Patriotism

Eşti în pat cu femeia ta. Şi faceţi ce vreţi voi acolo. Apoi adormiţi. Dimineaţa găsiţi între voi o sârmă ghimpată. Pe perna ei stă acum un pichet de grăniceri, pe perna ta altul. Mâna ei e la câţiva centimetri de tine, dar nu mai poţi s-o atingi: îţi trebuie viză. Din fericire, de-o parte şi de alta a patului se află acum o mulţime de oameni, gata să vă ajute cu o mulţime de pilde şi sfaturi. Eşti chestionat despre natura raporturilor dintre voi ca să afli ce fel de viză îţi trebuie. Dacă-i doar o relaţie trecătoare, ai nevoie de o viză de tranzit. Pentru o relaţie fără complicaţii vei cere să ţi se elibereze o viză simplă, pentru o relaţie cu suişuri şi coborâşuri se impune o viză diplomatică, iar dacă ai o relaţie din interes vei solicita seviciilor consulare o viză business. Odată limpezite aceste aspecte începi să strângi documentele. Ai nevoie de invitaţie în cealaltă jumătate de pat, aşa că redactezi frumos o scrisoare în care o rogi să te invite oficial, dar nu e suficient să strige în gura mare că te pofteşte la aşternut, solicitarea trebuie consemnată într-un document perfectat şi eliberat de către Biroul Migraţie şi Azil al Ministerului Afacerilor de Interne. Îţi mai trebuie asigurare medicală internaţională, pentru că din jumătatea străină de pat te pot pândi o sumedenie de dihănii oribile, iar o banală mişcare de du-te vino te poate mutila pe viaţă. Îţi mai trebuie un document de călătorie valabil pentru cel puţin jumătate de an de la data expirării vizei solicitate, chiar dacă actul propriu-zis dintre voi se va consuma în jumătate de oră – tipii ăştia cunosc marfa mai bine ca tine, au albumele pline de recidivişti... Îţi mai trebuie o cerere tip completată şi semnată şi, nu în ultimul rând, o cerere tip pentru eliberarea cererii tip completate şi semnate. Şi un specimen de semnătură, cu tot cu degetul arătător de la mâna dreaptă – în dublu exemplar. Şi, fireşte, trebuie achitate taxele consulare, pentru cei care-au pus osul ca tu să-ţi poţi face de cap de cealaltă parte a patului. Cât alergi după actele necesare, oamenii ăia de dincolo şi de dincoace îşi formează tot mai multe păreri, din ce în ce mai complexe, pe care nu mai au naivitatea să vi le comunice pe cale directă, ci le schimbă-ntre ei, precum turiştii la zoo. Dacă-n relaţia voastră folosiţi limba şi cum. Dacă vă folosiţi amândoi de limbi. Dacă folosiţi limba pe rând sau deodată. Dacă vorbiţi în timp ce folosiţi limba. Dacă vorbiţi în acelaşi timp sau pe rând, ca să desluşească dacă sunt activate simultan două limbi. Şi mai trec câteva anotimpuri, dar speranţele cresc, pentru că între timp vi s-a oferit şansa să vă alegeţi câte un administrator de pat, care să vă aducă o viaţă nouă, înconjurat de o echipă puternică, întărită de experienţele din alte alcovuri pe care le-au expertizat până acum. Pe fondul acestor alegeri, dezbaterile, discuţiile, analizele se înteţesc. Cine stă deasupra şi cine dedesubt când o faceţi? Dar asta nu-i cumva asuprire? Dar cum se poate sex neprotejat? Preferaţi X-55 sau scut antirachetă? Dar aşternutul a fost stropit cu apă sfinţită? Sfinţită la ei sau la noi? Dar levănţica nu era cumva de la ruşi? Şi, la urma urmei, al cui este patul?

*articol publicat în revista Stare de Urgenţă din Chişinău

** Ieri au fost alegeri anticipate în Basarabia, prilej cu care Lucian Dan Teodorovici s-a întrebat, pe blogul său, ce e patriotismul: “Luat la bani mărunţi, nimeni n-o să ştie să explice prea bine ce înseamnă patriotismul. Sau o să aibă o explicaţie foarte subiectivă.” Ei, în chestiunea basarabeană, opinia mea despre patriotism şi patriotarzi e cât se poate de limpede, şi cred c-am expus-o mai sus foarte bine şi foarte obiectiv!