Recent, mi-am găsit ultima carte (Troleul 43 s-a spânzurat cu cordonul de la capot, ediţia a II-a) la vânzare pe Okazii.ro. Eu n-am intrat încă în posesia unui exemplar, deşi la toamnă se face anul de la pseudolansare. Aşa că am vrut să o cumpăr, măcar pentru absurditatea gestului, dar costa 25 de lei, plus taxele poştale, ceea ce mi s-a părut exagerat chiar şi pentru un autor pe care-l preţuiesc din toată inima...
Azi am aflat că preţiosul volum a primit premiul experimenTiuk! al revistei Tiuk! Aş fi spus că e primul premiu literar care mă onorează, dacă n-ar fi şi singurul pe care l-am primit în ultimii 9 ani, de la debut, lucru valabil şi pentru cronicile literare cu care mă pot făli: mulţime vidă. (În fapt, şi premiul de debut l-am refuzat, dar cică nu se pune, că le-am luat banii...) Ce tristeţe-i în ţara asta, frăţie! Azi i-am scris lui Mihail Vakulovski aşa: "bătrâneţe fără tinereţe şi moarte fără de viaţă, asta aveau în program când m-am născut, şi parcă n-a mai schimbat nimeni canalul de-atunci...". Iată un lucru despre care nu se prea vorbeşte în ocaziile astea: în ţara asta atât de tristă, cu zeci de mii de scriitori cu tiraje confidenţiale, majoritatea premiilor literare se dau în condiţiile în care te autopropui expediindu-ţi volumele, iar autorii care vor să fie băgaţi în seamă petrec mai mult timp la poştă, cu expedierea cărţilor la reviste şi jurii literare, decât la masa de scris. E un lucru despre care nu prea vorbeşte nimeni: a lua un premiu literar pe la noi spune, de regulă, doar că te-ai autopropus, că te-ai milogit, că te-ai băgat în seamă, că te-ai agitat, că de fapt nu eşti aşa cool cum îţi place să pari, că te-ai izmenit să-ţi expediezi cartea la toate comisiile şi redacţiile lui peşte prăjit, să pupi şi tu un cur de establishment cultural... Şi, mai ales (având în vedere tirajele confidenţiale în care se publică pe la noi) că volumele tale n-au prea ajuns pe la cititori pentru că ai epuizat jumătate din tiraj pe jurii şi cronicari. Aşa că a nu fi cronicat, premiat, antologat şi invitat pe la colocvii, congrese şi alte chiolhanuri literare autohtone ar trebui să fie un titlu de glorie: e semn că mai e o speranţă cu tine. Iar a NU publica va face din tine o rara avis. Mulţumesc, Tiuk! Promit că nici anul ăsta n-am să scot din sertar vreunul dintre volumele care-aşteaptă, de-atâţia ani, bezna tiparului. Bezna sertarului e mai cool ca orice sicriu :)
17 comentarii:
păi, cred că ăsta e şi "conceptul" premiilor "Tiuk!"
aşa că ţi se potriveşte "de minune". gaudeamus!
cât priveşte "establishmentul", un lucru mi-e foarte clar: el nu lucrează cu sentimente, ci cu bani. mai rău, banii ăia, în mare proporţie publici, sunt ordonaţi de nişte orgolii mereu discutabile. când e vorba de bani privaţi, fiecare politică ordonatoare de fonduri e scuzabilă în faţa oricărui atac.
ar fi o problemă când criteriile cu care operează atât publicul cât şi privatul sunt creaţii ale cam aceloraşi orgolii.
tu spui ceva despre predestinare, fatalitate etc. da, cam asta e concluzia. că fiecare o arde cum (ş)i-a fost scris...
Mai e ceva despre care nu se vorbeste, si de unde vin toate bubele: cei mai multi scriitori isi platesc singuri cartile. Evident ca se-nghesuie pe la premii, sa-si scoata investitia. Ar pupa si capace de WC pentru asta. Si-apoi se mira ca intarzie Nobelul...
întorcându-mă la "Tiuk!", e de remarcat un aspect care a fost consemnat, cu jumătăţi de gură, într-un supliment aniversar al Obs. cult., lăudabil dar totodată comentabil ca atare, în condiţia lui de "apendice" jubiliar al unei publicaţii "semi-establishment" (Obs. cult, adică): cea mai longevivă (dar asta nu cred că ar conta pe lângă alt clasament, al celor mai fidele publicaţii cu propriul program) revistă on-line e ţinută în viaţă tocmai de două-trei suflete care ar trebui canonizate cât încă nu se lasă operaţiunea asta pe mâna moartă a posterităţii. Mă refer aici la Mihail şi Alexandru Vakulovski şi la graficianul Dan Perjovski.
Deja asumat riscul exagerării cu canonizarea, mai depun mărturie documentată pentru următoarea: a promovat constant o alternativă la establishmentul corupt (n-am dovezi clare pentru că nimic nu e clar, nu există o presă de anchetă "culturală" autentică), a conjurat nume "sonore" din mainstream&establishment să publice în e-paginile ei, a tolerat diferenţele şi a cultivat un dialog nebruiat din start de "comentariile de subsol", fatale pentru câteva din cele mai "cotate" (tot pun ghilimele, pentru cunoscători) reuniuni literare on-line.
un plus de aur, a fost punte vie între românitatea de dincoace şi dincolo de Prut, într-o comuniune firească, fără politici "dictate" sau "manipulate".
Probabli că revistei "Tiuk!" i-a lipsit semnul "vital", scandalul. o lipsă care demonstrează contrariul: se poate şi decent. însă decenţa e un ataş dezmembrat de corpul motorului care circulă haotic pe şoseaua ro.lit
vuvuzel, dacă aşa înţeleg acei "scriitori" mersul gloriei, să le fie de transit...
uau! nu-mi dau seama câţi anonimi sunt mai sus, şi mai ales cât de anonimi sunt în viaţa reală, dar acum ar trebui să-mi scot pălăria, cu tot cu plete, poate chiar să mă rad în cap, în semn de respect. că fără un sacrificiu simbolic, acolo, şi respectul e doar o diplomă goală
iar te razi? fi pletos, nu te lua după anonimi... e un fel de proletcultism în asta, conform căruia pletele au fost mereu un semn de reacţionariat intolerabil. do not!
ma gandeam la oamenii aceia a caror cururi sunt uscate si care au ,,puterea,, sa recunoasca un scriitor bun si sal onoreze prin modalitatile cunoscute. de unde vin ei? de pe ce planeta sunt? nu inteleg treaba asta. cum au ajuns acolo? cum de unul din ei la publicat pe Gainusa?
troleul nu-i numai acolo
http://anticariatuldenoapte.wordpress.com/
poziţia 477 la 15 icusari
@Anonimb: nu mă rad, da' mă râd!
@Cosmin: ei nu vin de nicăieri, sunt aici de la-nceputuri, cu amiba obsesiv compulsivă, protozorul optimist-depresiv şi alga albastră de voroneţ. iar pe grafferii care-au mânjit tencuiala din Lascaux şi Altamira i-au mâncat de vii, aşa că să nu ne plângem de milă
@Alice: bun aşa, m-au scos la produs băieţii, deşi parcă era mai plăcut mai scump... aştept şi oferta de leasing, şi chiar să mai crească cu 30% impozitele pe drepturi de autor, să scoatem de pe butuci economia mortocaliilor şi s-o salvăm pe doamna nuţi de executare silită
Wow,nice, one of the best read posts so far.
(ăsta de mai sus cum a auzit ceva de leasing, pac! s-a şi prezentat cu proforma!)
Mugure, în definitiv, mie mi se pare justă desfăşurarea lucrurilor în ce priveşte arta literaturii. Pictura, de exemplu, a suferit mutaţia asta consumeristă încă acum un secol şi ceva, când, retrăgându-se din circuitul mai larg aristocratic, a ajuns în mâinile câtorva colecţionari nebuni. Cred că boom-ul de scriitori post1989 se va calma de la sine, dar asta şi dacă va exista o mişcare din interiorul „gloatei”, un fel de conştientizare a faptului că literatura nu mai poate manipula mulţimi prin tiraje, ci ar putea deveni ceea ce pare a fi deja, prin cărţi, un obiect de lux, scos chiar la licitaţie. să fim serioşi: scriitorii îşi au ca cititori tot pe scriitori, mai ales pe cei în devenire sau chiar rataţi. am cunoscut pe cineva care făcea tablouri pentru nişte ferentarieni cu buzdugan pe acoperiş. şi chiar câştiga din asta, avea public, audienţă etc. aşadar, producea plăcere "estetică", arta lui funcţiona/funcţionează. acum ceva ani, cineva îmi propunea să-i scriu cartea vieţii lui. am râs. ca fraierul, zic azi.
e o chestiune de onestitate: scriitorul nu trebuie să-şi mai dorească obscur să manipuleze, ci să se lase manipulat. poate îşi va câştiga şi ceva cititori oneşti, nu numai pe ăia diagonali din jurii.
Mugur, Tiuk! a mai avut premii ExperimenTiuk şi-n alţi ani, dar tramvaiul tău e - clar - pe primul loc în lista ExperimenTiuk!
(mulţumesc primilor comentatori pentru încredere & încurajări)
Mihail, lucru mare e că o spui tu, şi îţi mulţumesc cu mâna pe inimă. în rest, despre primul loc, sau al doilea, e un fleac pe lângă locul de veci...
Mugur,
decît să te gîndeşti la locu' de veci
mai bine vino la mine în beci
hehe, la zacuscă şi curechi, printre poloboace vechi :)
Trimiteți un comentariu