miercuri, 12 august 2009

piatră

lui Virgil

toţi vor fugi din oraş în aceeaşi zi.
te vei trezi singur
ca un cuvânt al unei limbi dispărute
săpat în piatră.

ori te-ai putea urca în cel mai înalt copac
să mai vezi vălătucii de praf, urma păsărilor stârnite,
să-ntinzi palma în zare, mirat câte poate cuprinde?

ori ai putea învăţa-o pe piatră
să te rostească?

voi învăţa să ascult.

18 comentarii:

miruna vlada spunea...

exceptional poem.
dumnezeu sa-l odihneasca!
era un plin de forta si candoare!

Mugur Grosu spunea...

gogeamitea crater in suflet: am descoperit o discutie pe mess, salvată cu gândul să meditez cândva pe-ndelete. pesemne a sosit timpul:

mg: nu pot sa cred
mg: uite insomniacul!
Virgil Banescu: uite insomniacii
mg: ce mai invarti prietene?
Virgil Banescu: nici cu vin, nici cu pastile nu m-a luat somnul
mg: pamantul pe degete, evident
Virgil Banescu: mai degraba luna
Virgil Banescu: ce mai face Ovidius ?
mg: l-am vazut acum 30 de minute, am fost prin zona
Virgil Banescu: in Bucuresti e o statuie a lui Omar Khayam, langa P-ta Victoriei
mg: tre' s-o vad neaparat. umblam cu poeziile lui la piept
Virgil Banescu: te duc cand vii
mg: pai vin in jur de 22
Virgil Banescu: ti s-a intamplat sa nu mai gasesti sens in nimic ?
mg: cam tot timpul
mg: stii ca de regula suntem robii rutinei
Virgil Banescu: mie-mi place rutina
mg: dar asta cu sensul e cu doua taisuri
Virgil Banescu: asa
Virgil Banescu: explica
mg: pai, sa vad cat de limpede pot fi la ora asta
mg: stii ca sunt sensuri si sensuri
mg: unele marunte, cam cat secunda, si altele, cu care uneori ne batem capul aiurea, cat luna
Virgil Banescu: io nu mai gasesc de nici un fel
mg: eu daca intru in filmul asta prea adanc vad fundul galetii
mg: celalalt tais, insa, e ca daca uiti de tot intrebarea asta cazi in regnul animal
Virgil Banescu: aha
Virgil Banescu: si cum ai rezolvat-o cu sensul existentei ?
mg: uite, imi place pilda aia cu intrebarea "cum inghiti un elefant"
Virgil Banescu: cum ?
mg: "bucata cu bucata"
mg: noi mancam sensul existentei, il inghitim literalmente
mg: cu bucatele mici, nemestecate
mg: si el se aduna undeva
mg: recompune undeva elefantul ala
mg: in burta noastra
mg: dar nu-l vedem
mg: mhm, am ciuruit subiectul?
mg: nu-mi dau seama daca a sunat limpede sau ba
Virgil Banescu: cat se poate de limpede de la un poet la alt poet
mg: mi se pare ca mintea aluneca mai usor pe parabole
Virgil Banescu: asa e
Virgil Banescu: io sunt cam scurt la vorbe in dimineata asta, dar nu intentionat
mg: da' chiar, ce-ti veni sa deschizi un asa elefant de subiect
Virgil Banescu: pai voiam parabola fara sa stiu
Virgil Banescu: doar ca nu l-am deschis bucata cu bucata
mg: a fost un an tare greu, cred ca niciodata nu m-am simtit mai furnica sub vremi; mai indoielnic; dar poate-i un lucru bun
Virgil Banescu: de ce ar fi bun ?
mg: cred ca undeva e bine cand soarecele vede pisica
Virgil Banescu: atunci la mine ar trebui sa fie bine tot timpul ca io vad mereu pisica
Virgil Banescu: eu cred ca nu mai simt nevoia sa-mi dovedesc si sa dovedesc altora nimic
Virgil Banescu: azi am zis o chestie, mai in gluma, mai in serios
Virgil Banescu: eram pe Lipscani, pe la miezul noptii
Virgil Banescu: cu o prietena pe care nu o mai vazusem de 3 ani,
Virgil Banescu: si am zis ca io in scris ma exprim cel mai prost
mg: haha, pai cred ca asta ne face scriitori
Virgil Banescu: io vreau sa ma retrag intr-un spital la un moment dat
Virgil Banescu: si sa ma ocup numai de scris si citit acolo
Virgil Banescu: un timp
Virgil Banescu: cred foarte tare in teoretizarea propriei scriituri
Virgil Banescu: in cea facuta de altii nu cred in general
mg: eu cand eram mic am facut atletism o vreme
mg: si ma intriga sportul asta bizar, in care doar alergi de tampit, in cerc
mg: si-ti curg toate alea din tine, uneori chiar si sange-ntre dinti
mg: stii cat de des am aceeasi senzatie cand scriu? cred ca imaginea aia cu singuratatea alergatorului de cursa lunga se aplica cel mai bine la scris
mg: am probleme cu netul, fuck
mg: ne vedem pe-ntinsul capital!
Virgil Banescu: astept sa te duc la Omar
mg: da, ai promis
Virgil Banescu: ma, o discutie intre doi poeti poate fi mai tare ca un lsd
mg: haha, atunci s-avem grija ce spunem
Virgil Banescu: si ce nu spunem
Virgil Banescu: pa
mg: pa, spor la somn !
Virgil Banescu: la adormit e mai greu
Virgil Banescu: cu somnul n-am probleme
Virgil Banescu: doar cu adormitul

Virgil Banescu has signed out. (10/5/2007 4:54 AM)

andrei spunea...

ce bine c-ai pastrat-o :)

Alter Ego Blog spunea...

frumos...

quasiote spunea...

Ce aș mai putea spune după ce am citit aici, doar că rămân împietrit la malul unui ocean de tristețe...

Mircea Ţuglea spunea...

frumos, excepţional, împietrit, ocean de durere, da' miroase al naibii a Paul Celan (vedeţi aici o discuţie despre...)

Mugur Grosu spunea...

mircea, la tine nici nu ma mira: e clar ca orice om cu urechi iti seamana :)

recapituland: tu ai niste pietre, eu am un cuvant sapat in piatra, deci ai mai multe, deci m-ai batut.

dar ce spui de iazul de piatra? asta ar trebui sa te linisteasca, e scris prin 2001, si apari si tu prin poem :))

"Iazul
sa facem un iaz de piatra mi-a zis din solduri nu-i asa ca-i dragut
sa facem o dragoste mare de piatra si chiar aici In fata acestui bloc
sa punem pesti si flori subacvatice si plante Inotatoare
de piatra
un caine cu chilotii In vine sari sa o corecteze:
pentru Inceput e nevoie de ceva mai subtil cu tradari si amenintari cu placeri si cu umilinte
cu Imbelsugate-nghitiri si nerusinate
dezmeticiri pe saltea Intre ziduri
era cat pe ce sa ne sune si Mirce
pandea agravant abia se-abtinea sa ne muste
chiar si asa din genunchiul lui Indoit reiesea ca n-o sa ne lase cu iazul nostru
o sa va aranjez niste amenzi stiu ca va faceti arca
o sa va denunt pt. surrealism daca nu ma luati si pe mine sa va explic totul
poate nu stiti dar Noe facuse varsat de vant
poate nu stiti dar Noe a dus cu el mamifere nu conifere
si pesti nu a luat deloc cu el In arca prostilor ce sunteti
dar vecinii s-au plictisit deja de toate acestea
stim ca vor lepada imediat toate hainele
se vor scalda In el vor turna In el toata intriga necesara cu care sa lupte In asteptarea unei vizite
atinsi de o perspicacitate feroce Intamplatoare Inabusita
prin geamurile blocului Incarcat de oameni si scule de pescuit de-abia am schimbat cateva emotii indiferente
trebuie sa iesim de aici trebuie sa iesim cu orice pret de aici
pana ce piatra ne va desparti
sa iesim sa scurmam si sa umplem cu toate apele noastre iazul
cu fata spre umbra bisericii dand iarasi cu ochii de zidul meu dureros
ca si cum ne-am fi scufundat In usa unei sporovaieli crancene
cu cheia ochiului supta galbena martiala
stiam cu precizie ce pun la cale briciul si barba
purtam In trup o tacere patrunzatoare puteam nimici Intreaga absenta
ma abtin tot mai greu sa va spun deci trebuie sa va spun
dragilor
nu v-am chemat sa Inotati In centimetrii mei cubi"

http://www.ziua.net/display.php?id=134237&data=2003-12-08

Mugur Grosu spunea...

si nu era nevoie sa te duci pana la Viena ca sa afli ca pietrele pot vorbi... e una chiar in Constanta, in piata Ovidiu, si ea spune asa:
"Sub astă piatră zace Ovidius cântăreţul
iubirilor gingaşe, răpus de-al său talent
O, tu ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodată
Te roagă pentru dânsul să-i fie somnul lin!"

[citat din memorie]

sau te mai poţi plimba şi tu printr-un cimitir...
mie mi s-a întâmplat cam des în ultima vreme
dar încă nu m-am obişnuit

Mircea Ţuglea spunea...

Uite şi-o ureche, domnule. Vezi singur dacă seamănă:

“Cum se vorbeşte pietrei, cum / tu, / îmi vorbeşti din hău, din / tr-un acasă…” (Wie man zum Stein spricht, wie / du, / mir vom Abgrund her, von / einer Heimat…), din poemul "Radix, Matrix" al lui Celan. Şi comentariul meu ("Reactualizarea sensului", 2007, p. 190 – da, mă autocitez!): "Căci piatra nu poate fi făcută să vorbească decît dacă-i vorbim noi înainte, dacă n-o mai vedem ca pe o piatră, ca pe un celălalt sau ca pe un exterior, trebuie să străbatem noi înşine această stare de încremenire a sensului…" bla-bla.

Acum, dacă o iei cu Ovidiu şi cimitirul, să fie cum zici. Culmea-i că din toate ne-a rămas doar piatra (respectiv ceea ce ar fi trebuit să scrie pe ea), nu şi Ovidiu, al cărui mormânt nu l-a mai găsit nimeni. Cum ar veni, mormântul e gol... Ovidiu trăieşte printre noi... Opera lui va trăi mereu!

Bănuiesc că asta ai vrut să transmiţi, nu-i aşa? Atunci scuze, eu sunt cel care s-a înşelat...

Mugur Grosu spunea...

cam da!

nu-i nevoie de scuze, ne stim de o viata, si probabil ne-om sti si dupa :)

bia spunea...

"n/am cum sa/ti spun ce e linistea. n/am auzit/o vreodata intrand in camera si stand de vorba cu mine. poate e o femeie sau o suma de copase. se pare ca nu stiu."

dan iancu / o piatră de spus / ed. vinea

bia spunea...

*de coapse

Mugur Grosu spunea...

dan iancu, da :)
culmea e ca azi i-am vazut cel mai proaspat volum de versuri :)

543 spunea...

reclama nemascata, datimi voie sa va fac fericti pt ceva timp: http://humbaya.blogspot.com/2009/08/dami-voie-sa-fii-fericit.html

Mugur Grosu spunea...

dintr-un colţ în care încremenisem şi nu mai îndrăzneam nici măcar să respir am auzit-o pe mama lui Virgil vorbindu-i altei mame care-şi pierduse fiul, consolând-o că nu mai e singură. i-a spus că primul poem scris de virgil, în liceu, numit "junele de pică", fusese dedicat acelui băiat ce s-a stins. memoria nu mă ajută, şi mi-a fost greu să o rog să-l mai spună odată, aşa că transcriu din memorie doar cele din urmă versuri:
"nu-ţi fie teamă /
în lipsa apei pietrele se rostogolesc singure"

Agerpresh spunea...

@mircea -ce tot umbli cu desfacatorul la poezii? ca doar nu-i bere!

maskirovka spunea...

aş avea o mică sugestie la versul "săpat în piatră", merge în context nimic de zis, dar cred că este mai plauzibil "cioplit în piatră", pentru că la acest tip de scriere se folosea un stilet ci nu...sapa:)şi ca să intru în amănunte foarte rar se folosea piatra pentru scrierea obişnuită ci foarte des argila după care se ardea la soare aşa cu scrisul imprimat/ ştanţat, piatra pentru documete regale, coduri etc
poemul este interesant, captivează, primeşti revelaţia repede, dar cam scurt.

Mugur Grosu spunea...

@maskirovka: mulţumesc. dar a săpa nu înseamnă, neapărat, a da cu sapa [deşi, "în context" e şi asta o trimitere importantă...] aşa cum nu orice piatră e bolovan. piatra la rinichi, de exemplu, sau piatra filosofală...
auguri!