Grosu vs. Ginsberg

Titanic fals

S-a spus că generaţia 2000 a murit. Altul, un optzecist, că aşa ceva nu există! Cum ar veni, undeva, după anii ’80, ne-am oprit. Dar ce-ar spune generaţia Beat? Nu la alcool mă refer (deşi, hm), ci la beatniks… Fără de care n-am mai flecări despre optzekişti, generaţii şi alte ulceraţii. S-ar nărui şandramaua. Fără Allen Ginsberg, de pildă. Născut la 3 iunie 1926, în Newark, New Jersey, a fost betoniera generaţiei Beat cu celebrul său Howl. Iar poemul America (1956) a cunoscut zeci, poate sute de parodii, parafraze, pastişe. Inclusiv pe la noi – de la Petru Ilieşu (cu patetica sa România –1996 şi România. Postscriptum –1999) şi Mircea Cărtărescu (”Clementina, ţi-am dat toată dragostea mea”) până la Marius Ianuş [cu al său Manifest anarhist - secţiunea Second hand news, despre care Mircea Ţuglea scria, în 2001, în Suplimentul de Marţi al Asalt: “un poem tras dupa America lui Ginsberg, s-a mai spus (îi este de altfel dedicat), la fel ca si “Clementina, ti-am dat toata dragostea mea” a lui Cărtărescu, de unde dubla sa raportare. N-am nici o îndoială, Ianuş l-a descoperit pe Ginsberg prin Cărtărescu (…Clementina” a redevenit, fireste, America/România”)]. sau, cel mai verde dintre toţi, Gelu Diaconu (”Aceasta nu e America” - 2008, cu o dedicaţie pentru… Marius Ianuş). De altfel, recent, Ianuş lansa, pe Hyperliteratura, ideea unei antologii de variaţiuni, deschise cu poemul-sursă America. Fireşte, e momentul să mă autocitez. Scriam în revista Tomis, acum jumătate de an, cât mai are poezia de-nvăţat de la jazz. Iar „jazzul e doar creaţie în paradis fiscal.“
...Cât despre mine, nu, n-am murit. Nici nu simt că m-aş fi născut. Mă simt bine. Dacă sunteţi curioşi, emigraţi în mine:


spamerica

nu-ţi cer nimic, n-am nimic de-mpărţit cu tine,
nici nu ştiu ce se dă la tine la coadă,
am văzut doar un şir de poeţi şi-am oprit.
chiar în frunte, primul la rând, ar fi ginsberg,
veni de cu noaptea, lăsă o traistă-n loc şi se duse.
nu cred să-i ţină nimeni rândul acum,
prea sunt mulţi.
doi dolari şi 27 de cenţi erau banii lui, însă alţii
ar spune că-i mult şi-atât, o avere,
alţii chiar sunt lihniţi, zici că-s scoşi de sub tren cu penseta,
el fuma firul ierbii, alţii s-au spetit şi l-au scris,
el făcea acnee cu marx, alţii ocnă,
el a fost comunist într-un uichend, şi-n altul
2500 de verzi pe o strofă-ţi ceru.
by the way, dacă vrei o carte de-a lui
doi dolari şi 27 de cenţi nu-ţi ajung.
america, poemul tău
azi se vinde prin allen ginsberg trust.
america, dacă-ţi arăt banii mei o să râzi?
doi tolari, o monedă suvenir din Slovenia
(între timp au trecut toţi la euro)
şi pe ea-i prinsă-n zbor, încrustată,
o rândunea.
de-ţi traduc, rândunea, înghiţitură sau gât
ţi-s totuna: one swallow.
two tolars = one swallow
ce porno sună,
one swallow does not make a summer,
america,
oare crezi că la început a fost cuvântul
dolar?
tatăl imaculatei se numea ioachim.
într-o mină de-argint din boemia, zi de zi
el îşi lăsa chipul în nişte oglinzi mici de metal.
din joachimsthal, valea lui ioachim, capul tatălui
venea pe taleri de-argint, din boemia.
dolarul, tolarul, talerul, aerul:
ce ciudat,
boemi li se spune şi celor lipsiţi de bani.
dolar, tolar, taler, talent:
înainte de ioachim,
pe când nu se scrisese nici biblia,
o juma’ de talent de aur făcea un talent de argint
talentul plin făcea 27 de kile de aur.
o măsură de aur, două de-argint sau un suflet.
america,
tot ce-aş putea să îţi dau vei fi luat deja
de la alţii.
america,
voi fi nevoit să trudesc 27 de ore pe zi? ajutor.
(america, tu când vei trece la euro?)
încerc să mă-ntorc la subiect într-un fel
deşi s-ar putea ca el să mă găsească pe mine.
america,
sunt atâţia la rând,
chiar şi morrison,
vrea să-ţi vândă mărgele pe-o jumătate de litru de aur:
l’america,
change the weather, change your luck
then he’ll teach ya how ta…
find yourself
l’america,
femurul tău e vena mea latină,
america,
blugii mei sunt cimitirul tău Père Lachaise,
oricum,
în faţa lui ginsberg era traista lui solomon carl
– sunt chirilov! i-a spus carl, trezindu-se.
– sunt mişchin! i-a răspuns allen.
howl!
dostoievski i-a făcut buni amici.
oricum în faţa lui solomon era traista lui dada,
în traista lui dada era tristan şi, oricum,
în faţa oricui e un spate.
america, oriunde te vei întoarce vei da
peste cadavrul meu delicios.
– sunt mai bătrân decât tine! strigam.
– ai fost o ejaculare! mi-a răspuns umbra.
howl!
geografia ne-a făcut buni duşmani.
america, frumoşii tăi învinşi
ar putea fi baloane de chewingum pe buza statuii lui david.
america, televizorul se uită la mine
şi capra-i mâncată de varză, este corect?
– să-ncercăm să schimbăm mirosul beatnicilor,
a zis carol,
deci schimbaţi cuvântul căcat cu trandafiri, a mai zis.
america,
toţi parfumează cadavrul.
apoi allen ţi-a scris:
stau în casă cu zilele şi mă holbez la trandafirii din budă.
america,
fă-ţi un trombon din femurul meu.
america, all the things you are
cu ella fitzgerald, cu sarah vaughn,
cu dizzy gillespie & charlie parker,
cu jarrett & dejohnette,
cu hall & metheny, acum zece ani,
şi poate-acum, chiar în clipa asta
apuci o felie de pâine
şi-ţi ungi pe ea o dulceaţă din trandafirii mei.