Vi-o V-o amintiţi pe
blonda de la drept care credea că regatul Norvegiei e condus de un preşedinte? De atunci fanii săi nu contenesc să se înmulţească. Recent, în insectarul select s-a lăsat prins şi Mircea Cărtărescu - care
s-a declarat fanul ei, deşi a admis că
poate ar trebui să ascundă asta, s-o spună în "sotto voce". Până una-alta, s-a văzut nevoit să ascundă altceva... Într-un
editorial din Evenimentul Zilei, fanul Elenei Udrea s-a apucat s-o pună la punct pe Herta Müller chiar în stilul blondei pe care-o admiră
în sotto: gafând cu graţie. Citez textul original: "Havel nu şi-ar fi putut scrie cărţile în închisoare la noi, cum a făcut-o
în Polonia" Havel polonez sau preşedintele Norvegiei, tot un drac. Şi mai jenant este ce-a urmat: după ce zeci de cititori i-au semnalat grosolana greşeală, o mână nevăzută a dres busuiocul în
sotto la versiunea online... Doar că unii citiitori, precum
Transildania, anticipând levantina magie, au avut inspiraţia să facă o captură de ecran cu versiunea originală:
Personal, regret sincer că Mircea Cărtărescu, altfel un guraliv cât se poate de admirabil, a ales să ascundă / să tacă tocmai acum. Nu cred că se rupea cerul, sau vreun raft prin Humanitas, dacă şi-ar fi rupt un rând din următorul editorial, pentru o clarificare sau scuză măruntă [măcar pentru cititorii ediţiei de hârtie, căci mă-ndoiesc că ziarul a fost retras din tipografie pentru aşa fleşculeţ...] Asta că tot vorbea domnia sa de
curaj. Această tăcere este stânjenitoare şi doare.
Încă ne doare.
P.S. Aş putea irosi mii de cuvinte explicând de ce un scriitor care n-are curaj să-şi asume o banală greşeală ar putea să se abţină să dea lecţii de morală, mai ales Hertei Müller. Dar aş cădea în aceeaşi spirală. E lung pământul, ba e beat...
14 comentarii:
Incredibil...
Domnule Grosu, puteați la fel de bine să „ziceți” :„Mircea, fă-te că scrii ! ”
De mulți ani, Cărtărescu e convins că tot ce îi iese din guriță sau de sub tastatură sunt nestemate... Uite că uneori sunt mai mult...perle.
Mi se pare mie că nenea Gabriel are, la Humanitas, o fabrică de pietre sintetice...
nu-mi dau seama despre cine vorbiţi, să fie bulgarul Gabriel Liiceanu sau mongolul Gabriel Garcia Marquez? :)
eu cred ca de mongoli e vorba, de Ghinghis Khan!
nooo, ăla era sculptor francez toată ziua, ce vorbeşti! :)
Despre Cartarescu eu am auzit c-ar fi chinez... de-acolo poate si perseverenta. Desi parca rusii erau aia care nu dadeau deloc nici inapoi, nici la stanga, nici la dreapta, sa zica "uf, c-am dat-o cu bara de protectie in ditamai stalpu", ci mereu inainte, tovarasi, si sa ne prefacem ca n-am calcat in ditamai budinca de noroi de ne-am stropit pana-n urechi.
zvonuri mai sunt. c-ar fi ţigan arian expulzat din literatura kârgâză. dar să nu plecăm urechea la gâze [mai ales urechelniţe!]
Vorbeam despre Arhanghelul Gabriel, care este oarecum turc... Doar e prieten cu Profetul...
Sau o fi peceneg ?
Cât despre C., confirm că e chinez... Deși, din câte știu, ăia au simțul umorului... :)
Consider ca Elena Udrea trebuie tratata cu mai mult respect decat i se ofera in mediul online.
un român este un spaniol
un român este un italian
un român este un francez
atunci când munceşte
Să fiu iertat. A crede că MC a putut confunda din neştiinţă Cehia cu Polonia e uşor… ridicol. Astea-s scăpări din vîrful tastaturii. Sau e un blanc de memorie. Se-ntîmplă. Dar ce mă întristează e bucuria sinceră şi ranchiunoasă că MC nu e infailibil. În loc să discutăm ideile lui, îi tragem cu Lenin în Polonia. Am mai văzut "creatori" pe care gloria lui, atîta cîtă e, nu-i lasă să doarmă.
De aceea, îi avertzez pe toţi tinerii care se apucă de literatură că e o meserie periculoasă. Paranoia, invidia şi grandomania sînt boli profesionale.
Şi eu am greşit, confundînd "Plumb" cu "Lacustră", deşi poeziile îmi stăteau distincte în minte. Of!
Pe logica aceasta, domnule Iaru, Cartarescu vrea sa-si mai ridice putin gloria pe ranchiuna starnita de succesul Hertei. Mai ales ca el a fost printre cei vazuti/propusi drept candidati la Nobel din partea Romaniei.
Pacat ca nu intelegeti despre ce era vorba aici. Va fixati in acea reactie/gandire stereotipa pe care vi se pare ca o vedeti la noi. Cum ca tinerii autori fara faima gasesc de cuviinta sa se ridice pe sine "scuipandu-i" pe cei deja arhi-consacrati.
In ceea ce ma priveste, am fost prima care a scris in presa despre reusita lui de a publica in America. Cu reala bucurie. Dar cand vine vorba de suparari de mironosita la niste critici pe care, poate, ar fi mai bine sa si le asume si sa mearga mai departe pornind de la ele, nu pot decat sa rad si sa fiu (usor) acida.
domnule Florin Iaru, nu puneţi la inimă, zău. fireşte că este posibil orice. dar suntem scriitori ori nu mai suntem?
cu aceeaşi deschidere cu care anul trecut, fix pe vremea aceasta, conversam în Cross Club din Praga [descoperit chiar de dvs.!], îmi permit să vă-ntreb: ce-ar mai fi de făcut în subsolul unei literaturi din subsolul acestei lumi minunate? nu mai bine am emigra în literatura cehă? sau, na, poloneză?
Trimiteți un comentariu