la Roşia

Puţini ştiu că eu mi-s pe jumătate moţ, bunicul din partea mamei fiind din Ocoliş, o mică aşezare din Apuseni în care mi-am tot jurat în copilărie că mă voi muta, ba că-mi voi căra şi pianul acolo (toată averea mea pe atunci; n-a crescut între timp, dar tare mi-aş lua o trompetă, după cum am mai scris, ce frumos e ca tot ce ai să poţi duce într-o trompetă...) Încă visez să mă retrag măcar pentru o vreme acolo. La Roşia Montană am fost o singură dată, în luna de miere... :) Prietenul Mihnea Blidariu mi-a făcut bucuria să mă invite la secţiunea de literatură a festivalului Fânfest, alături de Mihail Vakulovski, Alexandru Vakulovski, Moni Stănilă, A.R. Deleanu, Mitoş Micleuşanu şi Livia Ştefan. O să duc nişte videopoeme, dintre care unul nou-nout, Vecinii; am tras tare să-l termin până plec pentru că am ţinut mult să aibă premiera acolo. (Între noi fie vorba, încă mai bibilesc la el, dar până dimineaţa îl dovedesc. Sper :)

actualizare: Până la urmă montajul final la Vecinii l-am făcut chiar la Roşia, noaptea, pe un frig incredibil pentru miezul lui august, scoteam aburi pe gură şi-mi îngheţau mâinile pe tastatură; după două nopţi nedormite n-am mai avut energie să văd materialul final de la un capăt la altul (avea 30 de minute), aşa că m-am bucurat şi eu de rolul de spectator la proiecţie. A ieşit foarte fain, mai ales că evenimentul a avut loc la Casa Parohială, despre a cărei restaurare scrisesem un material [Ctrl-S Roşia Montană] pentru expoziţia Activări Urbane de anul trecut, de la festivalul Zeppelin. Cu atât mai emoţionant cu cât am stat chiar pe scaunul geamăn al celui integrat în expoziţia de la MNAC din Bucureşti. Ştiu că altora potrivelile astea nu le spun mare lucru, dar pe mine mă mişcă de câte ori lucrurile se leagă cu iţe de-astea de borangic, nevăzute. A doua zi am mai avut o lectură, la o ediţie specială a cenaKLUbului Tiuk!, despre care a scris pe larg Mihail Vakulovski pe blogul său. A, şi-am mai fost cooptat în acţiunea Liviei Ştefan, prilejuită de re.lansarea volumului său Re.volver, unde-am „jucat“, dacă se poate spune aşa, rolul mortului la o înmormântare ciudată, în care onorabila adunare era compusă din cunoscuţi unul şi unul: neputinţa, minciuna, furia, ignoranţa, corupţia, rasismul şi aşa mai departe, iar rolul preotului a fost asigurat de Marius Vintilă, MC-ul concertelor care ţineau până-n zori.

Una peste alta, a fost peste aşteptări, totul, un festival foarte foarte reuşit, cu oameni foarte foarte frumoşi şi bogaţi, cu inimi de aur - aur adevărat, ce n-are nevoie de cianură să fe scos la lumină. Mă înclin.

foto1 de Livia Ştefan; cu Cristi Neagoe şi Sasha Gherghel
foto2 de Cristina Şoiman; cu Alina Daniela Istrate şi Marius Vintilă
foto3 de Mihail Vakulovski; cu Mitoş şi Monica Micleuşanu în ograda Casei Parohiale