citind textele din concurs, prin obligatia de a monta acele texte. E o idee de bun simt. Privind in urma, in juriile UNITER au fost regizori importanti ai teatrului romanesc. Si totusi mai niciunul (cu exceptia Nonei Ciobanu) nu a mers mai departe sa propuna piesa premiata unui teatru (in conformitate cu modelul romanesc de a ridica o stagiune si de a face propuneri de spectacole). Personal gasesc ca e o lipsa de incredere si, inainte de toate, un gest de nesinceritate, si poate si de ipocrizie punand miza pe un text in care nu crezi.
4.Modificarea regulamentelor concursurilor nationale. Este necesar, cred, un update la aceste concursuri nationale de piesa in sensul de a fi implicat in jurizare, (pe langa obligatia regizorilor invitati in juriu de a le monta), si un teatru (sau mai multe, eventual pentru piesele nominalizate). Sau, in plus, sa faca parte din juriu directorul teatrului (directorii teatrelor) care va (vor) produce piesa(piesele). Abia atunci concursul UNITER sau concursul CAMIL PETRESCU, sau concursul de la Comedie (care nu are mai niciodata finalitate in productii) au sens si greutate. Abia atunci competitia isi regaseste sensul – recompensa, miza.
5.Rezidenta. Nu inteleg rezerva cu care teatrele romanesti nu apeleaza la un mod practicat in lume – contactarea unui autor consacrat si comandarea unei piese. Nu trebuie sa ne temem de acest termen. Teatrul e arta dar e si business. Iar in business se fac (si) comenzi.
6.O idee ar fi ca UNITER sa ia sub aripa sa autorii dramatici romani. Evident, dupa criterii de valoare, de background, de recunoastere. Locul lor este, in corpore, cel putin in opinia subsemnatului, aici si nu in alte asociatii sau organizatii mai mult sau mai putin vizibile. Poate in marea organizatie. Poate intr-o sectie aparte, sunt amanunte. Important este faptul ca dramaturgul este un om al teatrului – chiar daca functioneaza oarecum independent si nu ca un angajat al institutiei. Dar sa nu uitam ca meseriile in teatru nu mai tin atat de mult de cartile de munca. Exista actori free lancer, exista regizori free lancer, autorii dramatici sunt de asemenea free lancer. UNITER trebuie sa-si deschida portile sau, mai degraba, sa incurajeze accesul autorilor dramatici in organizatie si in conducerea ei. S-ar crea mult mai multe punti de comunicare intre dramaturgi si ceilalti actanti din teatru, ar cadea multe ziduri care ne separa.
7.(legat de punctul 2)Deschiderea, scoaterea „la vedere” a modului in care ICR (spre exemplu) promoveaza textele romanesti peste hotare. Nu exista o competitie reala ci pur si simplu mici cabale bazate pe cunostinta personala sau selectia subiectiva si neprincipiala. Uneori sunt siderat sa vad nu stiu ce „autor” roman promovat cu insistenta, fara ca aici, in tara, sa aiba vreun background solid sau vreo confirmare din partea publicului pana la urma, autori cronicati pana la diabet, desi au in portofoliu doar o singura piesa, maxim doua si acelea rescrise de regizori la montare. Se construiesc mici gasti, se ridica „scoli” sau ateliere de dramaturgie in care tinerii invatacei sunt consiliati cum sa scrie foarte prost un text sau cum sa scrie vulgar doar pentru ca asa „se scrie in vest”. S-a ajuns pana acolo incat dramaturgia sa fie predata de „specialisti” obscuri plini de diplome dar lipsiti evident de talent si creativitate, bine plasati in sistem iar uneori evoluand aiuritor de la nicaieri inspre zonele de decizie sau expertiza..
8.Implicarea in programele universitatilor teatrale a autorilor dramatici consacrati (cei ale caror piese sunt jucate in mod constant, cei care si-au setat un sens si o cariera valida si confirmata din a scrie teatru – spun asta pentru ca exista multe prezente pasagere in piesa scrisa, al caror backgorund e mai degraba rezultatul unei pozitii sociale sau a unei pozitii in cadrul institutiilor teatrale decat cel al creativitatii, CV-ului si talentului lor). Pana la urma a scrie piesa de teatru e o meserie, e o deprindere, e o munca, e un dar care nu poate fi transmis de oameni care nu-l (nu le) poeda.
Doamnelor, domnilor, demersul nostru nu este unul menit sa creeze o atitudiune de tipul unei discriminari pozitive, nu cerem locuri care nu ni se cuvin si nici o mai mare atentie decat cea normala, egala cu celelalte „atentii”. Dorim doar transparenta, climat si competitie. Piesele bune exista. Nu trebuie decat sa le lasati sa vina. Al dumneavoastra
Ştefan Caraman"
..............................................................................
2. Anexă: Repertoriul teatrelor
TEATRUL ODEON
Spectacole pe afis:
Gaitele – Kiritescu – 2002
Marchizul de Sade – Doug Wright – 2005
Sefele – Werner Schwab – 2005
Aventurile lui Habarnam – Nikolai Nosov – 2005
Joi.mega.joy – Katalin Thuroczy – 2006;
Hamletmachine – Heiner Muller – 2006
Sunt propria mea sotie – Doug Wright – 2007
Ionesco – 5 piese scurte – 2007
Block Bach – text incert – 2007;
E doar Sfarsitul Lumii – Jean-Luc Lagarge ( o porcarie);
Ultima femeie a senorului Juan – Leonid Juhovitki – 2007
Camera de hotel – Barry Gifford – 2008;
Extrem – William Mastrosimone – 2008;
Epopeea lui Ghilgames – autor incert - 2009
Numar spectacole: 14 din care: un clasic roman, un colaj dupa Ionesco si 12 autori straini
T.N.B.
Spectacole pe afis :
SALA MARE
Burgezul Gentilom – Moliere – 2006
Comedia Norilor –Aristofan – 2009
Don Quijote – Cervantes – 2005
Eduard al III-lea – Shakespeare – 2008
Exilatii – Ivan Vazov - spectacol invitat din Bulgaria
Ivan Turbinca – Ion Creanga – 2009
* Molto Gran’ Impresione – Romulus Vulpescu – 2009
Sanziana si Pepelea – Vasile Alecsandri – 2006
Take, Ianke si Cadar – V.I. Popa - 2001
Toti fiii mei – Arthur Miller – 2009
Ultima Ora – Mihail Sebastian – 2003
SALA AMFITEATRU
A patra sora – Janusz Glowacki – 2006
Egoistul – Jean Anouilh – 2004
Inima de caine - Bulgarkov – 2005
Iubiri Interzise – Yukio Mishima – 2007
* Inca-i bine – R.P.Bitanescu – 2008 (actor angajat al teatrului)*
Neintelegerea – Camus – 2006
Noiembrie – Ana Maria Bamberger – 2003
O noapte furtunoasa – Caragiale – 2002
Ragina mama – Manlio Santanelli – 1997
Sambata, duminica, luni – Eduardo de Filippo – 2007
Sinucigasul – Nikolai Erdman – 2009
Tartuffe – Moliere – 2009
* Viata mea sexuala – C.G. Popa – 2007
Visul unei nopti de vara – Shakespeare – 2003
SALA ATELIER
Camerista – Hermann Broch – 2008
* Cinci femei de tranzitie – R.P.Bitanescu 2003(actor angajat al teatrului)*;
* Comedie rosie – Constantin Turturica – 2006;
* Complexul Romania – Mihaela Michailov – 2008
Dulcea pasare a tineretii – Tennessee Williams – 2005
Idolul si Ion Anapoda – G.M. Zamfirescu – 2006
Istoria comunismului povestita pentru bolnavii mintali – Matei Visniec – 2007
Jocul ielelor – Camil Petrescu – 2007
Lectia – Eugen Ionesco – 2009
Legenda Marelui Inchizitor – Dostoievski – 2009
Privighetoarea si trandafirul – Oscar Wilde – 2007
Randez-vous – Tudor Musatescu – 2007
* Sonata pentru saxofon si Eva – Eugen Serbanescu – 2004
* Sapte dintr-o lovitura – Lia Bugnar – 2008
Tectonica sentimentelor – Eric-Emmanuel Schmitt – 2009
Un duel – Cehov – 2009
SALA 99
Cu usile inchise – Jean Paul Sartre – 2007
* Meserii si fundaturi – Mihai Ignat – 2009
Shirley Valentine – Willy Russel -2004
Total spectacole in stagiune - 44, din care 8 autori dramatici autohtoni contemporani (in 7 ani!)
TEATRUL NOTTARA
Spectacole pe afis :
Aniversarea – Thomas Vinterberg si Mogens Rukov – 2009
Opera de 3 parale – Brecht
Rinocerul Indragostit – Jean Anouilh
Batarnul – Maxim Gorki
* Ritmuri – Diana Lupescu (sotia sefului, ma abtin s-o numesc autor dramatic)
Scandal la opera – Ken Ludwig
Titanic Vals – Musatescu
Hangita – Goldoni
Variatiuni Enigmatice – Eric-Emmanuel Schmitt
* Uzina de placeri SA – Valentin Nicolau
In piata Vladimir – Ludmila Razumovskaia;
Retro – Aleksandr Galin
Blues – Arthur Miller
De trei ori dragoste – Ulrike Dopfer
Romantiosii – Edmond Rostand
Sotul pacalit – Moliere
Ai toata viata inainte – Roman Gary
Vizitatorul – Eric-Emmanuel Schmitt
Numar de spectacole pe afis: 18 din care un singur autor contemporan
PS : Intr-o declaratie publica domnul Diaconu spunea ca nu exista dramaturgie romaneasca demna de a fi montata la Nottara…. Evident, a exclus-o pe distinsa lui sotie, care apare pe afis ca autor dramatic!
TEATRUL BULANDRA
Spectacole pe afis :
Lear – Shakespeare – 2008
O scrisoare pierduta – Caragiale
Crima si pedeapsa – Dostoievski – 2006
Richard al III-lea se interzice – Matei Visniec – 2006
Triumful dragostei – Marivaux – 2005
Mascariciul – Cehov – 2005
Scaunele – Ionesco – 2004
Oblomov – Goncearov – 2003
Anatomie Titus Caderea Romei – Heiner Muller – 2003
Moartea unui comis voiajor – Arthur Miller – 2008
Ce pacat ca-i curva – John Ford – 2007
Mamouret – Jean Sarment
Elizaveta Bam - Daniil Harms – 2006
Sase personaje in cautarea unui autor – Prandello – 2005
Tatal – August Strindberg – 2004
Sorry – Alksandr Galin – 2004
Casatoria – Gogol – 2003
Unchiul Vanea – Cehov – 2001
Numar de spectacole pe afis 18; nicio piesa contemporana romaneasca
TEATRUL METROPOLIS
Spectacole pe afis:
Floarea de cactus – Barillet si Gredy –
Sfarsit de partida – Beckett
Fantoma, dragostea mea – Noel Coward
Tarelkin – Suhovo Kobilin
Azilul de noapte - Maxim Gorki
Doctori, femei si ale intamplari – Georges Feydeau
Mincinoasa – Jean Jacques Bricaire
* Peste cu mazare - Ana Maria Bamberger
Hamlet – Shakespeare
In rolul victimei – Vladimir/Oleg Presniakov
Buzunarul cu paine – Matei Visniec
Podu’ – Paul Ioachim
Ajutorul – Mawby Green/Ed Feilbert
Visul unei nopti de vara – Shakespeare
* Jocul de-a adevarul – Lia Bugnar
Zaruri si carti - Sam Henry Kass
Celalalt – Florian Zeller
Opposites Attract – Bruce Kane
Crima la Howard Johnson – Ron Clark/Sam Bobrick
* No One – Carmen Vioreanu
Cum m-am lasat – Hannes Stein
Femeia din trecut - Roland Schimmelpfennig
Numar de spectacole pe afis: 22, din care piese contemporane romanesti 3
TEATRUL MIC/TEATRUL FOARTE MIC
Doamna noastra din Pascagoula – Tennessee Williams - 2009
Hotelul dintre lumi – Eric-Emanuel Schmitt - 2009
* Portretul doamnei T – Ana Maria Bamberger 2009
Furtuna – Shakespeare – 2009
* Poimaine alaltaieri – Gianina Carbunaru – 2008 (spectacol de autor)
Hamelin – Juan Mayorga – 2008
Jacques si supunerea – Ionesco – 2007
* Colonia Ingerilor – Stefan Caraman – 2007
Cum gandeste Amy – David Hare – 2005
* O zi din viata lui Nicolae Ceausescu – Denis Dinulescu 2005
Cum iubeste cealalta jumatate – Alan Ayckbourn – 2003
Pe gaura cheii – Joe Orton – 2003
Spionul balcanic – Dusan Kovacevic – 2001
Daca n-ai mai fi – Florian Zeller – 2010;
Closer – Patrick Malber – 2009
* Blocaj in trafic – Bogdan Costin – 2009
Interpretul – Tristian Bernard – 2009
* Interzis sub 18 ani – Mihaela Michailov- 2008
* COOlori – Stefan Peca – 2007
* Sado-Maso Blues Bar – Maria Manolescu – 2007
Ma tot duc – Shakespeare – 2004
* Mady-baby.edu – Gianina Carbunaru – 2004
Numar de spectacole pe afis: 22, din care piese contemporane romanesti: 7
TEATRUL DE COMEDIE
Spectacole pe afis:
Elling – Axel Hellstenius
Leonce si Lena – Georg Buchner
Casa Zoikai – Bulgarkov
Ioana si focul – Visniec
* Clinica – Adrian Lustig
Biloxi Blues – Neil Simon
Revizorul – Gogol
Avarul indragostit – Moliere
* Poker – Adrian Lustig
… escu – Musatescu
O lume pe dos – Terrence McNally
Domnisoara Iulia – August Strindberg
Fitness – Jacques de Decker
Fata de matase artificiala – Irmgard Keun
Inmormantarea – Peter Nadas
Soare pentru doi – Pierre Sauvil
Ferdinand al VIII-lea regale Spaniei – Gogol
Poiana Boilor – Cehov
Numar de spectacole: 18, din care piese romanesti contemporane 2 (ale aceluiasi autor)
Observatie : Intr-o aparitie publica domnul George Mihaita s-a declarat un sprijinitor al dramaturgiei romanesti, sustinand in acest sens un festival anual de comedie romaneasca. Privind spectacolele stagiunii, cred ca exagereaza.
TEATRUL NATIONAL IASI
Made in est – Constantin Cheianu
Bad bed stories – Oleg/Vladimir Presniakov
Biedermann si incendiatorii – Max Frisch
* Cu soarele pe piept – Nora Vasilescu
Dragoste la Venetia – scenariu colectiv, commedia dell’arte
Fluturii sunt liberi: Leonard Gershe
* Gheorghe Popescu – Constantin Popa (actor al teatrului)
Harold si Maude – Colin Higgins
* Iov si Salubrizarea – Calin Ciobotari
Macbeth – Shakespeare
Negutatorul de timp – Matei Visniec
* Nevasta lui Hans – Ion Sapdaru
Oameni de nimic – Cehov
Orchestra – Jean Anouilh
Quartet – Ronald Harwood
* Romania te pup – Bogdan Georgescu
Scara pisicii – Katalin Thuroczy
Uciderea lui Gonzago – Nedialko Iordanov
Uriasii Muntilor – Pirandello
* Viata mea sexuala – C.G. Popa
Visul – DR Popescu
Total spectacole: 21, din care piese contemporane romanesti: 6 (3 ale actorilor din teatru)
TEATRUL MARIA FILOTTI BRAILA
Spectacole pe afis:
Peatra din casa – Vasile Alecsandri
Herr Paul – Tankred Dorst
Sufletul. Puncte de vedere – Dimitre Dinev
8 femei – Robert Thomas
Baltagul – Mihail Sadoveanu
Mai canta o data, sam – Woody Allen
Identitati – Dumitru Solomon
Cui i-e frica de Virginia Woolf – Edward Albee
Total spectacole: 8 din care niciun autor contemporan
TEATRUL FANI TARDINI GALATI
Spectacole pe afis:
Afacerea Protar – Mihail Sebastian
Cinci dimensiuni feminine – dramatizare dupa Ionesco
Descantoteca – Marin Sorescu
Femeia ca un camp de lupta – Matei Visniec
Hymnus – Gyorgy Schwajda
Labirintul Irinei – Eugen Fat (spectacol de autor)
Magic Afternoon – Wolfgang Bauer
Mesterul Manole – Catalin Vasiliu
Moartea lui Eskrokov – A.V. Suhovo Kobilin
Retro – Alexandr Galin
* Tot ce se da – (după un fragment de 3 pagini de) Ioan Peter
Zapezile de altadata – Dumitru Solomon
Camerista – Hermann Broch
Cutia Pandorei – Katalin Turoczy
Falstaff – Shakespeare
Lectia – Eugen Ionesco
Magnum Mophtologicum – Caragiale
Mincinosul – Goldoni
Petrecerea – Harold Pinter
Steaua fara nume – Mihail Sebastian
Visezi – Jean Claude Grumberg
Fuck you Eu.Ro.Pa – Nicoleta Esinencu
Total spectacole: 22, din care piesa autohtona contemporana: 1
TEATRUL TOMA CARAGIU PLOIESTI
Spectacole pe afis :
Adulter – John Chapman Dave Freeman
And Bjorg, of course – Thorvaldur Thorsteinsson
D’ale Carnavalului – Caragiale
Don Juan sau dragostea pentru geometrie – Max Frisch
Frumos – Jon Fosse
Furtuna – Shakespeare
Momaia – Cehov
Plastilina – Vasili Sigariev
Pretul iubirii – Cehov
Regina frumusetii din Leenane – Martin McDonagh
Take, Ianke si Cadar – V.I. Popa
True West – Sam Shepard
* Zidul – Theodora Herghelegiu
Total spectacole: 13, din care piesa romaneasca noua: 1
TEATRUL NATIONAL LUCIAN BLAGA CLUJ NAPOCA
Spectacole pe afis:
Naptea Walpurgiei – Victor Erofeev
Livada de Visini – Cehov
Cantareata Cheala – Ionesco
Istoria comunismului povestita pentru bolnavi mintal – Matei Visniec
Hecuba – Euripide
Euro 2 - Paul Melijan
Trainspotting – Irvine Welsh
Dracula The Clown - Nola Rae
Cand noi, morti, inviem – Henrik Ibsen
Psihoza 4.48 – Sarah Kane
Julieta – Vissky Andras
Logodnicele aterizeaza la Paris – Marc Camoletti
Balci: femeia tinta si cei zece amanti – Matei Visniec (din limba franceza)
Un caz clinic – Dino Buzzati
Umbra albastra – Bryan Reynolds
Declaratie – Tudor Musatescu
Sefele – Werner Schwab
Arta – Yasmina Reza
Total numar spectacole: 18; piesa contemporana romaneasca niciuna
TEATRUL NATIONAL MIHAI EMINESCU TIMISOARA
Spectacole pe afis
Revizorul – N Gogol
* Aeroport – Stefan Caraman
Remember – Mateiu Caragiale
Trei surori – Cehov
Fete de matase artificiala – Irmgard Keun
Piata Roosvelt – Dea Loher
* Cum traverseaza Barbie criza mondiala – Mihaela Michailov
Poveste de iarna – Shakespeare
Boala Familiei M – Fausot Paravidino
* Bye Bye America – Carmen Dominte
69 – Igor Bauersima
* Hold up Akbar sau toti in America – Radu Pavel Gheo
Norii – Aristofan
* Offside – Luminita Tulgara
Tinerete fara batranete – Petre Ispirescu
Copilul din spatele ochilor – Nava Semel
Circuitul normal – J. Cl. Carriere
* Coca blues – Ioan Peter
Imagine Show – text
Total numar spectacole – 19, din care piesa romaneasca noua 6
TEATRUL DE STAT IOAN SLAVICI ARAD
Spectacole pe afis:
Iubirea Phedrei – Sarah Kane
Vis.Toamna – Jon Fosse
* Un om de milioane – Ioan Peter
Decalog – Laurian Oniga (dans)
Falsele confidente – Marivaux
Turandot – Carlo Gozzi
Tartuffe – Moliere
* Dansez pentru nimeni – Stefan Caraman
Sluga la doi stapani – Goldoni
Numar total spectacole – 9, din care piesa noua romaneasca 2
TEATRUL DE NORD SATU MARE
Spectacole pe afis (2008 – 2010):
Barbierul din Sevilla – Beaumarchais/Cehov
Jurnalul lui Dracula – Marin Mincu
Motanul incaltat – Charles Perrault
Straini in noapte – Dimitre Dinev
Guleras cenusiu – Mamin Sibriak
Prietenul la nevoie se cunoaste – Oscar Wilde
Hamlet – Shakespeare
Visul unei nopti de iarna – Musatescu
Demoni – Lars Noren
Pinochio – Carlo Collodi
Casa Bernardei Alba – Lorca
Total numar spectacole: 11, nicio piesa romaneasca noua (doar o adaptare după romanul lui Marin Mincu)
TEATRUL NATIONAL DIN TARGU MURES
Spectacole pe afis :
Anonimul Venetian – Giuseppe Verto
Krum – Hamoch Levin
Butoiul cu praf de pusca – Dejan Dukovski
Scandal la opera – Ken Ludwig
Si fluturii sunt liberi – Leonard Gershe
Simply Marlyn –
Valsul hazardlui – Victor Haim
Clinica amantilor – John Chapman
Numar total de piese: 8; piesa romaneasca noua: niciuna
TEATRUL TINERETULUI PIATRA NEAMT
Spectacole pe afis:
Soldatii – Zalan Tibor
Cu dragostea nu-i de glumit - Alfred de Musset
Un barbat si mai multe femei – Leonid Zorin
OO! – Alex Dabija
Herr Paul – Tankred Dorst
* Cinci minute miraculoase in Piatra Neamt – Stefan Peca
Regele gol – Evgheni Schwartz
Ras nervos – Christopher Durang
Numar total spectacole: 8, piese romanesti contemporane: 1
TEATRUL NATIONAL MARIN SORESCU CRAIOVA
Spectacole pe afis:
Cum doriti sau noaptea de la spartul targului – Shakespeare
Avarul – Moliere
Romeo si Julieta – Shakespeare
Noroc si sanatate, domnule – Pierre Chesnot
Medeea – Euripide
Gilles Granouillet – Canta maica-mea in far
Masura pentru masura – Shakespeare
Se cauta un tenor – Ken Ludwig
Omul din La Mancha – Dale Wasserman
Don Juan – Moliere
Insira-te margarite – Victor Eftimiu
* Nunta lui Puiu – Pusi Dinulescu
Odysseia - Homer
Napasta – Caragiale
Exista nervi – Marin Sorescu
Grasana – Neil La Bute
Scaunele – Eugen Ionesco
Occident Express – Matei Visniec
* Lumina din pod – Carmen Firan
Total spectacole: 19; spectacole contemporane: 2
TEATRUL SICA ALEXANDRESCU - BRASOV
Spectacole pe afis :
Visul unei nopti de vara – Shakespeare
* Va pupa piticu din Franta – Antoaneta Zaharia
Variatiuni Enigmatice – Eric-Emamnuel Schmitt
Operele compete ale lui Wlm Sxpr – ess Borgsson
O noapte furtunoasa – Caragiale
O afacere sentimentala – Claude Magnier
Noaptea asasinilor – Jose Triana
Livada cu visini – Cehov
Ispita – Peter Turini
Harap Alb – Ion Creanga
Fuck you EU!RO!PA! – Nicoleta Esinencu
Fata fara zestre – A. Ovstroski
Dupa ploaie – Sergi Belbel
Doi pe un balansoar – William Gibson
Dineu cu prosti – Francis Veber
Delir in doi… in trei, in cati vrei – Ionesco
Cum o fi – Oliver Bukowski
Copilul ingropat – Sam Shepard
Asteptandu-l pe Godot – Beckett
Angajare de clown – Matei Visniec
Total spectacole: 20, din care piesa contemporana romaneasca: 1
Am vizitat site-urile a 19 teatre – cele mai importante din tara, din care 5 sunt nationale, finantate de Guvernul Romaniei (si care joaca cel mai mic numar de piese romanesti, cu exceptia Timisoarei)
Numar total de piese in repertoriul curent: 332, din care romanesti contemporane: 41; procent 12%
Piese scrise de dramaturgi freelancer: 30 (inclusuv piese scrise de actori, critici, etc., dar jucate in alte teatre decat cele unde sunt angajati)
Piese scrise de actori si jucate in teatrele unde sunt angajati: 7
Piese scrise de regizori autori: 4"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu