duminică, 29 mai 2011

Cuiul [ţigara de după]

Ieri am fost la atelierul de scriere creativă Vlad Ioviţă, condus de Dumitru Crudu. Tema şedinţei: parodierea unui text recent publicat în România Literară - poemul Cuibul de Adrian Popescu.

iată textul meu:
Cuiul [ţigara de după]
 
Un cui. De ce-i bătut? Din oarbe ticuri,
Când un ciocan s-a-mpreunat c-o mână
Şi-ar sta în cuibul ei o săptămână:
Precum iubeţii-n pat de borangicuri
După amor, fumează într-o rână.

2 comentarii:

clarobscur spunea...

unde eşti, tu, Mugur Grosu
că gol şi trist e Bucureştiu fără tine
că numai tu ştii să-l dezmierzi
şi să-i dai cu tifla
Mugure, Mugure...

ps ţi-am pupat-o ieri pe Gilda ca să-ţi fac în ciudă:)) (bine, ea nu va recunoaşte nimic, o să spună că era şi Creanga pe-acolo, pe dincolo)

Mugur Grosu spunea...

iaca nu-s!
dar nu-s eu oare?
oglinda-mi cere de mâncare!