un an fără George

Aseară am purtat un tricou cu chipul lui. A fost doar un preview pentru întâlnirea de luni.

actualizare: anul ăsta se împlinesc şi 10 ani de la debutul lui George Vasilievici, iar afişul reproduce, în parte, copertele acelui volum, Gabi78; cea din spate, în forma în care o preparasem noi, avea şi câteva vorbe "sprintene", de salut, pe care editorul Nicolae Ţone, dintr-o sfială pe care n-o comentez, a preferat să le elimine. Iată-le:

"Sã întîmpinãm cu bucurie un nou eşec!" Ştefan Caraman

"Fãrã îndoialã, avem de-a face cu un autor fracturist, capabil sã treacã de la poezie la puşcãrie fãrã nici o clipire." Marius Ianuş

"O carte mare, cum nu s-a mai scris de la “mircea ţuglea” încoace. Abia aştept s-o citesc." Mircea Ţuglea

"Un admirabil exerciţiu de stil, comparabil, în literatura noastrã, doar cu textele rotacizante." Vespasian Piţiclã [tot Mircea, n.m.]

"George Vasilievici se poate lãsa liniştit de scris. A intrat în istorie. Ultima sa carte este o capodoperã. Aşteptãm provincia." Emilian Avrãmescu

"Încã o ocazie (bravo!) -au mai fost cîteva- prin care amintirea masacrului de la Rtt. revine, indiferent cum, “o, Georg, visezi votarea yin-ului, din 197zeci şi ceva?” O sã scãpãm, şi de asta." Gili Mocanu

"Atît de blînd, de suav lovea cu piciorul încît s-a crezut multã vreme cã fãcea poezie. Oricum, a ajuns pînã-n semifinale." Mugur Grosu