Praline alese şi alte succese

De câte ori am fost pus în situaţia să completez formulare pentru organele statului, mi-au dat dureri de cap rânduleţele în care trebuia să-mi declar meseria şi ocupaţia. Cine a dat piept cu panica adevărată ştie că cel mai lesne se iese din ea printr-o relaxare totală. Eu am reuşit, în câteva rânduri, să mă relaxez în asemenea hal încât să înşir, fără să clipesc, că sunt prelucrător prin aşchiere şi poet. Dar cine s-a relaxat foarte tare în momente de panică ştie că va urma o panică şi mai mare, când suporţi consecinţele. Uneori blestematele acte îmi bântuie visele până mă trezesc sufocat. Dacă un organ de anchetă mi-ar confrunta declaraţiile, ar dibui nişte neconcordanţe fatale: în unele formulare am scris şi semnat că-s de meserie poet şi mă ocup cu prelucrarea prin aşchiere, în altele, dimpotrivă, am garantat că-s prelucrător prin aşchiere dar poezia-mi ocupă tot timpul. Ei bine, iată o veste bună: Yigru Zeltil ne pune la dispoziţie un ghid extrem de util, care ne-nvaţă cum să completăm formulare în toate momentele vieţii, de la panica oarbei nidaţii până la relaxarea finală.

* Cam asta e salva mea de salut [să-i spunem "tun de tipar"] la întâmpinarea volumului Praline alese care va bifa, în curând, debutul celui mai crud poet cu ieşire la mare, misteriosul Yigru Zeltil.

Mi-am permis să extrag pentru voi, cu ochii închişi, următoarele:

"Facultatea de Pustnici

Noi toţi eram strânşi în Sala Peisajelor
şi oricine ar fi intrat acolo să ne vadă
n-ar fi crezut că sunt peizaje
fâşiile acelea de texturi sau simple culori.

Desigur, noi am intrat acolo
fiindcă suntem studenţi la Facultatea de Pustnici.

Şi nu ne spunem nimic,
fiindcă nimic n-ar fi spus cuvintele.
Şi chiar un gând de gândeam
s-ar fi auzit zgomotos, ca un ţipăt.

Dar, fiind student la Facultatea de Pustnici,
eram obişnuit să îmbrac
acele alge ale tăcerii
de care mulţi au şi uitat să se îngrijească.

Eu şi cu algele eram acolo,
peisajele acelea ne făceau
să evadăm din determinism.

"Evadare din determinism" -
sună ca o nouă reţetă de prăjitură
ultimul răcnet le dernier cri
le dernier griş
un griş care nu se va ofili
cu vremea

(...)
PUBLICITATE

"Adevăraţii poeţi folosesc
hârtia igienică dantelată
doar noaptea.

Folosiţi hârtia igienică SERNET1!*"

PUBLICITATE

"Într-o seară de mai,
treci pe lângă portretul bunicului,
ca de atâtea-ori până atunci,
şi observi că el se uită la tine
parcă altfel, parcă ar vrea să-ţi
spună ceva. Tu îţi spui că
poate ai citit prea multe cărţi
ale realiştilor magici. El
poate că vrea doar să îţi spună
că gura ta ar avea nevoie de gumă
de mestecat NELU..."

(Se aude în cameră un zgomot ascuţit.
Au căzut LINIILE
DE ÎNALTĂ RĂBDARE
ALE CETITORULUI..."

* [Claude Sernet: "LITTERATURE: le meilleur papier hygiénique du siècle" (v. Saşa Pană, "Diagrame", 1930)]"

** Minunata copertă e semnată de Alice Drogoreanu