vineri, 5 iulie 2013

Să vânăm împreună lei

Ştiţi vorba aia: a man's gotta do what a man's gotta do. Nu ştiu exact ce înseamnă, dar după ce-a auzit-o în filmul Ploile din Ranchipur, criticul Clyde Gilmour a premiat-o drept cea mai tâmpită frază spusă vreodată-n vreun film. Bine că filmul nu bate cartea, pentru că John Steinbeck o folosise deja în Fructele mâniei, şi n-am auzit de vreun critic să fi făcut urât. Una peste alta, de-o fi tâmpită sau de premiul Nobel, fraza asta mi-a sunat în cap toată noaptea, m-am zvârcolit ca un peşte, am înotat în cearceaf câteva sute de metri, dar n-am reuşit să mi-o scot din cap. M-am trezit lac: ce să fac? Ce am de făcut? Înainte de toate, m-am dus şi mi-am cumpărat.un slip. Era inacceptabil ca un tip din Constanţa, başca şi absolvent de liceu de marină, să n-aibă slip! Chiar dacă locuieşte în Bucureşti, şi înoată doar în cearceaf. Un lup de mare poate deveni oaie de uscat, dar blana nu-i frumos să şi-o schimbe. Nu vine marea la Mahomed, dar nu se ştie niciodată. Trebuie să fii pregătit. Nu ştii ce ocazie se iveşte. Şi uite că s-a ivit! Prietenul Mihai Bădică, pe care obişnuiesc să-l numesc, cu largeţe dobrogeană specifică, psihoterapoetul meu personal (pentru că e şi psihoterapeut, şi suflet de poet închis într-un prozator, şi bun confident) m-a anunţat recent că pune la cale, împreună cu colegii lui de la organizaţia Aliat (pentru care-am făcut cândva şi nişte afişe), un proiect foarte tare, „Terapie prin artă pentru persoanele cu un consum problematic de alcool”, proiect de care vor beneficia 80 de persoane asistate de organizaţie. Mai trebuia doar să strângă 3000 de euro. „Un fleac!” am făcut eu pe interesantul. „Nu râde”, mi-a zis, „că mă poţi ajuta şi tu”.Doar ce mă împrumutase cu nişte parale, aşa c-am crezut că e vorba de vreo prestaţie culturalicească. „Orice! Recit la clape şi cânt la trafalet!” Nu. “Trebuie să înoţi!”. Şi mi-a povestit de Swimathon, "întâlnirea plină de energie între oameni care cer ajutorul şi oameni care sar în apă să-i ajute". O platformă-eveniment, la care susţinătorii unui proiect se angajează să facă valuri - la propriu şi la figurat – să dea tot ce pot într-un bazin olimpic şi să-şi sensibilizeze apropiaţii să aprecieze efortul donând ceva (chiar şi sume simbolice) în contul proiectului echipei Aliat. O puteţi face online (unde selectaţi, musai, echipa Aliat) sau, şi mai amuzant, chiar acolo - bazinul olimpic exterior din cadrul complexului sportiv Lia Manoliu (Str. Maior Coravu nr. 34-36, Bucureşti). Veniţi, promit să vă fac să râdeţi, dacă-i nevoie îmi las şi burtă, voi face şi tumbe. M-am pregătit, mi-am luat slip! Şi promit să merg la culcare devreme. Ştiţi ce înseamnă asta. E vineri, seara vor năvăli peste mine toate ispitele. Dar nu voi ceda. Mă ţin tare. Mâine trebuie să-mi dau sufletul să fac cât mai multe bazine. Sper să rezist. Cu puţin ajutor de la voi. Şi-o să vă spun şi de ce, pe scurt şi pe bune. În ultimii ani am pierdut nişte suflete, chiar şi pe cel mai drag, Enghidu, cu care-am ucis împreună lei, vorba cântecului. Am cântat, am dansat, am visat, am făcut şi prostii. Pentru că înainte să afle ce are de făcut şi să facă, fiecare se-ngrijeşte în viaţă de ce n-ar trebui. Aşa-i mersul lucrurilor, nu ştiu de ce, iar unele se rătăcesc şi nu mai ştiu drumul de-ntors. Ultimul, cel mai drag, Enghidu, s-a internat în cele din urmă la detox şi după 3 zile l-au trimis înapoi acasă: i-au spus să se-apuce de tricotat. A tricotat un fular şi s-a spânzurat. Cumplit an. După trei luni în care lucrasem la o revistă care uitase să mă plătescă, reuşisem să îmi găsesc de lucru la alta, unde trebuia să fac lumea să râdă. Taman atunci pică vestea, am încă mesajele din telefon: după cel care mă anunţa decesul, cele de la colegii care-mi cereau, exasperaţi, „caricaturi de râs”. Cum să faci lumea să râdă când plângi? Ce să fac, m-am căznit. Mi-am făcut în continuare tumbele, săptămână de săptămână, am râs cu lacrimi în gât, la asta mă pricep cel mai bine. Ăsta-i şi mesajul meu pentru mâine: hai să ne veselim şi să râdem, şi-o să avem mai puţin de plâns. Ajutaţi-ne să-i ajutăm să-i ajute. Hai să vânăm împreună lei! Cât putem, unul, doi, zece, doi, zece, probă de Swimathon.

* Vor înota pentru Aliat Andreea Vasile, Aiana Constantin, Oana Felipov, Octavian Telea, Mugur Grosu
 

2 comentarii:

an inmigrante spunea...

man, e vreo teorie illuminati si pe tema asta (vezi "stencil"-ul)
http://s-dinko.blogspot.com.es/2013/07/the-luto-nacional-situation-most-weirdo.html

Maria spunea...

Hm, interesant !