Pentru cei care-au deschis televizoarele mai târziu, la vreo 20 de ani şi mai bine după ce László Tőkés stârnea acel deranj naţional cunoscut şi sub numele de revoluţia română, amintesc că actualul Ministru al Culturii este Kelemen Hunor. Care, printr-un joc ciudat de împrejurări, e nevoit să se-nghesuie în acelaşi trup (nedecomandat, tip garsonieră) cu poetul Kelemen Hunor. Poetul, ca şi ministrul, are o misiune complexă, care nu se lasă devoalată cu una, cu două. Revista Kamikaze a ţinut să verifice din trei surse ce-au vrut să spună domniile lor în următoarea creaţie:
Perucă facială, fustă ierboasă, găluște de gris
ierboasa fustă-ţi flutură în vânt
peruca facială-ţi stă stingher
moara de gris alb fabrică găluşte
e toamna trândavă dar urcă-n cer
trândavă-aidoma unei găluşte
aceasta e din gris dar urcă-n cer
peruca-ţi facială bate-n vânt
ierboasa-ţi fustă are-un ce stingher
peruca-ţi facială a găluşte
aduce moara trândavă-i în cer
e toamnă şi abia mişcată-n vânt
ierboasa-ţi fustă-i ca o rufă-n ger
o toamnă trândavă se zbate-n vânt
ierboasa-ţi fustă urcă ’ncet în cer
peruca-i grisul morii de găluşte
găluşca-ncurcă drumul către cer
gustul ierboasei fuste-i de găluşte
e grisu-n faliment căci nu se cer
găluşte ’n toamna trândavă nu-i vânt
peruca facială urcă-n cer
(traducere de Șerban Foarță)
Iată răspunsul meu:
Am avut odată ocazia să studiez maţele politicii şi luptele intestine în mediul lor natural, adică sediul unui partid: periodic, după cum creşteau sau scădeau ierarhiile, se mutau birourile un etaj mai sus sau mai jos, mai în faţă sau mai spre fundul culoarului. Versurile lui Kelemen Hunor par să evoce chiar o astfel de rotire a cadrelor, ca şi cum n-a avut la dispoziţie decât o mână de actanţi, pe care i-a luat în primire odată cu postul de poet: nu i-a rămas decât să le plimbe birourile între etaje la fiecare catren, mai sus sau mai jos, mai în faţă sau mai spre fundul strofei. Spre exemplu, dacă „ierboasa fustă“ are iniţial biroul la penthouse, în următoarele strofe o găsim exilată la munca de jos, unde aşteaptă un vânt favorabil, care apare în catrenul al patrulea şi-o saltă la etajul trei, de unde va trage nişte sfori şi va reuşi ca-n final să-şi recupereze cea mai înaltă poziţie. „Peruca facială“ are o carieră şi mai dramatică: schimbă etajul la fiecare catren pentru a eşua, ruşinos, la subsol. Fără-ndoială, avem un poet de maturitate, care ştie mai multe decât poate spune.
Materialul complet, cu expertiza lui Florin Dumitrescu, alias textier, şi Cătălin Stănescu, aka Urmuzz, poate fi savurat doar în revista Kamikaze, la Bâlciul deşteptăciunilor. Egészségedre!
13 comentarii:
Țară de poeți, tinichigii și marinari, ce mai.
Răspunsurile voastre sînt, oricum, foarte bune, mult mai bune decît poezia domnului ministru.
mai fa o caricatura cu NU TRAGETI DOM SEMACA! SUNT EU, LADY GAGA!
poetul: "căcat, Ardealul încă nu e al nostru!"
ministrul: "ci al urmaşilor strămoşilor noştri"
Poezie suprarealistă, bun, bun!
By the way, aţi auzit, domnule mUgUr grosU că s-a desfiinţat revista Tomis?!?! E delir, Mazăre n-a plâns deloc când a decapitat revista şi a suspinat niţel când a tăiat 3 din cele 12 cluburi de pensionari din Constanţa!!!
Dar, din câte ştiu de la băieţi, s-ar putea totuşi să continue anul acesta unele proiecte gen Lecturi urbane, chiar dacă revista în sine e sărită din schemă.
Rectific:
din sursă sigură am aflat că redacţia mai are suficientă hârtie şi cerneală pentru încă câteva numere până la sfârşitul anului. Rămâne doar ca primăria să-i lase să publice numere fără ştampila lor şi ca să reuşească să facă rost de sursă de finanţare până la anu'. Eu le ţin pumnii, n-am terminat treaba cu ei chiar dacă am reuşit să apar în ultimul număr cu câteva poezii la rubrica "Debut", dar le ţin pumnii în continuare, atâta pot face pentru săraca noastră provincie atât de puţin literară... Cine ştie, la următoarea generaţie sau peste 2 generaţii poate că o să reuşească mult-iubita Constanţă să fie cel puţin la fel de fructiferă ca Sângeorz-Băi... Eu aşa sper, de naiv incurabil ce sunt.
Agentul secret
Yigru Zeltil
cu revista Tomis e mai complicat decât cu exilul lui Ovidius la Tomis... de dragul amicilor care încă speră la un codru de pâine de-acolo mă abţin să comentez. spun doar că revista aia a fost lăsată să trăiască doar cât s-a putut fura pe spinarea ei... deci nu era bine nicicum...
Buna ziua,
Detin site-ul http://www.paracetalol.ro/ . Daca doriti sa facem schimb de linkuri, adaugati-ma cu numele si descrierea "Poze tari" si anuntati-ma sa va adaug si eu.
Cu respect,
Marian
ce ai, domle, cu tinichigiii? ia, spune: cum se îndreaptă o tablă: de la marne spre centru sau invers? hunor taman asta face, dar nu nimereşte marnea
eu cred că excelenţa sa face parte din tagma tichinigiilor. tot un fel de tinichigii, de elită, care-n loc de tablă zincată lucrează cu mărgăritare
mugurescu, da' stii ca iti trebuie copyright ca sa publici o poezie?
tot idei putine si fixe serviti, domnu' razvan tupescu? ati ramas intepenit in proiectul gabi mancu? inca mai confundati copiraitul cu plagiatul? va mai explic o data, cititi si mestecati incet, sa nu va inecati, si sunt sanse sa intelegeti fara sa va accidentati: in primul caz e vorba de reproducerea textului unui autor fara acordul acestuia, ceea ce e ok in anumite conditii, de pilda un comentariu literar unde este esentiala citarea, cum e cazul de fata (aici, de pilda, spre deosebire de o carte de critica, era posibil dpdv tehnic un simplu link spre referinta, tot citare era. era important doar ca cititorii sa aiba acces la sursa analizata / comentata literar), in cazul al doilea, legat de obsesia dvs. gabi mancu, a fost vorba pur si simplu de insusirea muncii altuia. asta nu e neaparat scanalos din punct de vedere material (e greu de crezut ca ar fi vizat castigarea unui folos material din asta, dar sigur a tras foloase morale - premii, elogii etc). (ne)recunosterea /insusirea calitatii de autor e cu totul alta mancare de peste decat citarea fata acordul autorului si eventualele daune economice pe care le-ar presupune asta. "dreptul de autor" poate face obiectul unor schimburi de natura economica (poate fi cesionat, vandut, instrainat, tranzactionat etc) dar "calitatea de autor" este inalienabila. adica daca eu ii vand drepturile de autor gabrielei imi pastrez in continuare dreptul de a fi pomenit ca autor al acelei opere, pentru ca ea pur si simplu n-ar putea cumpara si dreptul de-a semna munca altuia.. capisci?
gresiti. in cazul unui comentariu literar puteti sa citati doar fragmentar.
dar nu va faceti probleme aici ne amuzam doar de corectitudinea corectorului
gata cu gălăgia, ce-i aici, stadion fără câini? :) dacă citam parţial, comentariul n-ar fi avut niciun sens pentru cei care nu cunoşteau textul aflat în discuţie. cui nu-i place aici să se mulţumească cu linkul şi să consume direct de la sursă:
http://www.kamikazeonline.ro/2010/07/ce-a-vrut-sa-spuna-poetul-dar-ministrul-culturii/
Trimiteți un comentariu