Miercuri, 23 ianuarie, de la ora 18.00, citesc în cenaclul Euridice* împreună cu George Vasilievici. Cred că-i a cincea oară când mă "produc" aici şi, cu excepţia volumului „sms. ei respiră şi fac dragoste ca şi fluturii“, de la Vinea], niciun text din cele aduse aici n-a ieşit încă în volum. Vin cu texte în lucru, necum “definitive” [nici nu ştiu dacă există aşa ceva], considerând cenaclul ceva între fight-club şi drive-test... De data asta aduc a patra versiune a unei piese de teatru care m-a chinuit până la obsesie, Blackout** (prima versiune a apărut în revista Respiro şi-o puteţi studia aici), care-a fost iniţial un scenariu de scurt-metraj, căreia i-am schimbat primul titlu [Chat] din pricina amicului Ştefan Caraman [care şi-a intitulat o piesă la fel după ce i-am spus cum se va numi a mea...], care-a ratat la mustaţă o punere-n scenă la Târgovişte din cauza revoltei unor tipi din echipă [dincolo de limbajul zis licenţions, unor actori nu le-a surâs să “joace” închişi în nişte cabine..] şi pe care, în cele din urmă, m-am decis s-o încredinţez graficianului Florin Petcu, pentru că plănuim să scoatem din ea măcar un album BD...
Nu va fi chiar un spectacol lectură..., iar programul serii nu-mi permite să citesc toată piesa, dar am nevoie, pentru a mă potoli, şi de un test la public. Poftiţi, marcaţi şi masacraţi!
-----------------------------------------
* Muzeul Literaturii Române - Bd. Dacia nr. 12, Bucureşti
** o cronica - scurta, dar entuziasta - a scris Irina Iacovescu, aici
3 comentarii:
Felicitari, Mugure! Pacat ca n-am putut sa stau pana la final. Astept pe e-mail "a patra varianta".
Succes cu piesa, oriunde o vei duce!
Mugurache, tare piesa. Chiar daca mie imi zvicneau timplele si-mi era foame rau (nu din cauza Euridichei sau a lecturii, ci dinainte).
Pentru a-i analiza insa profunzimile tehnice, ar fi nevoie de o citire. Adica sa am piesa sub nas. Sub ochi. In fata.
Mai tii minte cind ai fost la Efectul de seara si ti-a zis Dorina Chiriac ca tu esti un showman? Ia te uita. Cred ca avea dreptate. ;)
hei,multumesc, multumesc!
sunt tot pe-ntinsul capital, inca, revin peste cateva zile...
dar iata cum intamplarea scoate lumanarea: noaptea aia ne-a prins in formula de 5, ca in piesa - gilda, sorin, camelia, dan si cu mine, in drum spre mansarda gildei. gasim casa in bezna. si-n bezna - strigate: stapana casei ii bestelea telefonic pe aia de la Electrica... Black-out! am petrecut restul noptii la lumanare, taifasuind aproape in soapta. dragut. [de ce tonul vocii coboara odata cu lumina? ciudat]
Trimiteți un comentariu