Aeh

I-am făcut aceste fotografii cu vreo 15 ani în urmă. Pe-atunci încă-l strigam Aeh, iar el pe mine Psih. Entitatea în al cărei lichid amniotic înotam ca doi siamezi se numea Celula de creaţie liberă (alternativ, libelulică). Uneori ne găzduia în uterul ei de bronz pianina mea din Constanţa, Gebr. Zimmermann, veche de peste un secol. Peste alte sute de ani, în arhivele Vaticanului vor fi găsite nişte înregistrări cu revelaţiile noastre secrete, arhivate pe nişte casete audio sub etichete ca Amplofonia sau psihaehica. Mi-am amintit toate astea citind un interviu despre ultimul, şi poate cel mai liber proiect al său, Somnoroase păsărele. Când mi se face dor, trec prin noul său lichid amniotic şi-mi torn până mi se apleacă. E liber, puteţi trece şi voi: aici.
ps. Astăzi Aeh [pentru conformitate, Gili Mocanu] a plecat în San Francisco, pentru o serie de acţiuni la The Performance Art Institute. Oceanul, oh, ne umple ciocanele de incertitudini!