miercuri, 25 martie 2009

Jaful

În dimineaţa zilei de 29 februarie 1969,
poetul Croissant Neuf descoperi că a fost jefuit.
Cineva îi pusese pe masa de lucru o foaie albă
în schimbul celei pe care-o lăsase chiar el peste noapte
şi unde, chiar înainte de-a merge la culcare, scrisese
nepreţuitul titlu al viitorului său poem.

Aşa ticăloşie era de neimaginat,
aşa nenoricire nu i se mai întâmplase
de zeci de ani, pe când criza financiară
îl obligase să scrie haiku-uri pe foiţele unor chiştoace
culese pe furiş, de prin ganguri, după lăsarea întunerciului.

De zeci de ani avea aceeaşi sacră rutină,
lăsa peste noapte un titlu pe-o foaie albă
apoi se ducea să se culce, iar visele
urmau să-i şoptească restul poemului.
În zori nu făcea decât să transcrie
ce aflase în somn, apoi sigila nestemata într-un plic
pe care îl trimitea printr-un curier special Agenţiei.
Odată pe lună scotea un volum,
cel puţin la trei luni sosea câte-un premiu,
odată pe an primea o medalie
şi declama chibzuit cea mai proaspătă capodoperă
într-o şedinţă solemnă din plenul Parlamentului.

Ziua aceea tocmai venise,
iar el era complet descoperit,
mai rău decât dacă s-ar fi prezentat la tribună
în pielea goală.

Încercă să se culce la loc,
cine ştie,
poate se trezise din vis în alt vis!
Inutil,
telefoanele începură să sună, să curgă
mesajele de felicitare, de încurajare,
la televizor pregăteau deja
transmisia în direct,
la uşă suna răbdător şoferul Agenţiei.

Oricât se căzni, nu reuşi să scrie nimic
pe foaia albă.
După multe ore de suspans şi de agonie,
când nici pe picioare nu mai ştia să se ţină,
fu luat pe sus, dus pe braţe şi proptit în tribună.
În faţa naţiunii tuşi,
deschise de câteva ori gura în gol,
o închise.
Mai tare, strigau senatorii
vă rog, maestre, făcu preşedintele
şi medalia sa din mâini luci ca un colţ de mistrreţ.
dar poetul, nepreţuitul poet Croissant Neuf,
abia mai deschidea şi închidea gura
încet
ca un peşte,
tot mai încet
până alunecă lin
şi se stinse.

Funeraliile au fost grandioase.

Ultimul său poem, complet alb,
a fost tipărit pe prima pagină în toate ziarele,
a fost dăltuit în piatră în toate oraşele
şi a intrat în programa obligatorie
la bac.

5 comentarii:

an inmigrante spunea...

foaaarte tareeee!
epic, concis, fibros, luminos

cred ca l-ai scris plecind de la o idee pe care nu ai vrut sa o termini asa cum ai facut-o.

"poate se trezise din vis în alt vis!"

textul asta e un manifest?
sau inceputul unui nou volum?
personajul, oricit de parodic ar fi, pare sa vina si din alte texte.
succes! pare sa te fi lovit ceva, de sus... hehe

TreiBadica spunea...

O sa i-o citim si Vladutului. Sa vedem, el ce părere are? De cenzura parinteasca a trecut oricum.

Mircea Ţuglea spunea...

29 februarie 1969? Croasantul ăsta sigur se visa...

Anonim spunea...

hehe, nu ma prindeam. uite cine-i acasa!

Mugur Grosu spunea...

recunosc, sunt foarte surprins. când m-am trezit, nu mi-a venit să cred ce-am citit :)