duminică, 13 septembrie 2009

Un dar

Ieri noapte, când limba ceasului pornea în turul său de onoare pentru a-şi saluta, probabil pentru ultima oară, cei 12 chibiţi, am ieşit din casă cu Gilda, şi cu Omul Magnet în suflet, croind scenarii diverse pe seama teribilelor lui prevestiri: în dimineaţa de 13 septembrie, la 9 şi 10 minute ar fi urmat să ni se năruie lumea. Nu asta ne anima la discuţii, ci gândul că orice poveste a revelaţiilor unui tip zis Omul Magnet poate ajunge departe.. Noi ne-am oprit repede, pentru că ajunsesem la Piaţa Victoriei unde ne aştepta mama Gildei, care doar ce venise din Grecia. Ne-am salutat, am schimbat câteva vorbe pe fugă, apoi s-a suit în altă maşină şi a plecat spre Constanţa. Spre casă am mai risipit câteva sentimente cu Omul Magnet apoi ne-am întors la gândurile noastre curente. Azi, pe la prânz, Gilda a sunat-o pe mama ei să afle cum s-a simţit în Grecia. Şi mama ei i-a povestit o întâmplare de la Meteora – cel mai spectaculos şi mai important complex monahal ortodox după Athos. Aici, împreună cu grupul său de turişti ortodicşi, a ajuns şi într-o zonă de shopping ortodox, unde neasemuite obiecte de cult şi alte odoare sfinte erau scoase la mezat lângă blănuri luxoase, podoabe lumeşti şi bijuterii de aur. Fără voie, inima i s-a strâns de uimire şi de surdă revoltă. Apoi, simţindu-se oarecum vinovată de această cârteală, şi-a administrat singură o mică penitenţă fiscală, cumpărându-şi o cruciuliţă. Shopping-ul ortodox, însă, are tainele lui: avea să afle că modesta sa achiziţie îi dădea dreptul să participe la o tombolă. Şi-a reprimat un alt val de cârteli, participând fără să comenteze. Şi s-a petrecut o minune! A CĂŞTIGAT O ICOANĂ SUPERSCUMPĂ! Bucurându-se de cele aflate, soţia mea i-a răspuns: da, mamă, asta e şi morala: credinţa este un dar!

Aceasta e povestioara mea autumnală, cerută de Grig - o leapşă care-a pornit de la Cătălina. Arunc mai departe mingea, până la Dan Iancu, să vă spună de toamnele lui.

6 comentarii:

grigoreS spunea...

Foarte frumos dar e credinta. Depinde cine-l primeste... Eu unul inca nu l-am primit. Multam pt. leapsa primita. Sunt curios ce-o sa zica diancu!

Mugur Grosu spunea...

dragă Grig, cum se spunea pe la mama prin Ardeal, dar din dar se face rai! şi mai este o vorbă: ţi se dă, dar nu ţi se bagă-n traistă!

grigoreS spunea...

Mie-mi place mai mult asta> prietenie din prietenie se face fratzie (sau ceva de genul...)!

sora_de_razboi spunea...

Ca sa vedeti, ca la mine cu zicalele mai greu azi. Cred ca am mincat prea multi struguri. Sau am lucrat prea concentrata. Oricum, trecind pe aici, m-am crucit. Dupa care am zimbit si ... thanks for the vote. :))
Ce-mi place sa merg pe fir rosu de toamna.

Gelu Vlasin spunea...

Mugur, faza cu ASB a fost un simplu exercitiu democratic si nimic mai mult. Eu n-am nici o cramponare pentru ca eu chiar n-am avut si nu am nimic de pierdut prin aceasta participare si pt ca la mine faza cu gastile nu prea tine. Eu n-am gasca dar imi place sa cred ca am prieteni adevarati. Si eu cred mult mai mult in prietenie decat in gasca. Dar in afara de asta felicitarile cred ca sunt pentru alegerea mea in Consiliul National al USR - lucru mult mai important decat o pozitie birocratica intr-un birou prafuit al ASB. Acolo in consiliu poti chiar avea un cuvant de spus si poti sa-ti faci auzita vocea daca intr-adevar te procupa catusi de putin soarta breslei din care faci parte. Si pe mine chiar ma intereseaza ! Desi nu cred prea mult in institutionalizare sunt convins ca pot fi realizate proiecte de interesante printr-un parteneriat public - privat asa cum se intampla in occident

Mugur Grosu spunea...

OK, Gelule! [o paranteză pentru cititorii şi mai nedumeriţi decât mine: Gelu Vlaşin s-a înscris în cursa pentru conducerea secţiei de poezie din cadrul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (sper că am scris bine formula magică, altfel cine ştie ce crocobauri trezesc din grote!)şi era cât pe ce să câştige. după trei tururi de scrutin a fost, totuşi, reales Mircea Cipariu. iar Gelu-mi răspunde aici la o întrebare uşor retorică si poate prea detasata pe care i-o adresasem pe forumul Reţelei Literare: sa fie mai tentanta postura de birocrat pe literatura altora decât cea de poet pe propria moşie?]
Revenind: draga Gelu, una dintre situaţiile pe care încerc să le evit din toate puterile e cea în care trebuie să ţin. să ţin cu cineva, cu ceva, cu steaua, cu tricolorii, cu băsescu, cu românii în dauna ungurilor, ţiganilor sau italienilor, cu ortodocşii în contra masoneriei lui soroş, cu bucureştenii în contra câinilor, cu câinii în contra pisicilor, cu pisicile în contra şoarecilor, cu şoarecii în contra brânzeturilor de import, cu fumătorii sau nefumătorii, cu dinţii de scaun, cu culoarea mea preferată, cu ideile mele fixe etc. motiv pentru care nu m-aş fi simţit bine la aceste alegeri, de unde oricum cineva ar fi ieşit nemulţumit, iar eu aş fi fost într-un procent foarte exact vinovat pentru nemulţumirea sa, lol. n-a fost cazul, pentru că eu sunt membru în filiala Constanţa, de la care n-am primit decât o singură dată veşti anul ăsta, în legătură cu faptul că trebuie să-mi plătesc cotizaţia, şi cât anume. nici nu cred c-aş dori să aflu mai multe. abia am timp să mă ţin la curent cu ştirile despre mine... sincer, mă bucur să te ştiu prins aşa serios în jocul ăsta şi îţi urez să nu-ţi topeşti aripile când te vei apropia de marele bec. şforţa fie cu tine!