BLACKOUT [comidrama]

[versiune actualizată în ianuarie 2023; prima versiune, finalizată în 2008, e arhivată aici]

 

Blackout

de Mugur Grosu

 
Irinei, și dispariției sale care ne-a prins pe toți cu mintea în altă parte.

 

Personajele:

Informatul (cabina 1)

Fumătorul (cabina 2)

Domnul (cabina 3)

Graffer-ul (cabina 4)

Crossdresser-ul (cabina 5)

şi

Vocea suavă (fie înregistrată, fie jucată de o femeie așezată pe-un scaun înalt, ca de arbitru de tenis, între scenă și public)

 

Cinci cabine de WC aşezate în linie dreaptă. Patru cabine sunt deja ocupate. Prin uşile transparente pot fi văzuţi actorii, cu feţele scăldate într-o lumină azurie. Convenţia e că cei din cabină văd ce-i afară dar nu-s văzuţi.

În prima cabină, Informatul, corpolent, stă pe tron, cu pantalonii în vine şi citeşte un ziar.

A doua cabină e, deocamdată, liberă.

În a treia cabină se află Domnul, care-şi caută încă locul. E îmbrăcat în negru şi are o pălărie pe cap. Scoate o batistă, o flutură deasupra tronului, se aşează pe margine, fără să-şi dea jos pantalonii, se ridică, se aşează iar.

În a patra cabină, un tânăr agită un spray cu vopsea: Graffer-ul. Va scoate şi alte scule, dintr-un rucsac.

În a cincea cabină, Crossdresser-ul, așezat, cu un picior întins, își examinează ciorapii de nylon, apoi îşi va face buzele într-o oglinjoară.

 

FAZA 1

Apare Fumătorul, din dreapta. Se opreşte în dreptul cabinei 5, vrea să o deschidă dar nu știe cum. Crossdresser-ul coboară iute piciorul, își îmbrățisează genunchii, urmăreşte mişcările Fumătorului, realizează că nu poate fi văzut. Îi face cu mâna, se amuză de inocenţa lui.

Fumătorul: 50 de euro!(se deplasează înspre cabinele 4 şi 3. Din reflex, Graffer-ul ascunde spray-ul iar Domnul se ridică, săltând pălăria.) Mi-am luat țeapă? (revine în dreptul cabinei 5, o examinează intrigat, o încearcă cu degetele) Cum să n-ai, frate, clanţe la uşi? (se încovoiază brusc, fulgerat de-o nevoie). Ce să fac? (Dă să se descheie la pantaloni, Crossdresser-ul tresare. Fumătorul se calmează). Asta e, banii-napoi. (O ia spre ieşire, scoate-o țigară, o bagă în gură dar nu o aprinde și se întoarce) N-o să meargă. (încovoindu-se) Și-i prea târziu. M-au ușurat de 50 de euro? O să mă ușurez de 50 de euro! De-atâtea zile mă pregătesc... Să merite (fulgerat de alt junghi) Am investit! (fățăindu-se între cabine) M-am înfundat doar cu porcării de fast-food... mai ales cheesburger, că constipă - Elvis cică numai asta băga, pân-l-au găsit în budă cu curu-n sus și ochii beliți, că regeleee nu mai făcuse de-o lună. Așa că azi dimineață am băgat o șaorma, mamut! cu de toate! Iute? Picant? Și iute, și picant! (încovoindu-se) Sos de curry..., usturoi..., maioneză... dă-mi și un ayran! (revenind la prima cabină) Apoi și-o cafea, mare! (Se chirceşte iar şi loveşte-n uşă. Crossdresser-ul se sperie și alunecă de pe closet.) Cine-i acolo?

Crossdresser-ul: Ocupaaat! (se aranjează, pentru orice eventualitate)

F: Şi mai durează? Că mai sunt şi alţii.

C: Aveţi cabina 5?

F: Ar trebui să am una, la cât am plătit!

C: Îmi arătaţi puţin cardul de acces?

F: Da' ce eşti tu, clarvăzător?

C: Ei, dcă eraaam, poate că nici nu mă mai aflam aici! Dar văd cât se poate de clar.

F: (în locul cardului îi arată degetul mijlociu) Ia vezi.

C: (intră în joc) Nu pare valid. Poate s-a demagnetizat!

F: (Dă cu piciorul în uşă, Crossdresser-ul alunecă iar) Sigur ăsta-i hipersofisticatul „digestaurant” haș-te-te-pe? (pocind engleza) „the ultimate Hi-Tech Toillete Paradise”, ultimul răcnet al maţelor mondenităţii? 50 de euro am decartat, la negru, pe un tichet early bird... Să prind inaugurarea, și-un loc virgin... (maimuţărind o reclamă) „Lăsaţi toaleta de-acasă mileniului 2... Bun venit în hipercivilizație! Doar la Haştetepe, primul Digestaurant din lume, puteţi cu adevărat să vă satisfaceţi necesităţile fiziologice actuale” (mai dă un șut)

C: Vă rog, nu insistați.

F: Măcar spuneți-mi, cum aţi intrat?

C: Cu cardul meu.

F: Şi mai aveţi mult?

C: N-are rost să stați după mine. Încercați la altă cabină.

F: (se mută, molfăind țigara neaprinsă, în dreptul cabinei 4. Graffer-ul fixa un şablon pe uşă. Înţepeneşte cu spray-ul în aer. Acelaşi joc - Fumătorul e văzut dar nu vede dincolo. Se apropie, lipeşte urechea de uşă. Graffer-ul dă cu spray-ul în ușă. Fumătorul sare-napoi): Cine-i acolo?

Graffer-ul: Muma lu' Ștefan cel Mare!

F: (amuzat) Ooo, păi stai de ceva timp... Mai ai?

G: (agitând spray-ul) Nu dau interviuri! ...Mi-a ajuns Bolintineanu, hăhă

F: Nu știi ce pierzi! Cărtărescu poate te scotea la un Nobel! (ajunge în dreptul cabinei 3. Domnul se ridică şi îl salută cu pălăria. Fumătorul, fireşte, nu-l vede.) Alo! ...Ocupat? (Domnul dă din cap. Fumătorul ciocăneşte la uşă.)

Domnul: Vă pot ajuta cu ceva?

F: (scoate cardul) Fiţi amabil. Vreau să intru, cum procedez?

D: Mă tem că nu e permis decât accesul individual, domnule.

F: Nu, ziceam... adică dumneavoastră cum aţi intrat?

D: (scoate din buzunar un card): Folosind acest card.

F: (fluturând propriul card): Imposibil. A fost tot timpul la mine.

D: (arată propriul card) Vorbesc de acesta!

F: (se uită la cardul său) Aşa, şi?

D: Nu acela, acesta! (luminându-se) Aaa, dar dumneavoastră nu mă vedeţi!

F: Evident, e doar o oglindă, mă văd pe mine.

D: Aşa-i, uitasem... Asta din cauză că eu vă văd foarte bine!

F: Aha, asta mi-ar fi putut spune și ascaridele de alături...

G: Dacă nu te descurci, cum naiba a reușit să nimerească ovulul taman spermatozoidul din care-ai apărut tu?

D: Să nu coborâm... nivelul discuţiei.

F: Atunci îmi spuneți, în fine şi cum funcţionează?

G: Ovulul?

C: E un mister încă neelucidat al naturii!

D: ...nu trebuie decât să-l ţineţi în mână... (amuzament în cabine) la card mă refer! Și când ajungeţi în faţa cabinei potrivite sunteţi scanat, iar uşa se va deschide. Automat.

F: Doar atât?! (face un pas la stânga iar uşa cabinei 2 începe să se ridice) Uah! (dă să intre) Mulţumiri! (face un pas). Și scuze pentru deranj! (scoate capul spre cabina 3)...S-aveți spor!

D: Pentru puţin. Asemenea.

G: ...dacă nu te descurci nici acolo, sună un prieten! 

Uşa, în fine, culisează în urma Fumătorului şi se închide. Se aprinde o lumină azurie şi o voce suavă curge dintr-un difuzor.

Vocea suavă: Bine-aţi venit la Digestaurantul nostru, singurul loc în care puteţi cu adevărat să vă satisfaceţi necesităţile fiziologice. (Fumătorul alunecă pe tron, îşi vâră palmele între genunchi şi studiază extaziat cabina) Vă urăm o şedere cât mai agreabilă. Puteţi începe prin a servi o cafea. Observaţi pe peretele din dreapta o tastatură. Dacă doriţi o cafea chiar acum, apăsaţi tasta 1. (F. apasă tasta). Pentru cafea naturală apăsaţi tasta 1. Pentru cafea bio apăsaţi tasta 2. Pentru cafea decofeinizată apăsaţi tasta 3. Pentru cafea cu lapte apăsaţi tasta 4. Pentru cafea cu lapte bio apăsați tasta 5. Pentru cafea cu lapte fără lactoză apăsați tasta 6. Pentru cafea cu whiskey apăsaţi tasta 7. Pentru cafea cu whiskey fără alcool apăsaţi tasta 8. Pentru cafea fără reactivitate încrucișată cu glutenul apăsați... (F. apasă o tastă). Pentru cafea cu zahăr tos apăsaţi tasta 1. Pentru cafea cu zahăr brun deschis apăsaţi tasta 2. Pentru cafea cu zahăr brun închis apăsați tasta 3. Pentru cafea cu zahăr Demerara apăsați tasta 4. Pentru cafea cu zahăr Turbinado apăsați tasta 5. Pentru cafea cu zahăr Muscovado apăsați tasta 6. Pentru cafea cu zahăr lichid apăsați tasta 7. Pentru zahăr dezaharisit apăsați... (F. apasă o tastă. Se aude un zuruit. F. se apleacă şi ridică, de la baza closetului, un pahar de plastic.) Dacă sunteți fumător și doriţi să vapaţi, apăsaţi tasta 1. (F. apasă tasta şi din podea se ridică un dispozitiv ca o narghilea, iar F apucă un furtunaș și pufăie, extaziat). Pentru a vă regla poziţia spătarului, apăsaţi tasta 1. Pentru a... (F. apasă tasta, începe să se lase pe spate până ajunge la orizontală.) Aţi atins limita orizontală. Pentru a reveni la poziţia iniţială, apăsaţi tasta 1. Pentru a... (F. apasă tasta şi este adus brusc la poziţia iniţială. Cafeaua i se varsă pe genunchi). Dacă doriţi o ambianţă sonoră în timpul satisfacerii, apăsaţi tasta 1. (F. apasă tasta). Dacă doriţi sunete scoase de păsări, apăsaţi tasta 1. (F. apasă tasta). Dacă doriţi... (F, apasă tastă după tastă - se aud ciripeli, ţipete de păun, cotcodăceli, curci, cocoşi, vaiete de buhă. F. apasă cu ambele mâini pe taste.) Pentru a reveni la meniul anterior apăsaţi tasta 1. (F. apasă tasta). Dacă doriţi sunete scoase de păsări, apăsaţi tasta 1. Dacă doriţi fenomene ale naturii, apăsaţi tasta 2. (F. apasă repetat, se aud trăsnete, şuierături de vânt, izbituri de valuri. F. izbeşte tastele). Dacă doriţi să ascultaţi muzică clasică, apăsaţi tasta 1. Dacă doriți.... (F. apasă) Dacă doriți să ascultaţi Paganini, apăsaţi tasta 1. Dacă doriți... (F. apasă tasta). Aţi ales Paganini. Pentru Concertul nr. 1 în E major apăsaţi tasta 1. Pentru Concertul nr. 2 în B minor apăsaţi tasta 2. Pentru Concertul nr. 4 în C minor apăsaţi tasta 3. Pentru concertul nr. 5 în A minor apăsaţi tasta 4. Pentru concertul nr. 6 în G minor apăsaţi tasta 5... 

F: Alo, doamna robot! Ai sărit peste concertul 3! Pentru concertul 3 trebuia tasta 3, pentru concertul 4 tasta 4, pentru concertul 5 tasta 5... Grea aritmetica.. (tastează haotic). Și unde-i meniul de cafea, dacă tot mi-ai vărsat-o... (dă un pumn în taste)

Vocea suavă: Aţi optat pentru anularea serviciul vocal. Vă mulţumim şi vă urăm o satisfacere cât mai plăcută în continuare!

F: N-am ales nimic! Te-ai stricat la robocap? Aloooo! (Duce paharul deasupra gurii şi varsă ultimele picături) ...de cacao... (se apleacă spre taste şi strigă) adică sunteți de căcat! Bio!

Informatul: (gâjgâie) Mai uşor! Unii-ncearcă să citească aici.

F: Avem şi ceva de citit? (se uită în jur). Unde-aţi găsit? (tastează fără rezultat)

I: ..„am găsit”... Am venit pregătit! (revine la ziar; citeşte, pufneşte) ...Ce retarzi!

F: Stai, bre, ce sari și tu ca cafeaua

I: ...poate vrei să zici „ca ȘI cafeaua”..

F: Ne-om rușina taman aici de-o cacofonie... Da' nu-i ok să mă faci retard.

I: Pe tine?! Ziceam de ăștia de i-au dat la gazetă. Dar dacă te simți, ce să-ți fac...

F: Ia-o şi tălică metodic: subiect, predicat...

I: Tălică spune-i lui tac-tu!

F: Băi, vezi că eu nu m-am luat de mă-ta!

I: Nu te ştiu, nu mă ştii, nu mă lua cu tălică.

D: Scuzaţi-mi intervenţia..., nu cred că a fost comisă o impoliteţe. Consideraţi că tălică e prescurtarea de la mătălică, adică mata, care-i de la dumneata.... dumneavoastră, domnia voastră!

I ...daaa, şi „mă-ta” o fi prescurtarea de la Măria Ta...

D: Ei, nici așa... Dar, apropo, știați că a dezmierda vine de la dismerdare, care-n latineşte înseamnă ştergere de rahat? Mai exact, de la delicateţea cu care mama făcea toaleta intimă a pruncului...

I: Haha, ăștia s-au dezmierdat până s-au făcut de căcat la gazetă.

F: Zi toată chestiunea, dezvoltă

I: Vrei să-ţi fac şi lectură pe budă, te pomeneşti?

F: ...dacă tot ai deschis subiectul...

I: Ce-am deschis? Te-ai vârât tu, ca musca…

F: Băi, io-mi vedeam de treabă, tu ai început să pufneşti!

G: E-te-tee ! O fi venit la teatru, şi l-am deranjat!

F: Tu ce te bagi? (spre public) Care teatru?

D: Ştiaţi că ...în Roma antică toaletele publice erau adevărate localuri de socializare? Şi nu existau cabine, ca azi. Se conversa liber!

I: Altădată să vă luaţi ziar cu voi.

G: Şterge-te cu el! ...Pardon, dezmiardă-te!

C: Nu vă mai certați, pliiiz. Bravo lui că şi-a luat ziar. Poate-i drăguţ şi ne spune și nouă.

F: Hai, bre, cu dezmierdații tăi, zi-ne să râdem și noi, dacă e.

I: (le face hatârul şi recită, maimuţărind un reporter): „Medicii de la Spitalul Clinic nr.1 Craiova s-au confruntat, ieri, cu un caz neobişnuit. Un cuplu s-a prezentat la spital după ce-a suferit un grav accident casnic, la gătit. Bărbatul avea o rană la organul sexual, iar femeia avea arcada spartă şi prezenta o arsură pe omoplatul drept. Cei doi le-au povestit medicilor că s-au rănit reciproc în bucătărie. Partenerul făcea clătite iar ea, îngenuncheată, îi făcea sex oral. La un moment dat, bărbatul a dat greş şi nişte stropi din aluatul fierbinte au căzut pe spatele fetei care, de durere, şi-a muscat partenerul de penis. Din reflex, bărbatul a lovit-o pe tânără cu tigaia in cap.“

G: Ha ha, a fost legitimă apărare!

F: Asta-i tot?

I: (maimuțărindu-se) Da, Andreea, ai legătura…

F: (pe nas) Mersi, am preluat legătura. ...Autoritățile au demarat o anchetă pentru a stabili ce fel de tigaie foloseau amorezii, dacă era de teflon cu termospot, sau o replică ieftină. Cele originale cu termospot au o bulină situată în centrul tigăii care când se încinge devine roşie. Pentru a preveni astfel de tragedii în viitor, Agenţia Naţională pentru Protecţia Cuplurilor ar putea interzice vânzarea tigăilor fără bulină roşie de avertizare, iar CNA insistă ca pe bulină să fie trecut înscrisul AP, pentru ca amatorii de senzaţii tari să nu mai facă clătite fără acordul părinţilor. Președintele României a anunțat prin purtătorul său de cuvânt că urmărește cu atenție și îngtrijorare subiectul și ia în calcul convocarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării imediat ce va reveni din vacanță, pe care-o va scurta special cu trei luni. Iar acum, să auzim declaraţiile unor personalităţi despre tragicul accident de la Craiova... (dă un ghiont în peretele cabinei 1... şopteşte) Caseta!

I: (răsfoieşte precipitat ziarul): ...ămhăă… „Avem aceste mijloace într-o formă mai avansată și mai modernă decât orice altă țară nucleară, e un fapt evident. Dar nu ne apucăm să alergăm în jurul lumii fluturând această armă ca un brici”, a spus Vladimir Putin la sesiunea anuală a Consiliului prezidenţial pentru dezvoltarea societăţii civile şi a drepturilor omului. (deschide ziarul în altă parte:) Pentru a nu lăsa loc de interpretări și pentru a clarifica totul, celebrul Tzangă Uraganul ne-a mărturisit: „Este adevărată treaba cu acest mic accident. Important e că e frate-meu bine, asta e tot ce mă bucur.” (altă pagină) Preşedintele UDMR a declarat sec: ”Cine nu înţelege asta, nu înţelege nimic din ceea ce se întâmplă astăzi în Transilvania.”

C: OK, dar Craiova nu-i în Transilvania

D: (se roteşte tot timpul în direcţia vocilor) Indubitabil.

G: Da-i „campioana unei mari iubiri”, hăhă

I: ...Marta Moszezenska, din partea guvernului canadian: ”Iată de ce oamenii de afaceri canadieni se tem să investească în România. Trebuie să le arătaţi acest lucru celor care conduc această ţară deoarece nu le pasă foarte mult de ceea ce se întâmplă decât dacă devine o chestiune publică!”

G: ...Bill Clinton, fost preşedinte american: ”Eu niciodată, repet, niciodată nu am făcut clătite cu Monica…”

C: (conturându--și buzele într-o oglinjoară) Ce să-ți spun, Labil Clinton... A făcut-o pe ea clătită, direct.

G: A făcut-o billboard, haha. Pe bune acum, când am fost în State am văzut pe-o autostradă un billboard imens cu ea, făcea reclamă echipei adverse: ”votați cu republicanii. Ultima oară democrații mi-au lăsat un gust amar” (toți se amuză, mai puțin C)

C: N-o prind pe-asta...

I: ...de la trabuc!

F: De la blowjob!

C: Și ce-i așa amuzant?

G: Eşti blond?

C: Nu, dar aveam o perucă... ((scotoceşte în geantă) fuck, am uitat-o acasă!

G: Să mori tu... Cocoşelul nu l-ai uitat?

C: Aş vrea eu!

G: Ce poante ai pe tine. Ia dă-le jos!

C: De tot de tooot? (întinde un picior, îşi mângâie ciorapul de nylon) Să-i lăsăm măcar un voal goliciunii pentru a-i potența farmecul.

G: Ce, mă?

D: Ineluctabil. Dar, dacă îmi permiteți, un voal poate revela, dar poate și ascunde. Știați, de pildă, că în vechime, când căsătoriile erau aranjate cu tatăl fetei, mirele nu-şi putea vedea viitoarea soţie decât după nuntă, pentru ca nu cumva să strice înțelegerea. Abia după săvârșirea ceremoniei ridica voalul miresei și-i putea vedea chipul, când nu mai putea să se răzgândească.

C: Pfff, adică voalul mireseii era simbolul înrobirii femeii de către bărbatul căruia „i-a fost încredințată”.

G: A, nu-i blond, ăsta e gay, direct.

C: Și dac-aș fi, ce?

Lumina cade brusc. Panică în cabine. În cabina fumătorului scapără o brichetă. 

 

Faza 2

Beznă.

G: What a fuck!

I: S-a stins şi la voi?

G: Nu, doar la ăia care-au făcut mișto de Consiliul Suprem de Apărare a Țării. Ce dreac’, nu ştiai că WC-urile-s ascultate?

F: ...se pare că a opta căcăminune a lumii a fost răpusă de-o pană de curent...

C: Așa chiar e mai intim.

D: Să sperăm că vor remedia imediat situaţia.

F: (cercetând cu bricheta uşa, o izbeşte cu pumnii) ...Na belea, suntem blocaţi înăuntru. Nu văd nici un dispozitiv de avarie.

G: Adică tu vezi totuşi ceva?

F: Marele avantaj al micului meu viciu. Sunt fumător. Deci am o brichetă!

I: Mi-ar fi prins bine una, am mai mare nevoie ca tine. Am claustrofobie.

F: N-am prea mult gaz, oricum (se caţără pe closet şi verifică tavanul) confirm că suntem blocați ca-ntr-un lift.

G: Măcar suntem blocați separat.

I: Dar ne auzim. Tre' să fie şi-o cale de trecere. Gurile de aerisire?

F: Nț, prea înguste. Și, fără curent, nu merge nici ventilația.

I: Eu am claustrofobie, pe bune! Și sunt în pragul unui atac de panică.

D: Permiteţi-mi să vă recomand o metodă simplă. Aveţi o pungă?

I: N-am, mersi.

G: De ce-ai merge la WC cu o pungă, să iei pentru acasă?

F: Pardon, la „digestaurant”. N-ai auzit că ăla-i ceva depășit, primitiv?

G: Fuuuck...

F: Și-am dat și 50 de euro pentru asta.

D: Atunci... am înţeles că aveţi un ziar la dumneavoastră.

G: ...așa-i, frățică, ia, mai citește-ne-acu'

F: ...și sfioasă, Șeherezada tăcuuu...

C: ...doar că tăcerea aia din 1001 de nopți venea cu ivirea zorilor, cu lumina...

I: Şi ce? Aveţi ceva împotriva lecturii pe budă? Îmi folosesc inteligent un timp pe care natura ne-a programat să-l irosim aiurea, constant. Eu unul, pentru că-mi place să fiu informat, pot spune că-i cea mai plăcută parte a zilei.

F: La mine țigara la cafeluță. Am o tejghea plină și-n budă.

I: Tare mi-ar fi prins bine bricheta aia. Cum fac cu claustrofobia asta, că mai ia un atac, uite cum mă ia!

D: Asta încercam să vă spun! Dintr-o foaie de ziar puteţi face o pungă...

I: Ce-i tot dați acolo cu punga? Aș vrea măcar o brichetă.

D: Ați spus că vă place să fiți informat, încerc să vă învăț o metodă de a controla panica. Faceţi o pungă de hârtie, cum v-am spus, şi respiraţi în ea. Am auzit că inhalarea propriei respiraţii ajută...

C: ...da da da, am văzut într-un film, cu un avion. Cică echilibrează nu ştiu ce în sânge sau creier şi te calmezi imediat.

I: Aiurea. Sunt foarte echilibrat mintal, n-am nevoie să trag din pungi ca un aurolac. Aș fi vrut o lumină pentru că sunt... sufăr de... da' n-am nimic, dom’le! Am decât claustrofobie.

D: Pardon, DOAR claustrofobie

F: Şi credeţi c-o să vă ajute dacă vedeţi ce aproape-s pereţii?

I: Mă ajută să ştiu ceva. Urăsc să stau în bezna minţii.

G: Şi se ia, claustro-folia asta?

I: Claustrofobie. Da, e foarte contagioasă, chiar și pe calea sunetului. Se ia după fraieri şi le rupe urechile.

G: ...de-aia s-a şi lipit de tine... şi-a găsit fraierul.

I: De nu eram închiși, îţi lipeam vreo două...

G: Două ce, 200 de euro, să te las să treci?

I: Să o sugi!

G: Să ţi-o sugă pământul!

F: Băi, ia calmaţi-vă! Mi-am făcut destui draci cu high-tech-ul parapizdii mă-sii şi cartelele lui de căcat, c-am insistat ca prostu' să intru, doar ca acum să mă trezesc blocat aici, cu o liotă de voci scăpate de la balamuc. Mai bine spuneţi ce facem.

G: Să spargem uşile. N-au ce să ne facă, e vina lor.

F: Par destul de solide. Şi-apoi... dacă le facem daune, îi ajutăm să răstoarne balanța. Că am putea noi pretinde să ne răscumpere dauna. Trauma vieții. Spunem că ne-am îmbolnăvit de claus asta...

I: claustrofobie!

G: santaclaustrofobie!

C: claustroboscopie!

I: Râd niște cioburi de oala spartă...

G: oala de noapte, hăhă!

I: Hai s-o spargem măcar! (izbeşte cu picioarele, strigă, Graffer-ul îl imită)

D: ...să cumpănim bine, domnilor... cred că dispozitivele astea complexe costă foarte-foarte mult... (agitația crește-n cabine) să nu ne pripim...

F: ...sunt foarte de acord... (ridică vocea, ca să acopere hărmălaia) O grămadă de bani care-ar putea fi ai noştri! Nu vă daţi seama? Imaginaţi-vă toată presa de-afară, care-aşteaptă flămândă o ştire ca asta: „cinci cetățeni sechestrați în localul companiei Hi-Tech Toilete Paradise chiar în ziua inaugurării. Un hiper-tehnologizat stabiliment dedicat satisfacerii rafinate a celor mai intime necesităţi fiziologice ar putea falimenta din pricina unei banale pene de curent. Victimele vor solicita despăgubiri uriaşe pentru traumele fizice și morale. Avem lângă noi un om care ne-a declarat că suferă de claustrofocare...

G: Bine că ești tu claustrofomist!

I: Cum ies îl bat de se cacă pe el. Îl fac digestaurant ambulant.

G: ...decât...

F: O să fugi înapoi când dai ochii cu mine, și-o să vrei să rămâi blocat acolo, că o să ai primul atac de panică adevărat!

D: Domnilor..., domnilor!

C: Prea multă masculinitate toxică.

D: Puțină civilitate, vă rog. Propun să supunem la vot.

(o clipă de linişte)

G: Votez! Să se bată!

I: Îl bag în closet și trag apa!

G: Să-i tai trabucul şi să i-l dai poponarului să testeze: ia vezi, e toxic? Îți lasă un gust amar?

F: (face doar scântei cu bricheta, i se termină gazul) Gata, mai schimbați placa, aţi lungit-o destul. Domnul are dreptate, niște solidaritate nu ne-ar strica. Suntem toți în același căcat.

C: Fiecare cu problemele lui...

F: Hai, pe bune, ce dracu’ facem dacă rămânem blocaţi aici?

(agitația se domolește)

G: E cam groasă, frăţie... La ce trosneală i-am dat trebuia deja să cedeze...

I: Ce s-o-ntâmpla afară? Prea se lungește. Să nu se fi întâmplat ca în Rusia...

F: Vrei să zici ca-n Ucraina! Rușii i-au bombardat până le-au tăiat tot curentul.

G: Și-au cum ne-au bombardat și pe noi? E război?

I: Mai lăsați-mă și cu Ucraina... Eu zic cu mult înainte, când a fost blackout la ruși.

G: ...ce dreac’ e ăla blackout?

C: ..black... in, black ...out...

I: Băi, dar voi chiar nu citiți? Pană totală de curent!

G: Și ce-a fost la ruși?

F: Când?

I: În 2005. 25 mai. În Moscova, suburbii şi regiunile Kaluga, Riazan, Tula. Zeci de mii de oameni blocaţi în metrou şi lifturi. Burse, bănci şi bancomate paralizate. În total, milioane de oameni s-au trezit aruncaţi în epoca de piatră...

G: Mânca-ţi-aş, la fel ca în State. Atac terorist?

I: A fost o variantă. Că un cecen, Samil Basaev, revendicase atentatul. De fapt, dublul atentat, zicea el: cu câteva zile înainte, un incendiu devastase teatrul Stanislavski din Moscova, iar Basaev se lăudase că o grupare de-a sa organizase ambele chestii...

G: Să-nnebunesc. Da’ ce-au avut cu teatrul, frăţie? 

I: Separatiştii ceceni. Păi scopul lor declarat era să distrugă toate centrele vitale rusești. Din punctul lor de vedere, teatru-i decât un centru ”cultural-propagandistic”...

D: DOAR!

G: Ce dreac’ să se propage la teatru...

D: Poate la radio, la televiziune.

G: Alea-s proaste și multe. Da’ noi avem separatişti de-ăştia?

C: La noi e sport național.

F: Da, toată lumea se separă de toată lumea. Doar eu am la activ 3 divorţuri...

I: Oricum, ruşii au negat toată faza. Cică a fost o avarie la centrala Saghino, din cauză că instalaţiile aveau vreo juma' de secol.

G: Ce să zică și ei, să nu se panicheze fraierii...

I: S-au panicat, că li s-a amintit pe ce butoi cu pulbere stau. Komsomolskaia Pravda scria că-n Rusia sunt o sută de mii de unităţi periculoase, din care 1.500 - obiective nucleare iar 3.000 - intreprinderi chimice. Iar Rodnaia Gazeta titra că pentru bulirea unei staţii electrice nu trebuie 50 de vagoane de bombe. E nevoie decât de-o rachetă de croazieră trimisă unde trebuie...

D: DOAR!

F: ...și-au zis apoi să testeze ideea-n vecini...

C: ...aș vrea să fiu pasager pe o rachetă de croazieră...

G: S-a trezit Monica. Ce pasageri visezi?

C: Ce rost are o croazieră, dacă nu-s pasageri.

G: Logic! Atunci suite-te pe trabuc, să-i dai sens.

I: ...părerea mea-i c-a fost alt tip de terorism... Alte interese. I-aş spune terorism economic: cineva a vrut să-l bulească pe Anatoli Ciubais, şeful monopolului electricităţii. Vorbim de acapararea unor active uriaşe. Specialitate rusească. Cu puţin timp înainte fusese şi-un atentat - la viaţa lui. Dacă n-a mers, au încercat să-i explice altfel.

F ...te joci cu ruşii? Ăştia au inventat şi ruleta rusească.

I: ...ar fi fost culmea s-o fi inventat nemţii...

G: Monico, tu nu te frământa că-ţi traduc: nu-i vorba de ruleta cu care măsori trabucul..

I: ...pe Ciubais îl şi mâncase-n cur, după blackout-ul din America, să declare (maimuţăreşte un accent rusesc) : «La noi pur şi simplu nu e posibil aşa ceva. Evident, americanii au probleme sistemice. În locul lor, noi am fi tras de mult concluziile necesare »... Pașol na concluzii!

G: Ceva-i suspect, a fost prea ca în State. Și-acum, te pomenești, și la noi. Oculta!

F: De ce Americă tot vorbiţi? Când au căzut turnurile?

G: Când a căzut tot curentul!

F: Când a căzut tot curentul?

I: ...într-o joi. 14 august 2003. Cea mai mare pană de curent din istoria Americii. A-nceput în Ohaio, la prânz, liniile au căzut una după alta. În 3 ore, s-a extins în 8 state şi-a ajuns în Canada, în Toronto şi Otawa...

F: Da’ ce-a fost, incendiu? Cum să se extindă o pană?

I: Mai rău decât un incendiu...

F: (maimuțărindu-l pe Domnul) DOAR!

I: Blackout! 50 de milioane de oameni blocaţi... paralizaţi... Sub pământ sau în aer, în metrouri, tuneluri, lifturi, avioane, trenuri, ambuteiaje sau case. Fără telefoane, televizoare, computere, frigidere. Fără aer condiţionat, în caniculă. Fără bani, că au crăpat bancomatele...

G: iar ăia-şi ţin toți verzișorii banii pe card

I: Blackout! 30 de ore! În New York, toţi bâţâiau cu gândul la 11 septembrie: ...„o luăm de la capăt”...

G: Terorism, frate!

I: Știu şi eu? În New York au mai fost mega-pene de-astea, în ’65 şi ’77, da’ atunci nu era moda cu terorismul. Se purta jaful. Şi-au fost jafuri adevărarte... ca-n filmele cu vestul sălbatic.

D: ...o contradicţie-n termeni: ca-n filme sau adevărate?

F: ...la americani parcă știi când e film, când e viață...

G: sunt cam varză

I: ...las’că nici cu ăilalţi nu mi-e ruşine...După pana din State, grangurii electricităţii ruse se înghesuiau să se laude: noi n-avem probleme de-astea, sistemul rus e mai straşnic, curentul poate fi adus din altă parte, după necesităţi...

F: ...cu tulumbele de pompieri, poate... Rusu-i în stare să-ţi dea curentul şi cu sacoşa...

D: Rusul? Mai degrabă să-ţi ia.

F. Davai ceas, davai curent...

I: ...şi când a fost să fie, toţi mahării erau duşi din oraş: unul era în concediu în Spania, altul în delegaţie, altul lipsea...

G: ...altu' s-a stricat.. la stomac, altu' s-a furat...

F: ...ca la noi!

I: ...cel mai straşnic e că se estimează dublarea consumului de curent la fiecare deceniu. Cum naiba să faci faţă dacă deja pică şandramaua...

D: Realitatea e că se poate-ntâmpla oricui. Și la noi era ceva în aer de-o vreme, nu ştiu...

F: ...să nu ne mai perpelim atâta de grija lor, chiar așa. Să ne vedem de căcatul nostru...

G: Păi cum să-l vedem, dacă-i beznă.

F: Aia zic. Blackout şi la mine. Mi s-a terminat gazul.

G: ...Ej' nebun? Putea fi o chestie, să încerci să dai foc la uşă.

F: Bine că-mi zici acum. (scapără precipitat; doar scântei şi câte-o slabă pâlpâială) Nu vrea, dom’le. Ar fi fost o chestie. Sati, parcă, parcăăă... Dar ce s-aprind întâi?

I: ...Vezi? Dacă-ți plăcea informația și-ți aduceai ziar...

F: (obţine o pâlpâială mică, încearcă să aprindă un colţ de cămaşă) Hai, haaai! flacără de căcat... (altă pâlpâială..., care crește brusc, pare c-a reușit să-și aprindă toată cămașa, se-nvârte bezmetic, o lumină de flacără creşte brusc, Fumătorul se agită învăluit în fum și scântei, se plesnește pe corp, ar vrea să stingă dar să și păstreze focul, încearcă să se dezbrace de cămașă, în cele din urmă scoate apă din closet şi se stropește cu ea până stinge focul) Foc de căcat!

G: Ce-ai făcut, frăţie, te-ai incendiat?

F: Cât pe ce. Fir-ar! Și-acum s-a stins.

G: Tu chiar ţi-ai imaginat c-o să topeşti uşa aia?

G: Și la fum nu te-ai gândit? Ce făceai cu fumul?

F: Stai tu liniştit. Sunt obişnuit, doar sunt fumător, heheh...

I: Eu zic să te potoleşti. Dacă nu te sufocai, ardeai ca şoarecele.

D: Ardeam toți! Nu te-ai gândit că puteai să ne incendiezi şi pe noi? Eşti de-a dreptul iresponsabil!

F: Nu. Nu. Și iar nu!

Faza 3

În cabine se-aprind, pe rând, nişte neoane. Lumina e chioară şi pâlpâie. Cabina Crossdresser-ului rămâne în întuneric. 

D: Slavă Domnului!

Vocea suavă (un pic răguşită): Stimaţi clienţi, am fost informaţi că sistemul naţional de electricitate a suferit o avarie. Din fericire pentru dumneavoastră, la Hi-Tech Toilete Paradise sunteţi în deplină siguranţă, deoarece firma noastră dispune de surse autonome de energie - ce-i drept, limitate. Având în vedere că nu dispunem, încă, de informații oficiale privind natura și durata acestei situaţii, ne vedem nevoiţi să gestionăm cu maximum de scrupulozitate toate resursele. Vă asigurăm că întreaga noastră echipă lucrează la elaborarea unui plan de optimizare a resurselor în funcție de priorități, pentru a asigura satisfacția în deplină securitate a celor peste 2500 de clienţi pe care-i deserveşte compania noastră acum. Vă rugăm să staţi liniştiţi la locurile voastre, fără a întreprinde nimic care ar putea perturba acest plan. De integritatea echipamentelor depinde evacuarea dumneavoastră în siguranță. Vă mulţumim pentru înţelegere și vă urăm o ședere cât mai agreabilă în continuare.

I: Cum, nu deschideţi uşile?!

D: Asta-i culmea!

F: Măcar reparați lumina asta de căcat!

G: Mda, lumina asta ne cam fute ochii

C: Voi aveţi lumină? Eu n-am deloc!

D: Ai auzit, doar. Au spus că trebuie să facem economie.

C: ...serios! Şi de ce m-au găsit fix pe mine?

G: Să ştii că te-au ales special. Au făcut casting!

F. Mai ai şi tu răbdare.

D: Probabil că atât le permite acum sistemul.

I: Nu fii paranoic.

C: Nu sunt, dar de ce fix la mine?

F: Ia uite la calustroforţosul nostru, a uitat când se văicărea cu atacurile de panică.

D: Cel puţin se lucrează. Și cine-o ști ce se petrece afară.

I: Nici nu vreau să-mi închipui. Fără mișto, coşmarul meu cel mai mare e să rămân blocat în lift sau în tunel la metrou. De-aia nu le folosesc niciodată.

F: Coşmarul meu a-nceput deja, mai am zece ţigări da’ nu mai am cu ce să le-aprind...

G: (agită un spray, şi-a reluat activitatea).Și o să intri-n sevraj? Beton!

D: ..o bună ocazie să te laşi! Ştii că fiecare ţigară e un cui...

G: un cui? Aș băga un cui

F: ...un cui în plus în coşciug? Astea-s texte, tataie. Îți dau o veste bună, eu vreau să fiu incinerat. Nu mă las închis în coşgiuc.

D: Aha, încă un claustrofob...

F: Da-i elementar, dragă Watson!. N-ai auzit de moarte clinică? N-am chef să mă trezesc singur-singurel în sicriu la 3 metri sub pământ....

G: ...şi cu o poftă dementă de sex!

F: ...să bat cu pumnii-n capac şi să urlu de să mă-njure vecinii... Nu, tati, mai bine la cuptorașul cu microunde.

I: Vreţi să lăsaţi subiectele astea pentru când ne-om vedea afară?

G: Haha, tu ai pus-o și când vei pleca pe lumea cealaltă! Claustrofobie for ever! And ever!

F: ...nu ştiu cât de distractiv e acum nici pentru ăia de-afară...

G: Îţi spun io cine se distrează acum cel mai bine: ăia care erau la dentist, hăhăh... Care-au rămas blocaţi cu freza-n măsele! Cu gingiile atârnând.

F: ...Da-n spitale, pe mesele de operaţii ce-o fi... ce panică pe culoare... închipuie-ţi ...cum fug toţi, cu maţele atârnând, care cu ficaţii, care cu rinichii în mâini..., călcându-se-n picioare, ciocnindu-se ... Mă scuzaţi, cred că-i ficatul dumneavoastră, fiţi amabil, mi-a văzut cineva testicolul, ...alo, uitaţi-vă unde călcaţi, dom’le, e ţâţa mea, ...simt ceva moale aici, e creierul dvs?...

I: O să râzi, da' spitalele-s cele mai sigure în situaţii din astea. Au generatoare proprii.

C: ...de ce să nu se-aprindă lumina tocmai la mine...

F: Gata, fraţilor, cade guvernul!

I: Ne-am scos!

F: Măcar atât, ai auzit ce-a zis robovaca. Ne-am lins pe bot de despăgubiri, o să ne dea peste nas cu forța majoră.

C: ...de ce tocmai la mine...

G: De sclipitor ce eşti... de ce să mai risipească lumina?

C: ...de ce nu s-a oprit la tine, la ei, de ce fix la mine...

D: Ascultă... la oricare dintre noi s-ar fi întâmplat... ar fi spus: de ce tocmai la mine, de ce tocmai mie.

C: Nu-nţelegi..., de ce mi se-ntâmplă tot tocmai mie?.

D: Milioane de oameni, în clipa asta trec prin încercări dintre cele mai stupide, le cade-un ghiveci în cap, sunt călcaţi de maşină pe o stradă pustie,se îneacă cu un cârnat, sunt aruncaţi în văzduh de explozia unei maşini capcană, alunecă pe gresia udă din baie și-și sparg maxilarul de closet... Și toţi chiar acum, invariabil, acum, chiar în clipa asta îşi spun, te asigur: de ce eu, de ce tocmai la mine, de ce tocmai mie... putea fi oricine, oricine altcineva de pe stradă, din ocean sau din aer... Aşa că nu mai face atâta tărăboi. Gândeşte-te că putea fi mai rău... Puteai să ai chiar acum, chiar în clipa asta, un nenorocit de cârnat în gât...

G: A, lui asta chiar i s-ar fi putut părea mai bine.

D: Oricui i se-ntâmplă ceva. Nu te măguli. Nu eşti chiar o excepţie.

C: ...nu-nţelegi nimic... Chiar sunt o excepţie...

D: Stai liniştit, toţi spun asta. Tuturor le place să creadă asta. Identitatea e cel mai comun viciu. Adevărul e că nu ştim care-i regula jocului. Poate că regula e un sfârşit violent, iar excepţia e supravieţuirea. Mai precis, amânarea acelui sfârşit, căci finalul e cert. Cât priveşte situaţia actuală, n-o putem judeca până n-avem informaţii de-afară. Tu comentezi excepţia pornind de la faptul că noi avem un deget de lumină în plus faţă de tine. Dar cum te raportezi la ce se-ntâmplă afară? Poate eşti privilegiat. N-ai de unde să ştii ce se-ntâmplă acolo. Poate eşti excepţia fericită.

C: ...aş putea să-ţi spun multe... dar n-are sens... nu mă cunoşti...

D: Nici n-am nevoie să te cunosc. Vorbesc de statistică pură. Vorbesc de realitate. Realitatea n-alege.

C: Dar tu vorbeşti cu mine, un om viu, în carne şi oase... Nu cu o nenorocită de cifră...

D: Dar nu te-am ales eu. S-a nimerit să vorbim. Puteau fi oricare alţi cinci curioşi de pe stradă. S-a nimerit să fim noi.

C: ...nu s-a nimerit nimic. Eu am ales asta, înţelegi, am ales să fac asta, am planificat asta.

F: ...te-nţeleg perfect... Trei zile m-am pregătit... (schimbă intonaţia, spre plafonul cabinei) Am investit pentru asta!

I: Dar dacă... stai... dacă nici n-a fost vreo avarie? Și e decât o glumă.

D & F: DOAR

G: ...adică totul e la mişto?

I: Dacă, să zicem, ăştia fac nu ştiu ce experiment pe noi?

F: Dar dacă noi nici nu existăm, de fapt, decât în închipuirea ta?

I: Nu, pe bune! Se-ntâmplă-n lumea asta chestii şi mai şi...

G: (mai multe jeturi cu spray-ul, are o criză de tuse) Auzi, da' ăştia n-au şi aerisiri de avarie?

I: Mai ţineţi minte cum ne-au scanat la intrare? Ne-au pus să lăsăm tot, telefoane mobile, chei, portofele...

F: ...şi ăştia umblă acum în casele noastre...

C: ...nu poate fi o simplă coincidenţă... nimic nu-i întâmplător...

G: Băi, pe bune, nu mai avem aer?

F: ...crezi c-au făcut ca la lagărele alea, de băgau gaz la dușuri?

I: ...ai reţinut câţi au zis că suntem? 2500... decât într-o singură tură...

F & D & C: DOAR!

I: ...și-au zis să stăm cuminţi... Oare ca să-şi facă efectul nu’ş’ce?

G: (gâjgâind compulsiv) Bă, gata cioaca!

F: (respiră adânc, demonstrativ) Pentru aer de Alpi, apăsaţi tasta 1. Pentru aer de Mediterana apăsaţi tasta 2. Pentru coffee-shop Amsterdam apăsaţi tasta 3... Pentru noxe de New York apăsaţi pedala...

I: ...ţine careva minte ce-am semnat pe formularul ăla?

G: (horcăie)...ai să-mi trag palme, ce rău m-a luat

C: Ce-ai păţit?

G: Am dat. Cu can-ul. Și-am uitat că nu merge aerul.

F: ...am semnat, da' parcă nu ştii ...Acum pentru orice fleac semnezi. Cine naiba stă să citească ţâşpe pagini. Și ei ştiu asta. Îţi ia o zi să citeşti, să price... am semnat, dă-i în mă-sa...

C: ce can?

G: spray can, de ”dat”!

C: A, graffii..

G: Da, frăție, acrilic. Şi-am daaat. Fuuuck!

I: Nu inhala! Vezi că ăla-i nociv...Se utilizează decât în locuri bine ventilate...

F & C, chiar și G (gâjgâit): DOAR!

D: Deci ăsta se auzea de la tine? Mânjeai pereţii!

G: ...am inhalat deja. Aia e

F: ...ce-aș inhala și eu doar un fum...

D: Elemente ca dumneata, care vandalizează spațiile publice, chiar merită ținute închise mereu într-o cuşcă de-asta...

G: ...mă-ta-i element!

F: ...ai pus-o, rockeristule, vin ăia şi văd ce carpete, ce Răpiri din serai le-ai pus pe pereţi...

G: ...ce rockerist visezi?

D: Raket, nu rockerist!

F: ...da’ ce asculţi?

G: Multe! (tușind) hip-hop, boom-bap, gangsta rap, footwork, drill, g-funk, crank, trap, n-ai tu treabă...

F: Hip-hop? Haha, mai de căcat. Și eu pot face muzică de-aia.

G: Ia, mă! Să văd cum te produci

F: ...mă scol din pat supărat / poate-s doar un ratat / treaba nu s-a sculat / m-a trădat / mă întreb ce rahat / ce nu a funcţionat / sunt nervos / trag de ea fioros / de ce mă trage în jos / ce jegos / cât o să mai îndur / cât o să mi-o mai fur / înjur / dau cu ea de zid / stupid / dau cu ea de toți pereţii / să audă toți băieţii.. Ridicaţi sulile-n aer! așeaaa! / bă bă-eţi / fiţi isteţi / daţi cu sulile de pereţi...

D: ...declasaţi ca ăsta ...fără ocupaţie, ...îi ştiu, se-adună în faţa blocului seară de seară... Ţi-e şi frică să mai ieşi din casă când se lasă întunericul... n-aduc nimic util societăţii... nu ştiu decât să bea, să se drogheze, se-apucă de tâlhării, ca să-şi procure bani de droguri, violează... ...ar trebui să fie castraţi! Extirpaţi!

C: ...cum vorbiţi aşa... omului îi e rău... parcă spuneaţi ceva de respiratul în pungă?

D: ...şi-aşa ne consumă aerul de pomană...

F: ...ai pus-o, rocheristule, l-ai supărat pe tataie. Nasol!

C: Caută o pungă... încearcă să faci o pungă din ceva... să respiri în pungă...

F: ...vezi că ai o pungă sub ochi... încearcă să respiri în ea...

G: ...să vă-nghită bezna... (își trage tricoul peste nas)

C: ...Ştiţi ce e straniu? Suntem 8 miliarde doamni pe planeta asta, 8 miliarde caie peste grămadă, o adevărată şerpărie, nu mai avem loc unii de alţii, peste tot oameni, unde te uiţi, oameni, pe pământ, în oceane, în aer şi-n gaură de şarpe, n-am lăsat nici un colţişor nespurcat, nici o bucăţică de hartă..., stăm şi câte 70-80 de inşi pe metru pătrat, conform statisticilor, totuşi reuşim performanţa ca, în clipele cele mai importante, în momente de cumpănă, să fim singuri. Nu e ciudat? În fiecare clipă, cineva e pe muchie, gata să cadă, cineva, cum spuneaţi, chiar în clipa asta, stă pe-o margine de fereastră, pe buza unui bloc, pe marginea căii ferate, gata să treacă dincolo, gata să sară, să cadă, şi nu e nimeni să-l prindă, nimeni să îl oprească...

I: ...n-avem nici o garanţie! Nici cea mai mică dovadă că ce-au spus e adevărat. Îşi aduce aminte cineva ce-a semnat în formularul ăla?

C: ...70-80 de oameni pe metru pătrat, după statistici, nu e interesant? Nu vă sună a terorism statistic? Oare cum stau oamenii ăia, unii peste alţii, se ţin pe umeri? Cum se suportă? Vi se pare real? Vi se pare uman, aşa, din punct de vedere statistic? Şi unde vă situaţi dumneavoastră între cei 80? Vă vedeţi din mulţime? Unde-aţi nimerit? Oh, sunteţi chiar la bază? Sub toţi ceilalţi 79? Ce ghinion, sincer, îmi pare rău! Da’ ce să-i faci, asta-i realitatea, putea să mi se-ntâmple mie, putea să i se-ntâmple oricui dintre noi, dar uite că s-a nimerit la dumneavoastră. Simţiţi suficient de real apăsarea pe umeri, apăsarea celor 79? Vi se pare reală, vă place realitatea asta? Nu vă place dar simpatizaţi cu ea? Nu simpatizaţi dar beneficiaţi discret de pe urma ei? Ah, dar dumneavoastră sunteţi un mic terorist statistic!

I: ...Poate-i o ţeapă cu camera ascunsă. E ceva suspect aici. Vocea aia.. Aşa ceva nu se face. De ce n-au trimis, pur şi simplu, nişte vlăjgani cu răngi să ne elibereze? Cică să nu atentăm la integritatea echipamentelor. Și-aacum stau şi se râd pe seama noastră. Ca la Big Brother! Băi, am nimerit la Big Brother ! Suntem în direct ! (se agită-n cabină, face gesturi obsecene spre o cameră închipuită) Băi! Ăştia se holbează şi se hlizesc pe seama noastră. Băăăăi ! Nu-şi aminteşte nimeni ce naiba scria în formularele alea de la intrare? Ce naiba am semnat ?

F: Ai semnat ? Ai semnat. Ce mai contează acum. Dacă te crezi în direct, fă-ţi numărul cel mai bun, poate-ajungi celebru! Cine ştie cine te remarcă, pe cine vrăjeşti cu omniscienţa ta, cu vasta ta cultură de almanah. Altfel, la ce-ţi folosesc toate acum? Dă-te-n spectacol, exhibă-te, arată-le în direct ce-i ăla atac de panică original. Hai, etalează-ţi talentele, desfă taraba, poate-i clipa ta, momentul tău. Nu rata şansa să te afirmi, dacă eşti în direct. Te vede-o țară întreagă. Arată tot ce poţi, hai! Fă-ţi numărul cu ştirile, zi-o pe-aia cu Andreea ai legătura. Prompter, adică ziar, ai. Acum e şi lumină. Ai toate condiţiile

C: ...ar fi minunat... Ar fi superb să fim în direct, avem ce arăta, toată lumea trebuie să se uite... ce spectacol... ce minunat exemplu, ce lecţie despre oameni oferim bunilor noştri semeni... ce minunată grădină zoologică alcătuim... noi şi sentimentele noastre minunate... Avem toată crema aici, cea mai bogată gamă de virtuţi omeneşti..., iată, de la stânga la dreapta, pentru dumneavoastră, aici, în prim plan, stau curajul, altruismul, înţelepciunea, deschiderea şi optimismul. Nu e minunat ? Şi, chiar acum, sute, mii, milioane de familii aprind candela televizoarelor, ne văd pe noi şi se-nchină ca la nişte icoane... aşteaptă miracolul învierii... minunea unei morţi în direct...

I: ...nu, nu-i Big Brother. E mai rău. E un snuff! Filmele alea oribile care circulă în dark web, pentru degeneraţii cu bani... fără limită ...îşi bat joc de oameni... Suntem la un reality show horror privat, bogătanii au comandat meniul iar producătorii execută scenariul cu oameni reali... care apoi dispar... Mii de oameni dispar fără urmă, nu se mai ştie nimic de ei... Nu v-aţi întrebat niciodată? Unde dispar toţi ăia care dispar fără urmă? Ce-i aia dispariţie? Cum adică ispar? Aşa, ca şosetele din maşina de spălat ? (spre o cameră imaginară) Omul nu-i o şosetă ! ...Cum să dispari pur şi simplu ? (spre camera imaginară) Ce suntem noi, gândaci? Să ne striviți, să ne luați cu fărașul, să ne-aruncați canal, trăgând apa după noi? Omul nu-i gândac !

F: De suspect, e suspect... uşile n-au cedat...

I: Prea suspect! De ce le-ar fi făcut aşa solide ? Ce-i aici, cazemată? Cine să asedieze o budă?

F: Şi de ce n-au prevăzut un sistem de evacuare! O pană de curent e ceva previzibil. Cum să nu te gândeşti?

I: Nu ţine... Şi formularele alea. Parcă eram la casting... (spre peretele fumătorului) Şi-au găsit actorii! ...acum aşteptaţi-vă să ni se întâmple ce-i mai îngrozitor. Poate ne vor tortura lent. Poate ne vor înfometa. O să ne urcăm pe pereţi, o să crăpăm de sete, poate se-aşteaptă să bem apă din closet, să ne mâncăm excrementele. Până o să ne ieşim complet din minţi. Iar ei fac pariuri... încearcă să ghicească cine rezistă. Cine crapă primul. Iar când o să ne ieşim complet din minţi... vor întredeschide pereții, să ne asmute unii asupra altora, ca animalele, să ne sfâşiem de vii. Am şi început ! Uite cum vorbim între noi! Nici măcar nu ne cunoaştem. Cum poţi, piromanule, să vorbeşti aşa cu mine? De ce, te întreb ? Pentru că aşa-i în scenariu! Aşa a vrut oligarhul care-a plătit! Poate-o să vrea și sânge, şi oase rupte. Poate-o să vrea maţe scoase. Ei bine (spre public), n-o să vedeţi nici un maţ ! (îşi împreunează braţele peste burtă)

F: Unit lost. Pe-ăsta l-am pierdut. (spre cabina Informatului) N-ai vrut să-l asculți pe tataie, să-ţi faci pungă din ziar. Rockeristule, tu mai respiri? Ți-a trecut?

G: ...bro, las-o pe-asta, nu-mi mai zi rockerist. Zi, dacă vrei, street-artist...

D: Artist! Nu ţi-ar fi ruşine. Ce capodopere ai lăsat tu? Ce monumente-ai clădit? Ce-ai dat tu bun umanităţii?

G: Da' tu ce ai dat? !

D: Mai eşti şi insolent. În primul rând, ca artişti, cum spui că se numesc cei de teapa dumitale, ar fi trebuit să ştiţi ce e gratitudinea. Ce-i respectul. Să veneraţi, întâi, munca, valoarea celor ce vă sunt superiori cu câteva generaţii. Să ascultaţi şi să înţelegeţi, întâi. Să vă vedeți de treabă cinstit, la locul vostru, să munciţi, şi să aşteptaţi ca timpul, posteritatea să vă confirme valoarea. Nu să vă luaţi singuri.

G: ...aşa ai vrea, ştiu! Să fiu un atenuat, ca tine! Să nu ajung mai departe ca tine. Să nu care cumva să scot nasul din boschet când treci cu foarfeca.. Doar aşa m-ai putea tolera. Să fiu atent să nu care cumva să cresc, să trec mai sus decât tine, pentru că ai să mă tunzi imediat, o să mă tragi în jos! Să fiu atent, să fiu foarte atent dacă-mi vreau binele, dacă vreau să supravieţuiesc, să parvin ca tine. Să fac, să-ţi spun şi să-ţi arăt doar lucrurile-n care te-ai putea recunoaşte, pe care le-ai violat deja cu cunoaşterea ta inutilă, pe care le-ai murdărit deja cu măsura fiinţei tale meschine, doar adevăruri pe care le-ai marcat deja cu propria ta urină, doar lumi pe care le-ai confiscat deja, doar poleiala din aura de mediocritate care te-nconjoară. Nimic mai mult! Doar asta ai accepta, aprecia, înţelege. Să fiu o javră docilă care să-ţi lingă labele, recunoscător că mă tolerezi, aşteptând doar clipa în care ţi-aş putea lua locul. Doar atât îmi oferi. Să stau cuminte la coadă, să aştept să putrezeşti de viu şi să crăpi, iar apoi să-ţi iau locul şi să mi-l apăr cu aceleaşi mijloace. Ooo, îţi bâţâie curul la gândul că lucrurile s-ar putea schimba taman acum, după ce te-ai chinuit o viaţă să le baţi în cuie, după ce ţi-ai strâmbat coloana o viaţă sucindu-te să te strecori în mijloc sub marea ţâţă, cu gura larg deschisă...

D: ...l-aţi auzit? ...l-aţi auzit ce-i poate ieşi pe gură ? Ne mai mirăm c-a ajuns lumea asta unde-a ajuns... Ăştia te taie ca pe-o găină, n-au nici un zvâcnet, nici o remuşcare. Nu-i mai mişcă nimic!

G: ...stai liniştit, nu-i nimic de ucis la tine, eşti mort deja. Mortule! Şi ca tine e plină lumea. Prea plină.. De-aia e lumea aşa cum spui, pentru că-i plină cu tine, cu morţi ca tine. Nici nu te-aş recunoaşte pe stradă. Tu eşti o mulţime. Aşa că stai liniştit, mortule, ai să rămâi undercover, aşa cum ai fost toată viaţa, un mare şi costisitor anonim. Stai liniştit, nu se vede.

C: ...aşa, învârtiţi cuţitele, ... sfâşiaţi... să se bucure ochiul, urechea, simţurile ! Ăsta-i spectacolul...

D: ...incredibil ! Oamenii ăştia circulă liberi pe străzi? 

G: Ţi-e frică, mortule? De ce ţi-e frică? Tot mort ai să rămâi. N-o să-ţi intre nimic în ţeastă. Nu te mai atinge nimic. Ştii dinainte totul. Eşti uns cu toţi viermii.

C: ...aşa... sunteți în direct! tăiaţi... sfâşiaţi... jupuiţi fără milă...

D: ...ar trebui eliminaţi.. extirpaţi...

G: Seriooos? Doar atât poţi? Hai, miră-mă cu ceva! Surprinde-te!

C: ... să ţipe metalul de-arsura sângelui... ăsta-i sunetul ! dulcele zăngănit... (în cabina sa licăreşte o luminiţă roşie. Cât să se vadă lucirea unui brici pe care Crossdresser-ul îl roteşte prin aer)

D: Refuz să mă mai las antrenat în această discuţie. Mai jos de-atât nu se poate coborî.

G: ...daaa, se ştie, nu e de demnitatea ta, cunosc. Ai putea încerca, dar n-ai pentru cine, ai dovedi tu ceva, dar nu în condiţiile astea. Te dai indiferent dar pândeşti după colţ. Doar-doar ai găsi vreo celulă – s-o îmbolnăveşti, s-o confişti şi pe ea, să distrugi, să omori ceva, să tragi lângă tine, sub tine. Gata cu dialogul. E obositor să mimezi, nu-i așa? Nu mai mima deschiderea, bă, închisule. Te-ai înfofolit până-n gât. Să nu rişti, împuţitule. Dacă te-ai deschide ţi s-ar vedea viermii. Carcasă ce eşti. Carcasă ambulantă.

C: (lumina roşie a crescut imperceptibil; se joacă cu briciul pe propriul trup, mimează tăierea în dreptul braţelor, gâtului): ... de-acum... nu se mai mimează nimic... tăiem pe viu... în direct... să desfacem carcasa...

G: Tu ce te bagi? Te simţi mort ?

C: ...mă simt... cum mă simt? ...mă simt tot mai tot mai mort... Dar acum... (se taie la un braţ; de-aici, lumina roşie va creşte vizibil în intensitate)...am să-i dau măcar sângelui viaţă...

G: Scuteşte-mă de textele tale cretine.

C: ...în sfârşit liber.. să curgă unde-i va fi lui voia...

G: ...du-te-n mă-ta de aberant... (se-ntoarce spre cabina cealaltă) Ai amuţit, mortule ?

D: Discută cu cine-ţi suportă abjecţiile. Refuz să îţi mai răspund.

G: Deci acum ai vorbit cu pereţii. Mortul a vorbit cu sicriul! Cool. Nici măcar mort nu poţi să fii pân-la capăt. Te agăţi de pantofi, te câcâi. Mori spârcâit, în rate. Un hoit în leasing, asta eşti. Te descompui pe blat, pe furiş, discret, să nu se prindă nimeni. În fiecare zi, când nu te vede nimeni, laşi în WC câte-o bucăţică din tine. Tragi apa repede, să ştergi toate urmele. Dai cu parfum peste hoit, să nu simtă vecinii. Dai cu substantive, cu adjective, împroşti cu fraze. Cu apă de gură nu-ţi dai? Că pute. De-aici ți se simte duhoarea.

D: De fapt, cine eşti şi ce vrei? M-ai urmărit special? Ce vrei de la mine?!

G: Da' de ce-ai venit TU aici? Ai fugit de acasă, că te căuta moartea să-i plăteşti lichidarea? Sau eşti simplu turist. Ce-ai zis tu: ia să văd ce se mai întâmplă. Să trag cu ochiul. Care-i situaţia, ecuaţia. Să te scoţi şi tu cu ceva. Dar cum te-ai scoate din moarte?

C: ...toţi murim... doar tragem niţel de timp... Mijim ochii, scoatem mânuţele din ţărână şi, chiar când să ne săltăm, hop, vine compresorul......

D: (bate cu palma în pereţii cabinei) Să vină cineva! Deschideţi!!

G: Ce tot dai din mână. Alungi musculiţele? Trag şi ele la hoit, nu te-ai prins?

C: ...let it flow... let it flow...

D: Depăşiţi orice măsură! Deschideţi odată!

G: Nu-nţeleg ce te agiţi. Nu te simţi ca acasă? Hi-Tech Toilete Paradise ţi-a asigurat chintesenţa valorilor tale! Casa ta e oricum un cavou. Patul tău oricum i-un sicriu. Peste soţie te-ntinzi ca-n sicriu. Pe WC te scufunzi ca-n mormânt. Nu aprinzi lumini, doar tămâie. Florile nu le suporţi decât moarte. Asta şi oferi doamnelor, cu manierele tale: buchete de moarte.

D: Să vină cineva imediat! Deschideţi!

G: ...iubeşti concretul, cimentul, peste tot propovăduieşti duhul său, i-ai converti pe toţi la ciment.. Ai face sex oral cu o betonieră! Ţi-ai turna şi spermatozoizii-n ciment. Ţi-ai băga pick-hammerul în planetă. Ai găuri şi ai nivela totul până ai obţine un cub, un cavou. Te-ai crăci apoi peste cosmos şi-ai organiza toate planetele, le-ai încolona şi le-ai tunde până ai umple tot cerul de cruci. Dar nu poţi. Ştii cât eşti de nevolnic. Nici nu ştii cât mă bucuri că nu poţi. Pentru că astea-s ciurucuri faţă de ce-ai putea face dacă ai avea putere deplină. Dacă ţi-ar încăpea în mâini toată lumea...

Pauză

G: ...ai amuţit, mortule? Cum se face... Să mă fi înşelat? Să se fi mişcat ceva în carcasă? Ţi se bate vreo pleoapă? Vreo globulă îşi face de cap. Ori te pomeneşti că asculţi, în sfârşit. Că mă onorezi cu atenţia ta şi acum te căzneşti, după puterile tale, să priceepi ce se-ntâmplă, unde bate băiatul. Ce să mai asculţi pân-la capăt, zi de-acum ce îţi vine. Ai tu, deja, nişte scheme. Nişte borcănele.. Nişte formule deja ticluite. Dar şi eu ţi le ştiu. Te-am studiat bine, mortule. N-am avut încotro, n-am avut loc de tine: m-am lovit peste tot de tine, m-ai obligat să te-ascult pe la toate parastasele, m-ai târât pe la toate înmormântările, prin toate mormintele tale. Te ştiu până-n cel mai mic viermişor. Deci uită, scuteşte-mă de viermişori. Hai, surprinde-te!

C: ...stimaţi telespectatori... priviţi acest minunat şerpişor de sânge... scăpat din captivitate....priviţi-l cum se strecoară... cum îşi caută cuibul....

G: ...vezi, vezi că eşti mort, mortule?

D: Șterg cu buretele tot ce-ai spus. Numai încetează, te rog.

G: Heee, nu mă lua cu ieftinătăţuri. Cu exerciţii de împrietenire. Lasă-le. Le-am fumat şi pe-astea. Lasă-te de rahaturi, ţi-am zis. Sunt sătul până-n gât.

F: Gata, rocheristule, schimbă placa, devii plictisitor!

G: Hopaa. Alt mort! Tu ce schimbare aştepţi? Chiar aştepţi de la mine ce nu-ţi poţi cere nici ţie? Chiar crezi c-ai suporta asta? Şi dacă-ţi dau, crezi că vei vedea ce-o să-ţi dau? Că ai organ ca să afli? Crezi că vei recunoaşte? Că vei simţi ceva? Şi tu eşti dintre cei ce vor doar ce ştiu deja, ceea ce pot deja recunoaşte, doar ce pot simţi cu organele lor moarte.

F: ...are vână puştiul...

D: ...are tupeu pentru că suntem închişi aici. Îi scuz cruzimea gândirii prin cruzimea vârstei.

F: ...e supărat rău de tot! Da’ recunoaşte, are textul la el.

D: ...mda, n-ar fi lipsit de talent... Dar e nedesţelenit... şi-aşa va rămâne. Pentru că ei n-au răbdare. Nu ştiu decât să se repeadă. Vorace. Să-şi devoreze prada. Nu contează ce, sau pe cine. Vor sânge. Vor imediat, vor acum. Să ardă totul acum.

G: ...hai, lasă ipocrizia. Tu mă vrei mort ca tine. Mă vrei agăţat de pantofi, ca tine. Mă vrei chircit pe WC, ca tine. Mă vrei cu braţele pe piept, ca tine. Mă vrei ieftin, ca tine.

D: Nu vreau decât să ies de aici cât mai repede și să uit tot.

G: Normal c-o să uiți, morții nu au memorie. Ei, cel mult, se conservă, pe post de mumii.

C: (respiră greu... lumină roşie, orbitoare): ...moartea... viața ...sunt aşa relative... cine poate spune ce sunt? Odată, la un concurs radio au întrebat: ce e viaţa ? ...premiau cel mai original răspuns... şi câţi s-au grăbit să răspundă... să câştige-o prostie, ceva, nu contează, doar să câștige... da, şi eu am sunat... şi cât așteptam îmi tot repetam... ce e viaţa? o portocală... asta-mi venise prima oară în minte... o portocală roşie de Sicilia..., cum am văzut pe-o cutie de suc de portocale roşii de Sicilia..., și cine știe, de fapt, ce-am băut, ce otrăvuri înșelătoare erau acolo, în locul momelii frumoase de pe cutie... bei și te uiți la poza portocalei eterne de pe cutie...și-ți imaginezi c-o desfaci... o desfaci în felii, le desfășori ca pe petalele unei flori... le iei pe rând... și le mesteci ...le-nghiţi... pân-la ultima... până se termină... oricum se termină... viaţa-i ceva ce se termină, oricât amâni... stam și eu, ca felia de portocală, pe fir... așteptând să-mi vină rândul ....și ascultam la radio cum curg răspunsurile celor din față ...cel mai tare a zis că viaţa... viaţa-i un cangur, să moară Cici... un cangur ...Ăsta a câștigat...

F: Un cangur?

C: ...că tipul a explicat cum niște exploratori care nu mai văzuseră așa ceva i-au întrebat pe aborigeni ...ce-i dihania aia? și ei i-au răspuns kangaroo.. care de fapt însemna „nu-nțeleg”...

D: Fals, e doar o legendă...

C: ...ei bine, ăsta a câştigat... cu legenda... altul a spus că viaţa ...ca-ntr-un stop cadru sexual... e momentul dintre o scoatere şi-o băgare, ...dintre uter și groapă, altul ...că-i o cheie franceză în Anglia, altul ...că-i un delfin care înghite o pungă crezând că-i meduză...

F: ...şi? tu ce ai zis?

C: (tot mai stins) ...eu tot aşteptam să-mi răspundă, ....şi mi-a trecut prin cap ceva mai aşa... meta..., cum se spune...

I: metalic...

C: o, nu.. meta..

F: ...fizic?

D: ...foric?

C: ...aşa... ceva foarte alb... ca laptele scurs din cel mai alb uger... al unei vaci albe... linse de farul unei maşini albe... şi faţa şoferului mai albită decât hârtia...

F: ...adică un accident...

C: ...bidineaua de var... ce mătură noaptea pereţii... oamenii... când toţi îi simţim în somn izbitura...

F: ...adică un vis...

C: ...un vis... pe care nu mi-l mai amintesc...

G: Eşti praf. Ce faci acolo de gâfâi?

C: ..nu-mi vine-n faţa ochilor... vreau să îl văd acum... chipul lui...

I: Eh, măcar unul din noi să-și „satisfacă cu-adevărat necesitățile fiziologice”

C: ...să mă privească-n ochi când se-ntâmplă...Tati! ...cu chipiul pe cap...

F: Hopa! şi ăsta delirează.

D: ...alt declasat... sărim din lac în puţ...

C: ...aşa... în uniformă... cu toate decorațiile... și armele... cu toate cheile ...la ecuaţii...

F: E de la lipsa de aer, sau ce?

C: ...s-o rezolve şi pe-asta... mândreţea de fiu-său... ce caută... îmbrăcat în femeie..... de ce... şi de ce în public... de ce-l face de râs...

F: Se-ntâmplă ceva ciudat acolo, nu vi se pare?

C: ...hai tati... tu ştii toate răspunsurile...

D: ...o să-şi revină. Să ieşim la aer curat. O să-i treacă...

C: ...de ce... de ce... şi nici măcar n-o să ştie... n-o să-nțeleagă... că n-am fost „pe invers”...

F: Alo, e totul-n regulă acolo?

C: ...daaa... cred că da.... o fi în regulă să crezi că și viața e moartea „pe invers”...

F: Atunci nu mai vorbi prostii. Respiră, o să fie ok. Imediat o să ne scoată de-aici, ai să vezi.

C: ...aaa... pe mine poate ...puţin mai târziu.... o să aibă ceva bătaie de cap... cu corpul ...cu tata, ohoho... o să-ncerce... să muşamalizeze...

F: Hai, revino-ţi. 

C: ...de ce... e aşa de mişto acum... s-a scurs tot... şerpişorul a fugit... s-a ascuns...

F: Ce-are ăsta, mă, ce naiba zice? Rocheristule, tu eşti mai aproape.

G: E diliu, dă-l în spume.

F: Alo... zi ceva, măi, vorbeşte!

C: ... acum... cică oamenii-şi fac inventarul...

F: ...aşa... zi....... fă ce vrei tu, da’ zi...

C: ...ce îmi mai amintesc... aşa... un om stă pe un scaun ...cu palmele pe genunchi... şi priveşte în faţă... unde altcineva stă pe-un scaun.... cu palmele pe genunchi ...şi priveşte în faţă... și-n faţa lui ...altul stă pe un scaun... priveşte în jos... și-n fața lui altcineva ...stă întins... cu palmele pe lângă corp... şi visează... visează...

F: ...zi, mai zi...

C: ...ce-ar mai fi.... cineva stă-n picioare.... cu mâinile pe lângă corp ...şi dansează... cineva cu mâinile-n buzunar... cineva care stă ...picior peste picior ...şi fumează... cineva care ţine-un volan... și accelerează ...cineva care mângâie pe genunchi ...pe altcineva.... ah, încep ...să-i amestec... să-i uit...

liniște

F: Hai, mai zi!

liniște

F: Băi, ce-i cu ăsta?

D: A adormit. O să-i treacă.

F: Rocheristule, ia vezi tu, mai respiră ?

G: Bro, io nu-l mai aud... bine c-a tăcut.

F: Dă-i niște pumni în perete. Doar de control.

G: (bate de câteva ori) Monicooo! Scoală, c-a venit tac’tu Bill! (ascultă)...nimic

F: Dacă s-a curăţat? Parcă zicea ceva de-un cuţit, de sânge, da’ vă certaţi ca chiorii, nu l-am prea auzit.

D: Nu-i mai da apă la moară.

F: Și dacă s-a curăţat?

D: Nu mai intra în jocul lui. Să facă borș!

F: Nu-ți dai seama? Gândește-te ce urmează: anchetă, bătăi de cap, scandal! suntem martori!

D: Ce martori suntem? Nu am văzut nimic!

F: Dar am auzit !

D: A înțeles careva, ceva în tărăboiul ăsta? N-am făcut decât să strigăm să ne deschidă careva.

G: Pe ăştia de la Paradisul WC-urilor să-i ancheteze... Dacă a crăpat ăsta, i-a curăţat.

D: Cine-a crăpat? Doarme, dom’le... De vecinul tău mai ştii ceva?

I: Stați liniştiți, n-am crăpat.

D: Ai văzut? A tras un pui de somn... de la stres.

I: N-am tras nimic... şi n-am niciun stres. ...pentru mine, lucrurile sunt cât se poate de clare...

Se aprinde lumina în toate cabinele... 

D: Slavă Domnului!

I: Gata? s-a terminat ?

F: Nu ţi-e clar?

Toţi scot cardurile, își strâng lucrurile

D: Staţi aşa! Să stabilim nişte lucruri. (Scoate batista, şterge prin încăpere ca şi cum şi-ar elimina toate urmele după o crimă) Pentru că au fost nişte împrejurări stranii... Toţi ...am trecut prin nişte stări stranii. În realitate, nu suntem aşa. Ne-am putea întâlni în alte situaţii. Cine ştie, viaţa... Ar fi păcat să rămânem cu asta ca primă impresie, nu găsiţi? Să ne lăsăm şansa asta. Deci vă propun să ieşim pe rând!

G: (adunând lucruri în rucsac) Mda, să păstrăm aparenţele? Era de aşteptat.

F: Rocheristule, gata...

D: Cel mai bine să iasă el primul.

G: Io?

D: Da. Acum.

G: Îmi convine. (flutură cardul, uşa se deschide) Nu vă salut! (iese în public)

I: Pot să ies eu acum?

D: Stai. Aşteaptă. (se înclină cu urechea la ușă) O clipă. Acum.

I: (flutură cardul) Atunci... la revedere, domnilor. Mă rog, la bună vedere... (iese în public)

D: Am să ies eu acum. Bun. Atunci... o zi bună. (ezită) Ar trebui să spun că mi-a făcut plăcere... Dar, date fiind circumstanţele... Sper cu altă ocazie. (iese în public)

F: Știu, ştiu...(scoate o țigară, o pune în gură, se uită prin încăpere, apasă tastele)

Vocea suavă: Bine-aţi venit la Digestaurantul nostru, singurul loc în care puteţi cu adevărat să vă satisfaceţi..... Pentru cafea simplă, apăsaţi... Dacă doriţi să... Pentru a vă regla... Dacă doriţi o... Dacă doriţi un... Dacă doriţi să... Aţi ales Paganini. Pentru Concertul nr. 1 în E major apăsaţi tasta 1. Pentru Concertul nr. 2 în B minor apăsaţi....

Fumătorul iese pe sunetele Concertului 2 - La Campanella. Aruncă un ochi în dreptul fiecărei cabine deschise, studiază mai ales cabina graffer-ului. La cabina Crossdresser-ului se opreşte. Dă să o atingă. Renunţă. Iese în public.