După ce a plecat din ţară, n-am mai ştiut aproape nimic despre Cătălina George. A revenit de curând cu o carte crudă ca zvâcnetul unui nerv dentar: Sora de război [Ed. Tracus Arte, 2012], pe care-o va lansa mâine [marţi, 18 septembrie, ora 20], în clubul La Scena :
Cătălina George
tăietura
"doi ani pentru asta
pentru tăietura în perlele de grăsime
uimitor de albe şi vii
m-am speriat când m-am văzut pe dinăuntru
am strîns între degete carnea
şi am început să plîng ca un copil
aşa rugător
să vină cineva să acopere ce nu trebuia arătat
apoi doar apoi
după ce sîngele începuse să se întindă peste tot
mi-am făcut griji cu adevărat
mă gîndeam că trebuie să fiu cusută
să stau trează în camera de urgenţă
pentru o amărîtă de răbufnire cu cuţitul în mînă
atîta timp doar pentru a-ţi revendica
sîngele
dacă nu mă pot vedea pe dinăuntru fără să îngheţ de frică
vampirul trebuie să fiu eu
întindeţi-vă limbile să vă convingeţi
cum tăieturile înaintează toate în mine
spermatozoizi care nu pot fecunda nimic
ci doar îmi agită golurile lichide
să absorb ce e sus şi ce-i jos
cu metrou şi respiraţii spate la spate
şi cîini care mă urmează pînă la scara blocului
după ce le spun o singură dată “cuţule”
mila pentru propriile mele organe
zdrobite
poate înghiţi
vînătaie cu vînătaie
întregul oraş
America vinde tăcere
despre soldatul român mort în Afganistan
l-au pus pe un vecin
să vorbească la ştiri
„avea o fetiţă de 3-4 ani ... mai degrabă 5 ...
o iubea ca pe, ca pe ... nu mai ştiu ce să zic”
televizorul îşi făcea treaba în timp ce noi
stăteam adunaţi în jurul mesei cu doar o zi
înainte de sărbătoarea Maicii Domnului
nu-i mai văzusem pe ai mei de cinci luni şi era
mult prea frig pentru septembrie
trupele de protecţie a liniştii generale
îşi aliniază chiar acum ţevile
fricile
mizeriile adunate sub unghii din aerul
amestecat cu politică şi moarte
mama ne-a amintit că avem un verişor în Irak
pe Gabi care părea un dezastru
pînă a plecat în armată
cînd se va întoarce
probabil nu va putea să ne povestească aproape nimic
decît poate prostioare cu soldaţi americani
doar cît de dor le era tuturor de casă
dar nu şi despre cheia lucioasă ca întunericul
care întoarce întoarce
clic! şi totul porneşte
amintirile lui încă neînregistrate
întrebările noastre care nu vor însemna niciodată nimic
nimic mai mult decît că undeva în Maroc
deşertul ascunde inimi care bat închise
în alt ticăit final
America nu ştie decît cum marele ei cap
stă să explodeze
iar asta va umple burţile tuturor cu aşchii
nu asta nu putem lăsa să se întîmple
nu America urăşte tortura
America vinde tăcere
pentru visele noastre"
2 comentarii:
Mulțumesc, Mugur. Ar trebui să postez și eu ceva pe blogul meu, că mai este doar o zi, nu?
în genere, zile sper să mai fie destule. şi nopţi :) dar bine că mi-am amintit să pun link şi la blogul tău. take your time :)
Trimiteți un comentariu