n-am început bine şi deja m-am blocat
degeaba insist degeaba că n-o să meargă
ceva mă-ntristează profund la poezia asta
şi nu mă pot aduna
degeaba tot scriu la ea
îmi fuge gândul la spatele ei arcuit
gropiţele de sub genunchi
şi briza fierbinte zulufii cefei sale muşcând
şi-atâtea alte odoare ce nu s-or vedea niciodată.
mai bine-i spun de acum: întoarce-te!
întoarce-te când îţi zic
întoarce-ţi faţa de la mine
şi du-te!
şi poezia-mi arată cuminte
arcul spatelui călcâiele sidefii
gropiţele de sub genunchi
şi briza fierbinte ce-i muşcă zulufii
din ceafă
toate mi le arată
şi pleacă
.
3 comentarii:
după patru volume (scuze pentru acest criteriu "volumist"), poezia trebuie să-ţi fi întors spatele să plece doar după ţigări:)
ceea ce mă întristează la fiinţa asta eterică-solară-feciorelnică-estivală şi, evident, cu text-appeal, e că mereu pare să pozeze cu spatele. de parcă am şti cu siguranţă că faţa nevăzută a lunii este tocmai aceea pe care ne-o arată...?
un vechi stil poetic> doggy style :)
Sorin: asta cu haremul de volume mă face să mă întreb dacă nu cumva poezia, de fapt, poartă burka, de nici nu mai ştim când vine şi când pleacă :)
raddu: pe stil nou îi zice foggy style :)
Trimiteți un comentariu