Peter Bishop: "am uitat ce mult din această experienţă cu adevărat minunată care este oraşul e poezie"

Arhitectul şi urbanistul Peter Bishop, fost director al Agenţiei de Dezvoltare din Londra a lansat luna trecută în Bucureşti, la The Ark, o carte cool, “Temporary City” (Ed. Routledge, 2012). După eveniment am schimbat câteva cuvinte:

Mugur Grosu: Vă previn că eu, nefiind arhitect, am rezonat la prezentarea acestei cărţi ca om de litere şi simplu „consumator“ al oraşului, sau mai degrabă ca vietate consumată de el. Şi, pentru că mi-aţi inspirat anumite asocieri, încep cu un subiect care s-ar putea să vă surprindă. În anii de şcoală eram învăţat să asociez poezia cu perenitatea, imuabilul, eternizarea prin scris şi-acele busturi de bronz ce împodopesc oraşele ca nişte certificate ale acestei eternizări. Apoi am descoperit formele temporare şi vii ale poeziei, legate de cele mai volatile detalii sau zvâcnete ale cotidianului, efemeride fără de care acele busturi de bronz nu înseamnă nimic, la fel cum pulsul oraşului e dincolo de beton şi asfalt. Există loc pentru poezie în marile oraşe? Şi e mai degrabă ceva efemer sau permanent?  

Peter Bishop: Există loc pentru poezie! Şi e o poveste foarte amuzantă, cu arhitectul Jaime Lerner, primarul unui faimos oraş din Brazilia, Curitiba. În 1979 a fost reales şi dorea să schimbe oraşul. Doar că Primăria era deja plină de urbanişti, arhitecţi şi ingineri, aşa că le-a dat cea mai dificilă problemă care i-a putut trece prin cap, doar ca să-i ţină ocupaţi, şi în tot acest timp a preferat să gândească oraşul alături de artişti şi poeţi, ei erau oamenii cu care dorea să discute. După un an, cei din Primărie au venit şi i-au spus: ideile tale sunt imposibile! Şi le-a spus: e ok, deja am decis ce e de făcut. Acest primar a preferat să vorbească cu poeţi, scriitori şi artişti pentru că ştia că pot aduce idei noi, creative, despre cum ar putea merge oraşul. Iar Curitiba este acum văzut drept unul dintre cele mai de succes oraşe din lume în termeni de planificare şi dezvoltare urbană. Şi cred că noi am uitat ce mult din această experienţă cu adevărat minunată care este oraşul e poezie. Iar asta nu ţine de cum planificăm ci de suflul locurilor şi ce se întâmplă acolo, iar asta e vremelnic, fugar, nu e permanent. (...)

Mai multe puteţi citi [şi online] în revista Zeppelin #103