smârt! Cosmin Perţa vs. Mugur Grosu

Cosmin Perţa n-a putut fi prezent aseară la cenaclul Euridice dar a ţinut să trimită un text pe care Cosmin Dragomir l-a făcut cunoscut stupefiatei audienţe:

"Stimate domnule Marin Mincu, onorată audienţă,

Sper, după o îndelungă frământare, că v-aţi dat cu toţii seama că textele citite cu emfază de către domnul Mugur Grosu sunt o glumă. Şi încă una atât de grosolană încât nu ar trebui permisă în cadrul niciunui cenaclu din lume.
Din cauze absolut obiective nu pot fi azi alături de dumneavoastră, mă văd prin urmare nevoit să expediez această misivă pentru a preîntâmpina o groaznică nedreptate. Un mare filosof spunea odată undeva că poezia bună se scrie cu sapa. Întocmai aşa procedează şi domnul Grosu, numai că în sens invers, el transformă poezia în sapă... de lemn.
Ironia, pamfletul, fresca socială şi băutura ar trebui interzise cu desăvârşire unor persoane de teapa domnului Grosu, pentru că aşa cum ştim de la un alt mare gânditor, băutura, ca şi cultura, este pentru oameni, nu pentru animale.
Să fim totuşi aplicaţi şi să ne uităm la text: mi se pare futil să mai precizez că aşa cum literatura se poate scrie pe nesimţite, ca în cazul domnului Grosu, şi comentariul literaturii se poate scrie la fel de bine pe necitite şi neauzite, cazul meu.
Revenind, mi se pare că textele prezentate suferă de o maladie greu decelabilă: vorbăria. Deranjantă şi derutantă este apoi folosirea abuzivă şi insistentă a pronumelui personal "tu" în loc de firescul, corectul şi mult mai sugestivul "eu", în fond autorul doar despre el ne vorbeşte. Apoi, este deosebit de frapantă lipsa unei mize poetice profunde, aceasta fiind substituită de artificiu şi perisabilitate în mod degradant. Unde este metafora constructivă? În gaura neagră căscată de senzaţionalismul publicitar-erotic angoasant, cu tentă cotidiană practicat de domnul Grosu? Ei, bine, nu!
Şi nu în ultimul rând, folosirea substantivului "raţă" mi se pare deplasată şi inoportună în orice context.
Prin urmare, vă solicit imperios abolirea ordinarului, ceea ce în definitiv nu e mare lucru, abandonarea realităţii decadente în favoarea ficţiunii pure, excluderea discursului banaliţionist care îşi lasă tot mai apăsat amprenta băloasă ca o pată mare roşie pe obrazul poeziei tinere.
La final, să nu uităm, totuşi, că, după părerea mea, domnul Mugur Grosu este poate cel mai talentat, inteligent, inovator şi tembel avangardist al momentului, dacă de avangardă mai poate fi vorba în chiar momentul acesta...

Cu onor,
Al dvs.,
Cosmin Perţa
Bucureşti
21.10.09

Ps pt. Grosu: Smârt!"

*foto de Oana Ninu - Praga, 2009

...ce-aş mai putea spune? m-a uns. m-a topit. mulţam, Cosmin, eşti un prieten pe cinste!