Grosu vs. Beigbeder

Titanic Fals

Simt nevoia unui start filosofic, aşa că încep cu spusele unui conaţional de-al personajului nostru, Bernard de Chartres, transcrise de Jean de Salisbury şi repetate nouă secole până la tocire: suntem nişte pitici căţăraţi pe umerii unor giganţi şi vedem mai mult şi mai departe decât înaintaşii noştri, nu pentru că ochii ne-ar fi mai ageri ci pentru că ne sprijinim pe spinările lor uriaşe. În ce mă priveşte, m-am născut doar cu 8 ani mai târziu decât Frédéric Beigbeder*. Vederea mă ajută, încă, destul de bine –el poartă, uneori, ochelari. Nu trag pe nas – el a fost prins, anul ăsta, prizând cocaină pe capota unei maşini. Nici rău de înălţime nu am, la cei 188 de centimetri cu care intimidez lustrele. În plus, abia am scăpat printre degetele king-kong-ului comunist şi-mi vine să vărs doar la gândul că m-ar putea prinde iar – pentru Frédéric, ca orice francez care se crede mai intelectual, comunismul e doar o fiţă cultă mai greu de îngurgitat, ca muzica dodecafonică, iar Marx e un fel de Schoenberg (între noi fie vorba, nici n-am exagerat cu comparaţia asta: sistemul lui Schoenberg chiar era un soi de comunism muzical, care propovăduia egalitatea şanselor pentru cele 12 sunete ale gamei cromanice, ele urmând să beneficieze de exact acelaşi număr de apariţii într-o partitură...) Cochetând, deci, cu comunismul (nu vă imaginaţi că ar fi un comunist „autentic“, doar priza cocaină!), şi având notorietatea unui super-publicitar** (cine nu i-a citit best seller-ul 99 de franci, sau 9,99 de lire, sau 14,99 de euro, sau 199.000 de lei ?), Frédéric s-a implicat serios în campania lui Robert Hue, liderul Partidului Comunist Francez, la alegerile prezidenţiale din 2002. S-a implicat aşa tare încât i-a adus cel mai slab rezultat din istorie: doar 3,37% din voturi, rezultat atât de urât încât PCF n-a putut justifica banii investiţi în campanie şi s-a trezit în plin colaps financiar. Aşadar, ce-ar mai fi de văzut de pe umerii lui Frédéric? Aceleaşi lucruri ştiute încă din vremea Ecclesiastului. Dar cu ceva mai mult farmec...

19,90 Leuro***

Pentru că meritaţi

Lumină de dimineaţă. O femeie - nici prea tânără nici prea bătrână, nici prea frumoasă nici prea urâtă, nici prea modernă nici expirată, nici bombă sexy nici ceai de tei - îşi verifică machiajul în oglindă, destul de mulţumită, apucă poşeta de pe spătarul unui scaun, cheile de pe masă şi iese din casă.

O staţie de autobuz foarte aglomerată. Plouă cu spume. Femeia stă pe bordură. Îşi acoperă creştetul cu poşeta şi se uită după autobuz aplecându-se mult în faţă. Trece o maşină şi o stropeşte din cap până-n picioare cu noroi. Soseşte autobuzul. Femeia e înghesuită puternic. Încearcă să apuce bara, ratează. Reuşeşte să se agaţe, urcă.

Lume năpustindu-se în autobuz. Femeia ocheşte un scaun liber. Se precipită, însă un puşti obez îi ia faţa şi ocupă locul. Puştiul mestecă gumă. Femeia contrariată, înghesuită. O gheată calcă pe pantoful ei cu toc. Ridică piciorul, caută cu vârful un loc liber; rămâne cu el semisuspendat pe câţiva centimetri liberi. La nivelul umerilor, un tip nebărbierit îi respiră în faţă: rânjet „amabil“, cariat, duhnitor. Femeia întoarce faţa, dar se blochează într-un braţ atârat de bară. La nivelul şoldurilor, o mână i se propteşte pe fesă. Femeia se roteşte iar, violent, şi nimereşte cu faţa în dreptul rânjetului respingător.

Un hol de firmă. Nişte tipi în costum, relaxaţi, zâmbăreţi, circulă, ies din birouri li intră, sprijină ziduri. Câţiva flirtează cu o femeiuşcă sexy: decolteu revărsat, fustă scurtă, mulată, tocuri pumnal. Femeia nici prea-prea nici foarte-foarte trece pe lângă ei cărând un teanc masiv de dosare. Priviri încrucişate cu femeiuşca-pumnal, săgeţi. Spilcuiţii nu schiţează nimic. Îi depăşeşte călcând nervoasă, un dosar de pe teanc alunecă, ea se redresează, încearcă să-şi echilibreze sarcina. Ratează şi teancul se revarsă. Cadru cu ea în genunchi, adunând foile în faţa unei uşi care se deschide brusc: un superior se împiedică de ea, îşi manifestă din plin iritarea.

O bucătărie. Lumină de seară. Un tip burtos, în maieu, aşezat la masă. Gesticulează nervos. Femeia îi pune în faţă o farfurie cu mâncare. Bărbatul o mătură de pe masă cu o lovitură de palmă. Femeia ripostează. Bărbatul se ridică brusc şi-i trage un pumn în faţă. Femeia cade pe spate.

Cadrul de la început. Lumină de dimineaţă. Femeia se machiază în faţa oglinzii. Insistă cu fondul de ten în dreptul unei vânătăi. Verifică rezultatul, relativ mulţumită: nu se mai vede nimic. Apucă poşeta de pe spătarul unui scaun, cheile de pe masă şi iese din casă. Ecran negru, sigla L'Oreal şi sloganul: Pentru că meritaţi!


Îndrăzneşte mai mult!

Un cartier oarecare. Un puşti de 10-12 ani, cu o sticlă în mână, sprijină un zid. Dă să ducă sticla la gură. Se-aude un scrâşnet de roţi şi puştiul întoarce privirea. Din capătul străzii apare o rablă nervoasă, frânează în dreptul lui şi din ea coboară cinci tipi aflaţi la vârsta majoratului. Se-ndreaptă spre el rânjind, schiţând gesturi de mare cafteală. Puştiul se-mpleticeşte, se-ntoarce şi-o rupe la fugă. Golanii sar după el. De câteva ori sunt gata să pună mâna pe el dar puştiul le scapă printre degete. Traversează în diagonală o stradă. Golanii se precipită evitând câteva maşini. Se-aude-o frână puternică, apoi zgomot de caroserie stâlcită. Cursa continuă pe-un trotuar mai aglomerat. Între puşti şi urmăritori apare-un cărucior de copil, golanii-l izbesc, bebeluşul zboară afară şi se izbeşte de caldarâm. Cursa se înteţeşte, urmăritorii răcnesc ca turbaţi, unul dintre ei flutură un cuţit. Puştiul sare în lături şi-n raza cuţitului se nimereşte fundul unei grăsane. Ţipete isterizate. Puştiul se caţără pe un gard, se-agaţă de-o sârmă ghimpată, se smuceşte disperat, îşi sfâşie pantalonii, scapă sticla din mână şi dispare de partea cealaltă a gardului. Golanii se reped la sticla căzută din care se scurge un suc. Unul dintre ei o înhaţă, o ridică la nivelul ochilor şi rînjeşte: a mai rămas un sfert dintr-o sticlă de 250 ml. O duce la gură, ceilalţi întind mâinile. Se aude un scrîşnet de frână, se schimbă focalizarea şi, pe trotuarul din partea cealaltă se vede o ceată de mascaţi ieşind dintr-o maşină şi năvălind într-o bancă. Pe ecran, sigla Pepsi şi sloganul: Îndrăzneşte mai mult!
.....................................................................
* n. 21 sept. 1965 în Neuilly-sur-Seine
** copywriter la CLM/BBDO apoi Young & Rubicam, de unde-a fost concediat după publicarea romanului 99 de franci
*** publicat prima oară în Agora on Line în 2005