luni, 13 decembrie 2010

Tu, cel în viaţă

"Fii mulţumit, tu cel în viaţã,
în patul tãu încântãtor de cald,
înainte ca valul rece ca gheaţa al lui 

Lethe sã-ţi lingã piciorul dezgolit."
Goethe - Elegiile romane

"Am avut un vis noaptea trecutã.
Sã nu crezi c-a fost unul plãcut.
Am visat cã eram la o petrecere de familie.
O ditai petrecerea de familie.
Nu puteam pricepe de ce eram acolo.
Nu eram înrudit cu nimeni.
Nici mãcar nu cunoşteam pe careva.
Era o adunare jalnicã.
La naiba, ce deprimant era.
Nu pricepeam de ce,
dar aveam sentimentul cã era vina mea..
... Era aşa deprimant!
Am simţit cã ţinea de mine sã înviorez atmosfera,
sã fac ceva amuzant.
M-am gândit sã fac şmecheria cu faţa de masã.
Chiar dacă n-o mai fãcusem vreodatã.
Erau acolo afurisit de multe porţelanuri
care-au cãzut odatã cu faţa de masã.
Sfinte Doamne...
A venit poliţia
şi a urmat un proces.
Am fost acuzat de neglijenţã crasã
şi lipsă de respect faţă de proprietatea altuia.
Cel mai grav lucru posibil,
au spus."
Du Levande [Tu, cel în viaţă] de Roy Andersson

4 comentarii:

Mircea Ţuglea spunea...

măi ce poem tare ai scris, în viaţă fiind!

Mugur Grosu spunea...

Vorbeai cu Roy Andersson?

Anonim spunea...

cred ca vorbea cu Goethe

Anonim spunea...

amuia am vazt si io filmul, bestial!!! tnx