Romania, the land of shock!

Am primit un e-mail cu aceste fotografii care descriu o campanie publicitară extrem de complexă, ca să nu spun perversă, menită să-şi culce la pământ concurenţa în toate formele ei, chiar şi când e deghizată într-un copac parcat, culmea nesimţirii, fix între consumatori şi panoul publicitar care li se adresa cu ardoare.

Expeditorul mesajului a fost foarte laconic, scriind doar aceste rânduri: „După ce au instalat reclama ne-au tăiat copacul. Pe Calea Văcăreşti, sector 4.“













Aha, sectorul 4 nu-i al primarului ăla şocant, Piedone, care-ţi culcă şi soarele la pământ cu privirea, doar ca să-l înlocuiască cu o vezioză gigantică pe care să-şi lase autograful de ctitor galactic? Şi care şi-a început mandatul plantând palmieri, pentru că „sunt mai ieftini decât platanii lui Inimăroiu“ şi „e ceva şoc“? [sic!]Care şi-a continuat mandatul şocant plantând boscheţi de 15.000 de euro bucata pentru că sunt tunşi, coafaţi şi epilaţi inghinal sub formă de dinozauri, cai sau mineri?













Clar, nu se putea sector mai bun pentru campania Fanta Shokata. Şi-o să vă ţin de vorbă până o să vă conving că avem de-a face cu un viral. Băieţii aveau o reclamă. Ce să facă cu ea? Românii s-au imunizat deja la publicitatea outdoor. Întâi că, de când cu criza asta, jumătate dintre cei care (mai) merg pe stradă o fac doar ca să nu afle familia că nu mai au serviciu, deci oricum sunt vai de mama lor şi greblează asfaltul cu nasul. Iar cealaltă jumătate s-a imunizat în asemenea hal după două decenii de poluare publicitară încât nicio reclamă, oricât de şocantă s-ar vrea, nu-i mai poate atinge. Încercaţi următorul experiment: intraţi într-o bodegă şocant de românească (deşi îşi spune pub, lounge sau club), deci de-aia cu muzica dată la maxim (şi unde toţi îşi rup plămânii scuipându-şi monosilabe-n urechi) şi zbieraţi că daţi de băut la toată lumea. Curaj. Cu maximum de ghinion o să decontaţi 2-3 beri. La fel şi cu reclamele astea outdoor într-un oraş unde totul e dat la maximum. Cum să mai ieşi în evidenţă? Să fie şocant, da, ce publicitar ar pretinde că nu şi-ar dori. Dar parcă mai poţi să-i şochezi pe români cu ceva? Ce e „shokant“ de românesc în reclama asta? O pitzipoanka precoce, cu kojocel etno, basmalutza, blugy şi cyzme, pe care-o ţine de cur un fante kokalar cu kojocel, palarye, short şi adidashy? Dacă lansau Fanta Manele aveau mai multă trecere, era targetul limpede. Dar o reclamă below-below-the line? „De rupi din codru-o rămurea... fă-i codrului sicriu din ea“... Aşa-mi imaginez că a fost adevărata schemă. Băieţii au pus de fapt la cale o reclamă mascată. Adică un viral invers, pornit, chipurile, dintr-o revoltă civică, ecologistă, de mare fel. Cine spunea că nu se mai poartă viralele? Uite că se mai poartă! Şi încă alea porcine, cu vise de pandemie [ca să-l băgăm în seamă şi pe şocantul ministru Bazac, care-a sărit din Ferrari fix în dricul sănătăţii publice.]Aşa că au plantat nenorocitul ăla de panou-şocant-închipuit pe care nu l-ar fi remarcat nimeni, apoi au rupt copacul care acoperea nepreţuitul slogan, au fotografiat tot şi s-au pus pe trimis mailuri, mizând pe o lecţie învăţată de la mătuşa Coca-Cola după multă bătaie de cap: că nu există publicitate negativă...

Care e adevărul? Vă spun mai încolo... Deocamdată există o inconsecvenţă care mă sâcâie: dacă tot s-au scremut atâta la cuvântul shokant, de ce n-au mers până la kapăt scriind şi romaneaska?
Cine ştie ce ne mai aşteaptă? Dacă dă rezultate viralul (pardon, să-i spunem porcinul de-acum), mă aştept să fie lansată curând şi băutura KK-Kola, şocant de răcoritoare pentru cei de culoare... Faza urmând să fie boldată, below-below-the-line, cu câte-un cadavru specific, pe ici pe colo, sub fiecare panou...

ps. Aha, dar v-am promis că vă spun adevărul. Ei bine, îl strecurasem deja mai sus: nu există reclamă negativă! Adevărul gol-goluţ (ba, ca să nu mint, chiar plin spre doldora...) e că am încasat o sumă frumuşică doar ca să scriu reclama asta mascată, pretins indignată. Şi asta făcea parte din plan! Băieţii încercaseră deja cu Nihasa , i-au vopsit blogul în toate piţigăielile brandului dar se pare că n-a mers cu vorba bună, aşa că m-au contactat pe mine. E şi asta o kestie romaneaska: cică la noi vorba rea vinde mai bine... Dacă mă uit la Oteve sau la tabloide, probabil că le şi dau dreptate. (Ar cam fi trebuit să mă uit, pentru documentare, dar mi-am imaginat că mă pot şoca şi singur.) Acum să vedem ce-o ieşi. Vorba românului, om muri şi om vedea!