Arta cere sacrivicii

Alexanderplatz e o piaţă din buricul Berlinului care de jumătate de secol e rezervată exclusiv pietonilor. Privilegiu remarcat de istorie abia în noiembrie 1989, când aici s-au strâns peste jumătate de milion de pietoni supăraţi pe semnele de circulaţie aberante precum zidul Berlinului, pe care l-au şi demolat. De atunci, armonia pedestră n-a mai fost tulburată decât o singură dată, în 2005, când în piaţă şi-a făcut apariţia un automobil de culoare, fără ocupaţie şi certat cu legea lui Newton, mai exact cu Principiul al III-lea al mecanicii. Pentru cei care-au închis televizoarele mai târziu, transcriu enunţul acestuia din Wikipedia: „când un corp acţionează asupra altui corp cu o forţă (numită forţă de acţiune), cel de-al doilea corp acţionează şi el asupra primului cu o forţă (numită forţă de reacţiune) de aceeaşi mărime şi de aceeaşi direcţie, dar de sens contrar. Acest principiu este cunoscut şi sub numele de principiul acţiunii şi reacţiunii.“ Ei bine, arătarea pe patru roţi a parcat cu botul într-o clădire şi-a rămas ţintuită acolo o zi întreagă, cu muzica dată la maximum în spatele geamurilor fumurii. Conform principiului acţiunii şi reacţiunii, reacţia veteranilor din Alexanderplatz ar fi trebuit să aducă dacă nu înc-o revoluţie, că nu mai au ce să dărâme pe-acolo, măcar unirea Ţinutului Secuiesc cu Basarabia. N-a ieşit nici măcar de-un dansul pinguinului. Oamenii au studiat arătarea cu o panică rezervată, cum ai privi un pat de spital cu şenile într-o cofetărie. Până la urmă, s-a dezlegat şi misterul. Treabă nemţească, nu putea să nu se dezlege: era un experiment; artă, frate! Acţiunea Dein Problem (problema ta) a grupului Inges Idee – fondat în 1992, la Berlin, de Hans Hemmert, Axel Lieber, Georg Zey şi Thomas A. Schimdt. Aţi înţeles? Arrrtă!! La ei este excepţia, la noi regula. Geme ţara de genii, milioane de happening-uri se irosesc zilnic sub ochii noştri şi nu dăm doi bani. De-aia ne pleacă valorile în ţări care ştiu să aprecieze talentele. Auf wiedersehen! Au revoir! Adiós!