Un jurământ de credinţă cât un divorţ

Pe pagina Ministerului Justiţiei a fost publicat, de curând, un "Tabel nominal cu persoanele care depun jurământul de credinţă faţă de România în data de 22 februarie 2010" [pt. download clic aici.]. Printre cei 341 de viitori cetăţeni ai României îl găsim, la poziţia 320, şi pe scriitorul Alexandru Vakulovski. El ar fi trebuit, aşadar, să se prezinte în ziua de luni, 22 februarie, ora 14.00 la sediul Institutului Naţional al Magistraturii din Bd-ul Regina Elisabeta nr. 53 (vis-a-vis de Parcul Cişmigiu) din Bucureşti, având asupra sa un act de identitate (paşaport sau permis de şedere permanentă sau cartea de rezidenţă), plus 2 fotografii tip legimiaţie", lucruri de care fusese informat personal printr-o scrisoare oficială. Anunţasem asta şi în articolul anterior, când încercam cu greu să-mi temperez entuziasmul, întrebându-mă ce-ar mai putea născoci maşinăria infernal-birocratică ce ne învârte destinele. Mihail îmi şi sugerase cum ar putea continua această telenovelă absurdă* care l-ar fi zăpăcit şi pe Kafka: "Stai să vedem dacă primeşte viza, că abia pe 19 îl anunţă!". Ăsta da scenariu absurd: să-l chemi în Bucureşti, să jure credinţă patriei, dar să-i refuzi viza! Ei bine, i-au refuzat-o!! Recapitulând - după 6 ani în care i-ai făcut declaraţii peste declaraţii de iubire şi i-ai adus dovezi peste dovezi şi ai plătit biruri peste biruri şi ai făcut sacrificii peste sacrificii şi mii de oameni te-au ajutat la peţit, miocardul pietrificat şi igrasios al Statului român se înmoaie subit, te acceptă, îţi spune că-ţi împărtăşeşte iubirea şi te cheamă la nuntă, dar pe la spate îşi tocmeşte voinicii să-ţi pună piedică, să ratezi cununia! După ce-a primit vestea proastă, Alexandru s-a dus într-un suflet la consulatul din Chişinău, cu dovada că Statul român l-a convocat de urgenţă în Bucureşti, dar nemernicii l-au învârtit în loc ca pe-un şoarece. Iată ce mi-a spus Alex: "Am vrut sa intru la consul si nu m-au lasat. Nu m-au lasat nici sa las cerere. De la poartă m-au trimis la o tipă de la informaţii, care trebuia sa faca programare la consul sau să-mi primească cererea, dar care mi-a spus doar, rânjind, că nu pot intra în România. Iar ăla de la poartă a zis că poate cumva pe sub fustă o să reuşesc să-i dau lui consul cererea"...
Blackout.
Ce ar mai fi de zis? Primul lucru care mi-a trecut prin cap, încă de la amiază, a fost să pun aici o listă de numere de mobil şi adrese de email ale unor capete importante, pe care să le bombardăm cu mesaje de protest. Dan Iancu mi-a propus să le cerem demisia. Bine, cui? Cei care se fac vinovaţi pentru continuarea acestei telenovele sinistre sunt fără număr! De la Ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, şi şeful Direcţiei Cetăţenie (imaginaţi-vă că a durat cam 5 luni până decizia de acordare a cetăţeniei române a fost înaintată şi semnată...) până la Ministrul de Externe, şeful direcţiei consulare la Chişinău şi liota de otrepe care-au clădit acolo un stat în stat, un staul privat de muls vaca publică, remarcându-se doar prin scandaluri porno, trafic de influenţă şi afaceri cu vize... Astfel de instituţii nu mai pot fi reformate decât dacă-s rase de sus până jos. Visaţi? Nu se va întâmpla niciodată asta. Aici e doar un orfelinat uriaş. "Naţional". România nu e acasă.
................................................................................................
Dacă doriţi să revedeţi, iată sinopsisul telenovelei horror:
* În urmă cu 6 ani, cererea lui Alexandru Vakulovski de redobândire a cetăţeniei române era înregistrată oficial, în dosarul cu numărul 2924/ RD/2004.
* După aproape 5 ani de aşteptare, pentru că nu-şi prelungise din timp permisul de şedere temporară pe teritoriul României, Alexandru Vakulovski s-a văzut obligat să părăsească ţara la 25 martie 2009, după ce a primit amenda maximă şi interdicţia de-a reveni în ţară în următorii doi ani şi jumătate.
* La 27 martie 2009 a fost iniţiată o petiţie adresată, printre alţii, Preşedintelui României, Traian Băsescu şi Ministrului Justiţiei, Cătălin Predoiu, memoriu care solicita "soluţionarea în regim de urgenţă a situaţiei scriitorului basarabean şi asigurarea unui cadru legislativ decent, pentru ca toţi conaţionalii noştri să fie trataţi cu demnitate egală şi să beneficieze de acelaşi respect".
* La 7 aprilie 2009, documentul cu peste 1000 de semnături a fost depus la Administraţia Prezidenţială, Compartimentul pentru probleme cetăţenesti, audienţe şi petiţii, primind numărul de înregistrare 7711. Prin sistemul său automat de colectare a petiţiilor, Ministerul Justiţiei nu a înregistrat decât prima parte a documentului, din cauza unei proceduri abuzive care, fără nicio acoperire legală, limita dimensiunea unui memoriu la 2000 de caractere... O mică "eroare" prin care chiar diriguitorii Justiţiei româneşti reuşesc să fenteze litera legii...
* La 14 mai 2009, într-un discurs în Parlamentul României, Traian Băsescu propunea simplificarea şi urgentarea procedurilor de redobândire a cetăţeniei române pentru basarabeni, iar o zi mai târziu, Executivul adopta Ordonanţa de Urgenţă 36/2009 : mai nou, termenul de verificare a îndeplinirii condiţiilor pentru redobândirea cetăţeniei române urma să fie de maximum cinci luni de la depunerea cererii!
* La 18 mai 2009, Simona CHIRIC, director adjunct al Direcţiei Cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei răspundea la memoriul adresat Preşedintelui României (deşi, după cum aminteam şi mai sus, un document similar fusese trimis şi la MJ, însă fusese mătrăşit prin tertipuri tehnice...): Alexandru Vakulovski era informat că cererea sa va fi examinată în vederea avizării, datorită "numărului impresionant de oameni de cultură din România care, în semn de preţuire şi ataşament pentru persoana lui solicitau urgentarea procedurii de redobândire a cetăţeniei române". I se mai solicitau doar nişte acte actualizate, şi părea să urmeze un "plicticos" happy end...
* La 28 august 2009, Comisia pentru cetăţenie aviza pozitiv, cererea fiind inclusă pe un ordin de redobândire a cetăţeniei române ce urma să fie înaintat ministrului Justiţiei pentru a fi semnat. Părea un fleac, dar după 4 luni documentul nu fusese încă nici înaintat nici semnat!! Abia pe 14 ianuarie 2010, la 3 zile după apariţia unui articol în revista Vip care semnala incredibila lentoare a aparatului birocratic, cererea sa de redobândire a cetăţeniei române era aprobată prin Ordinul ministrului justiţiei 184C
* Pe 13 februarie 2010, Alexandru Vakulovski primea, în sfârşit, mult râvnita scrisoare care-l invita să se prezinte pe 22 februarie 2010 în Bucureşti, pentru depunerea jurământului de credinţă. Pe 15 februarie solicita la consulatul din Chişinău viza de intrare în România iar pe 19 februarie afla că nu va putea intra în ţară, pentru că cererea i-a fost respinsă...

* Aş încheia cu un banc prost: la 27 ianuarie 2010, în urma unei vizite la Primăria Chişinăului, Traian Băsescu declara următoarele:
"Legislaţia modificată anul trecut obligă la acordarea cetăţeniei în termen de cinci luni. Foarte mulţi ne reproşează că acordarea vizelor este întârziată. Nu există solicitări de acordare a cetăţeniei care să nu fi fost acordate în termen de cinci luni, dacă dosarele au fost complete şi corecte(...) Sper ca viteza de procesare a dosarelor să crească astfel încât niciun cetăţean care solicită cetăţenia română să nu mai simtă umilinţa birocratică". Lol. În replică, potrivit Mediafax, "Partidul Liberal din Republica Moldova i-a îndemnat pe cetăţenii moldoveni care doresc să îşi redobândească cetăţenia română să se adreseze direct Palatului Cotroceni de la Bucureşti, criticând fariseismul funcţionarilor români"...

Actualizare: Alexandru Vakulovski a publicat pe blogul său toate detaliile ultimei sale umilinţe birocratice (ca să păstrăm topica Administraţiei Prezidenţiale). Un articol halucinant, pe care vă invit să-l citiţi aici.